Actuala tendință de scădere a prețului petrolului a condus la o situație inedită pe piața “aurului negru”: lanțul de rafinării Flint Hills Resources LLC a anunțat că este dispus să “plătească” un preț negativ pe un sortiment de țiței produs în Statele Unite ale Americii (SUA), -0,5 dolari pe barilul de North Dakota Sour.
Cu alte cuvinte, pentru a-și putea plasa spre rafinare petrolul către lanțul respectiv de rafinării, producătorii Nord Dakota Sour vor fi nevoiți să achite acestora jumătate de dolar pentru fiecare baril de petrol.
Țiței cu un înalt conținut de sulf
Există cel puțin două motive pentru care s-a ajuns la această situație: abundența petrolului pe piața americană (atât ca urmare a producției record din acest an, cât și a nivelului extrem de ridicat al stocurilor) și faptul că, la actualul nivel redus al prețurilor, rafinăriile pot renunța la țițeiul de o calitate foarte scăzută în favoarea unuia superior calitativ.
North Dakota Sour este un țiței cu un înalt conținut de sulf și dificil de rafinat (rafinăriile trebuie să dețină o tehnologie superioară, extrem de scumpă, pentru înlăturarea sulfului în exces). Costurile de rafinare și de transport suplimentare afectează prețul de vânzare. În general rafinăriile, pentru a putea procesa un astfel de țiței, cu un înalt conținut de sulf, optează pentru amestecul său cu alte tipuri de petrol de o calitate mai bună. Pentru că, în comparație cu alte tipuri de țiței, procentul care poate fi convertit în carburanți este mult mai redus. Așa se face că și în perioadele în care Brent-ul sau West Texas Intermediate (WTI), tipuri de petrol cu un conținut de sulf mult mai scăzut, se tranzacționau la 70 sau 100 de dolari pe baril, North Dakota Sour era mult mai ieftin. În urmă cu un an, de exemplu, North Dakota Sour se tranzacționa cu 13,5 dolari pe baril, iar în ianuarie 2014, cu 47,6 dolari pe baril.
CITEȘTE ȘI Cresc salariile prea rapid? Ce spun cifrele Un alt element care a condus la listarea unui preț negativ al North Dakota Sour este și capacitatea limitată de transport al sistemului de conducte pentru un astfel de tip de țiței cu un înalt conținut de sulf. Compania de transport Enbridge Inc., de exemplu, nu mai permite transportul North Dakota Sour prin sistemul său de conducte, forțând producătorii să apeleze la soluții de transport mai scumpe, precum cele feroviare sau rutiere.
Tipuri de țiței tranzacționate mult sub costul de producție
Listarea de către lanțul de rafinării deținut de miliardarii frați Koch a unui preț negativ la acest tip de petrol nu înseamnă că el se va și tranzacționa la cotația respectivă. Producătorii ar putea refuza să vândă North Dakota Sour la acest preț, însă vor fi nevoiți să-l depoziteze în speranța unor vremuri mai bune. Însă în momentul în care își vor epuiza capacitățile de stocare nu vor mai avea decât o alternativă: șă-și închidă capacitățile de producție. “A le spune producătorilor că vor trebui să plătească din propriul buzunar pentru a le putea prelua spre prelucrare petrolul reprezintă o motivație mai mult decât suficientă să-și închidă puțurile”, susține Andy Lipow, președinte al Lipow Oil Associates LLC, citat de Bloomberg.
Cotațiile postate de Flint Hills Resources și de rivalii lor de la Plains All American Pipeline LP sunt considerate de referință în SUA, stabilind prețurile de piață la care se tranzacționează zecile de tipuri de țiței produse peste ocean.
Plains All American a listat la rândul său lista de prețuri pentru diferitele categorii de țiței produse în SUA. Alături de North Dakota Sour, alte două tipuri de petrol se remarcă prin prețuri extrem de scăzute, mult sub prețul de producție, South Texas Sour (13,25 dolari pe baril) și Oklahoma Sour (13,50 dolari pe baril).
Doar o mică parte a petrolului produs în North Dakota, aproximativ 15.000 de barili pe zi, este unul cu înalt conținut de sulf. Majoritatea petrolului produs în statul american este un petrol cu un conținut de sulf scăzut, provenind din formațiunile de șist din Baken, care au evoluat în ultimii zece ani la un nivel al producției de 1,1 milioane de barili pe zi.
CITEȘTE ȘI Hidroelectrica ar putea înlocui BRD cu ING în postura de "furnizor de protecție" față de ANAF Prețuri negative la produse energetice, însă nu și materii prime
Prețurile negative ale produselor energetice sunt extrem de rare, însă nu o premieră. Propanul, de exemplu, s-a tranzacționat timp de trei luni anul trecut la un astfel de preț în Alberta (vCanada). Și rafinăriile plătesc uneori clienților lor sume de bani pentru a-și putea plasa produsele auxiliare cu o cerere scăzută, precum cocsul de exemplu. Motivul, costul de depozitare ar fi mai ridicat decât suma plătită pentru a scăpa de acestea.
În ceea ce privește petrolul este însă o premieră. Diferența este că celelalte produse energetice care s-au tranzacționat la prețuri negative erau unele auxiliare procesului de producție (profitul provenea din vânzare produselor principale), în timp ce petrolul este o materie primă. Nu poți produce o materie primă a cărei procesare în loc să-ți producă profit, îți generează pierdere!
