O altă “investiție de suflet” a statului român, gazoductul Iași-Chișinău, riscă să rămână neutilizată fizic, putând fi însă folosit strategic de către Chișinău în negocierile pe tema prețului gazului rusesc dintre Republica Moldova și Gazprom. Potrivit unei analize S&P Global Platts, noul gazoduct va întări poziția de negociere a Republicii Moldova în raport cu gigantul rus, însă nu va reprezenta o alternativă la gazul furnizat de Gazprom, ci prin el va fi transportat, dacă va fi nevoie, gazul necesar echilibrării consumului moldovenilor din partea de vest a Nistrului.
Analiza Platts explică și declarația premierului Ludovic Orban, care a avertizat “autoritățile vremelnice” de la Chișinău în legătură cu “investiția de suflet” a guvernului român: "Sunt investiții extrem de importante. Unele care au fost finalizate, cum este o investiție de suflet a României, și anume gazoductul Ungheni-Chișinău, care a fost finalizat și pentru care îl felicit pe domnul director general Sterian (n.r.- Ion Sterian) și în același timp atrag atenția autorităților vremelnice din Republica Moldova să nu încerce să politizeze acest subiect. Este o investiție făcută de statul român, prin intermediul unei companii a statului român, o investiție care a fost finanțată de noi și care urmărește să ofere locuitorilor Basarabiei o sursă alternativă de alimentare cu gaz”
De la “inaugurarea” sa de la 1 august, prin gazoductul Ungheni-Chișinău nu s-a transportat niciun mc de gaz. Iar perspectivele nu sunt încurajatoare.
Pentru că, așa cum arată analiza Platts, marile câștigătoare ale construcției gazoductului cu o capacitate, pe hârtie deocamdată doar, de 1,5 miliarde mc/an “achitat” de statul român, sunt autoritățile de la Chișinău. Potrivit datelor Transgaz și ENTSOG, de la 1 august capacitatea de transport prin punctul Ungheni în direcția Republicii Moldova s-a majorat de la 43 milioane mc/an la aproximativ 550 de milioane mc/an, o treime din capacitatea totală anunțată de autorități.
Harta gazoductelor din jurul Republicii Moldova (Sursa: S&P Global Platts)
“Rămâne de văzut dacă va curge vreodată gaz la un volum apropiat de capacitatea gazoductului. El însă oferă Republicii Moldova o alternativă fizică la gazul rusesc, ceea ce este un atu pe care Chișinăul îl va folosi în negocierile de preț viitoare cu Gazprom”, remarcă Platts.
Concluzia este susținută și de analiștii citați de prestigioasa publicație.
“Acest gazoduct ar putea întări puterea de negociere a poziției Republicii Moldova în obținerea unui discount de la Gazprom (în renegocierea contractului care expiră la finalul acestui an - n.r.) dacă Chișinăul poate demonstra că poate cumpăra gaz de la un alt furnizor pe această rută”, a declarat Katia Iafimava, analistul șef pe gaze de la Institutul Oxford pentru Studii Energetice pentru S&P Global Platts.
Și John Roberts, de la compania de consultanță Methinks, este de acord că noul gazoduct are “importante beneficii strategice și comerciale pentru Republica Moldova. Gazul rusesc nu mai are automat avantajul prețului de monopol”.
Cum în 2019 Republica Moldova a cumpărat 2,89 miliarde mc de gaz de la Gazprom, iar consumul este împărțit aproximativ egal între cel al zonei transnistrene și cel al restului Moldovei, rezultă că, în cel mai fericit caz, în care ar fi utilizată capacitatea totală anunțată, însă inexistentă, de 1,5 miliarde mc/an, și nu doar cea din prezent, de 550 milioane mc/an, gazoductul Ungheni-Chișinău ar putea asigura consumul doar al locuitorilor la vest de Nistru.
Însă chiar și acest scenariu este improbabil. Ținând însă cont de prețul obținut de autoritățile de la Chișinău de la Gazprom pentru gaz pentru trimestrul al treilea al acestui an (133 dolari/1000 mc) și pentru cel de-al patrulea (100 dolari/1000 mc), șansele ca vreun mc de gaz să treacă granița din România în Republica Moldova sunt infime. Prețul pe trimestrul al treilea echivalează cu un preț de 12,5 dolari/MWh (51,1 lei/MWh), iar cel din trimestrul al patrulea cu unul de 9,5 dolari/MWh (38,4 lei/MWh).
