Conducta este prezentată ca fiind strict pentru uz militar, respectiv pentru a aproviziona flancul estic al NATO și a asigura reziliența acestuia în caz de război.
Un astfel de proiect ar avea costuri de cinci ori mai mici decât actualele trasee civile prin Grecia, conform Bloomberg.
Proiectul este în valoare de 1,2 miliarde de dolari. Conducta ar urma să lege Turcia de România via Bulgaria și ar putea fi finalizată la un cost de aproximativ cinci ori mai mic decât alte variante deja propuse, potrivit unor persoane familiarizate cu situația, arată BiziDay.
Proiectul ar putea fi decis înainte sau în timpul summit-ului NATO de la Ankara, ce va avea loc în luna iulie.
Principalul argument, pe lângă costurile reduse, ar fi faptul că actualele rute de aprovizionare, prin Grecia sau prin vestul României, depind de transportul maritim, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate în caz de conflict.
Ankara vine să completeze eforturile statelor din Europa de Est, printre care Polonia și România, de a extinde către est sistemul de conducte de combustibil al NATO.
Există un astfel de sistem încă din timpul Războiului Rece, dar acesta se oprește în Germania, iar Polonia și România cer de mult timp conectarea la această infrastructură gândită doar pentru situații de război.
În paralel, Irakul anunță că a reușit să exporte în aprilie de zece ori mai puțin petrol decât înainte de război și de închiderea Strâmtorii Hormuz.
În acest context, Irakul a redeschis discuțiile cu Turcia pentru construirea unor conducte terestre către Europa, care să-i reducă dependența de exportul naval, prin Golful Persic.
Există deja o conductă între Irak și Turcia, însă aceasta pornește din zona controlată de kurzi din nordul Irakului. Conducta respectivă a fost construită în 2013 și este utilizată pentru exportul de petrol către Turcia.
Luna trecută, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a propus construirea unui nou oleoduct care să lege câmpurile petroliere din Basra, Irak, de terminalul turc din Ceyhan, la Marea Mediterană, pentru a reduce dependența de Strâmtoarea Ormuz.
„Cred că un oleoduct Basra–Ceyhan ar putea fi extrem de atractiv și un proiect foarte important atât pentru Irak și Turcia, cât și pentru securitatea aprovizionării regionale, în special din perspectiva Europei”, a declarat Birol. „De asemenea, cred că problema finanțării poate fi depășită. Acum este momentul potrivit”.
Irakul depinde de Strâmtoarea Ormuz pentru exporturile de petrol din portul Basra, din Golf. Zona concentrează unele dintre cele mai mari rezerve de țiței din lume și generează circa 90% din exporturile petroliere ale țării, a explicat Birol.
„Vaza a fost spartă o dată și este foarte greu de reparat”, a spus acesta, referindu-se la Strâmtoarea Ormuz. Un nou oleoduct „este o necesitate pentru Irak și o oportunitate pentru Turcia. Este, totodată, o oportunitate majoră pentru Europa în ceea ce privește securitatea aprovizionării. Cred că ar trebui tratat ca un proiect strategic”.
Pentru realizarea proiectului este necesar un acord politic între Turcia și Irak, „ceea ce cred că este realizabil”, a mai spus Birol, adăugând că finanțarea ar putea beneficia și de sprijin european.
Turcia a propus deja extinderea oleoductului turco-irakian dintre Ceyhan și câmpurile petroliere din Kirkuk, către sud, în cadrul unui proiect mai amplu de coridor comercial de miliarde de dolari, care ar urma să lege portul Faw din provincia Basra de teritoriul turc.
Separat, Turcia, Siria și Iordania au convenit recent modernizarea infrastructurii feroviare și rutiere, cu obiectivul de a crea, în timp, un coridor între sudul Europei și Golful Persic.