Comparativ, ultimele tranzacții pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrul al patrulea au fost efectuate la prețuri de 54 lei/MWh. Iar acesta este doar prețul gazului marfă, fără tarife de transport.
Din prețul negociat de Moldovagaz cu Gazprom, prețul gazului marfă este de sub 50 de dolari/1000 mc (4,7 dolari/MWh sau 19,21 lei/MWh), restul fiind tarife de transport achitate pe teritoriul Rusiei (37 dolari/1000 mc) și tarife de transport achitate pe teritoriul Ucrainei (29 dolari/1000 mc).
Niciun mc de gaz nu a intrat din România în Republica Modova de la 1 august în pofida majorării capacității de transport de aproximativ 7 ori (Sursa: ENTSOG)
În plus, în prezent, România, al doilea producător de gaze la nivelul UE, are capacitatea de a furniza gaze Republicii Moldova doar marginal și sezonier. Pentru că, așa cum a scris Profit.ro, România este net importator de gaze. În prima jumătate a anului, deși exporturile Gazprom în Europa s-au micșorat cu 25%, importurile de gaz rusesc în România s-au majorat cu 4%.
Cu alte cuvinte, la aceste prețuri, mai degrabă România ar importa gaz din Republica Moldova decât invers. Numai că, în prezent, capacitatea de import prin punctul de la Ungheni este de peste 7 ori sub cea de export, de aproximativ 75 milioane mc/an sau 2,16 Gwh/zi. Comparativ, zilnic, prin punctele Csanadpalota și Isaccea, România importă câte o cantitate de 10 ori superioară capacității de import de la Ungheni.
“Oricum România nu este capabilă să asigure în întregime necesarul de import al Republicii Moldova din producția proprie. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de dezvoltarea producției offshore din Marea Neagră”, afirmă Roberts.
“Acest lucru face ca noul gazoduct, care a fost construit de Transgaz cu asistență financiară a Uniunii Europene, va fi folosit în principal ca să echilibreze consumul din Republica Moldova și nu ca sursă alternativă a gazului rusesc livrat prin Ucraina”, este concluzia expertului citat de Platts.
Operatorul de transport din Republica Moldova a confirmat recent acest lucru, anunțând că, pe lângă contractul cu Gazprom, a încheiat și "contracte provizorii, procurând volume limitate de gaze naturale din România sau de la producătorul autohton din raionul Cantemir".
Gazoductul Iași-Ungheni a mai fost “inaugurat” și în 2014 de cei doi premieri de la acea dată, Victor Ponta și Iulie Leancă.
La acea vreme, premierul moldovean anunța că “de la 1 septembrie, gazul romanesc va trece Prutul. Aceste proiecte nu sunt îndreptate împtrova cuiva, dar nimeni nu va mai face probleme Republicii Moldova, nu ne va mai amenința nimeni (cu trimitere la Gazprom - n.r.).”
Numai că, deși la acea dată, capacitatea de transport era, potrivit Entsog, de peste 112 de mii mc/zi, în 6 ani a trecut Prutul doar o cantitate echivalând de șase capacitătea zilnică, ca și cum gazoductul ar fi fost utilizat doar o singură zi în fiecare an. Timp de 2 săptămâni, OMV Petrom a exportat în Republica Moldova aproximativ 650 de mii mc. În rest, gazoductul a rămas neutilizat până astăzi.
Partea moldovenească are evident de câștigat, însă S&P nu precizează și ce obține partea românească, respectiv Transgaz, care a finanțat în mare parte acest proiect.
Iar, după cum arată capacitatea de transport din prezent, de doar 550 milioane mc/an, pentru a ajunge la 1,5 miliarde mc/an, sunt necesare alte investiții suplimentare, chiar pe partea românească a gazoductului. Potrivit planului de dezvoltare al Transgaz pe perioada 2020-2029, în 2021 va fi finalizat un proiect în valoare de 174 milioane de euro menit a asigura “presiunea necesară și capacitatea de transport gaze naturale de 1,5 mld. mc/an în punctul de interconectare dintre sistemele de transport gaze naturale ale României și Republicii Moldova”. Cu alte cuvinte, atunci va fi majorată capacitatea de le 550 de milioane la 1,5 miliarde mc/an.
Dacă nu va transporta gaz din România către Republica Moldova, lucru cu atât mai probabil cu cât Gazprom deține 50% din acțiunile Moldovagaz (operatorul de transport din statul vecin), Transgaz, la graniță, dar și compania pe care o deține majoritar, Vestmoldtransgaz (VMTG), pe teritoriul moldovean, nu vor încasa tarifele de rezervare și volumetrice aferente amortizării acestor investiții.
Iar nivelul acestor investiții ale Transgaz în ultimii 2 ani, în special cele din Republica Mioldova, a fost unul considerabil.
Potrivit Planului de dezvoltare pe perioada 2020-2029 al Vestmoldtransgaz (VMTG), în urma semnării “contractului de vânzare-cumpărare (a companiei moldovene - n.r.), cumpărătorul (Eurotransgaz SRL, companie deținută de Transgaz -n.r.) va asigura resursele necesare prin împrumuturi și/sau majorări de capital și va asigura prin intermediul VMTG efectuarea investiției constând în Extinderea interconectorului Iași-Ungheni-Chișinău (faza II)”, lucrare estimată de VMTG la o valoare maximă de 93 de milioane euro, din care 55 milioane euro surse proprii și 38 milioane euro împrumuturi.
Potrivit propriilor date, Transgaz și-a îndeplinit deja obligațiile asumate la privatizarea VMTG. În anul 2018 Transgaz a participat la majorarea capitalului social al Eurotransgaz cu 9,7 milioane euro, în 2019 cu 31,5 milioane euro și 83.471.503 lei moldovenești (4,15 milioane euro), iar în semestrul I al anului 2020 cu 13,3 milioane euro în vederea funcționării și asigurării surselor financiare necesare derulării programului de investiții al Întreprinderii de Stat Vestmoldtransgaz. În total, Transgaz a alimentat compania pe care o deține în Republica Moldova cu aproape 60 de milioane de euro, la care se adaugă cele aproximativ 9 milioane achitate în momentul realizării tranzacției.
Totodată, Transgaz este garantor în contractul de împrumut încheiat în data de 24 ianuarie 2019 între Banca Europeană de Investiții (BEI) și Eurotransgaz, în valoare de 38 milioane euro, în scopul finanțării constructiei de către Vestmoldtransgaz SRL a conductei de transport gaze naturale Ungheni Chișinău.
Pentru a asigura resurse suplimentare de finanțare a proiectului Ungheni-Chișinău, așa cum a anunțat Profit.ro, Transgaz a anunțat că va vinde către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) un pachet de 25% din acțiunile transportatorului de gaze Vestmoldtransgaz din Republica Moldova, pe care l-a preluat în urmă cu doi ani, într-o tranzacție de 20 milioane euro. Simultan, Transgaz se va obliga să cumpere participația BERD, la un preț prestabilit la momentul la care banca își va exercita opțiunea de vânzare.
“Această interconectare va spori securitatea energetică a Moldovei prin diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze, o condiție esențială pentru dezvoltarea economică a țării. De asemenea, proiectul ajută la integrarea Moldovei în viitoarele proiecte majore de infrastructură gazieră, cum ar fi conducta trans-adriatică sau TAP, precum și sursele de gaze de la hub-urile din Europa Centrală și o conectează la zăcăminte de gaze din Marea Neagră. Creșterea gradului de integrare a piețelor gaziere europene va permite concurenței să se dezvolte dincolo de frontiere, generând beneficii economice importante pentru consumatori”, susține vicepreședintele BERD, Alain Pilloux, într-un coumincat emis de Transgaz.
Precizăm că Profit.ro a adresat pe 3 august mai multe întrebări către Transgaz pe această temă, la care compania nu a răspuns până în prezent:
- Referitor la gazoductul Ungheni-Chișinău, premierul Republicii Moldova a declarat recent că “de când și cum vom procura gaz prin această magistrală depinde de ofertă”. Care ar putea fi avantajele gazoductului Ungheni-Chișinău comparativ cu actuala rută de transport folosită de Moldova în relația cu Gazprom?
- Care este gradul de încărcare pe care-l estimați pentru Ungheni-Chișinău pe următorii 3 ani?
- Care este impactul estimat al investițiilor efectuate în gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău asupra tarifelor de transport?
