TurkStream este noul cal troian al Rusiei pe care intenționează să-l ofere cadou Europei, de o importanță geopolitică și comercială, cu ajutorul căruia Kremlinul intenționează să-și sporească influența în Turcia și în Balcani, susține un articol publicat de revista Foreign Policy. Profit.ro a avertizat în repetate rânduri asupra potențialelor efecte negative ale construirii unei prelungiri a Turkstream, paralel cu BRUA, asupra producției de gaze autohtone, în special a celei offshore, România urmând a rămâne o piață izolată.
După ce în cursul anului trecut au făcut tot ce le stătea în putere să pună piedici producției de gaze din marea Neagră prin înăsprirea fiscalității și cadrului reglementator (Legea Offshore și OUG 114), autoritățile de la București nu numai că au ignorat subiectul TurkStream, dar au mai dat și o mână de ajutor Gazpromului, finalizând, încă din prima lună a președinției Consiliului Uniunii Europene, un dosar, cel al modificării directivei gazelor, pe care nimeni nu s-a riscat până în prezent să-l finalizeze. Nici măcar Austria, țară direct interesată de construirea gazoductului și care a deținut înaintea României președinția Consiliului.
Directiva gazelor negociată de România transformă Sofia într-un hub regional, având, în ceea ce privește TurkStream (care ar urma să transporte 15,75 miliarde de metri cubi de gaz prin Bulgaria, Serbia, Ungaria și Austria), o poziție similară celei a Germaniei în ceea ce privește Nord Stream 2. Chiar dacă viitorul gazoduct va trebui să respecte reglementările europene în ceea ce privește rezervarea de capacitate, Bulgaria va putea face excepții, cel puțin până în momentul în care investitorii, Gazprom sau alte companii intersate, își va recupera investiția.
În opinia Foreign Policy, armele de luptă ale Kremlinului, frecvent discutate în presa occidentală, precum propaganda, dezinformarea și spionajul, sunt un mizilic în comparație cu opțiunea nucleară reprezentată de acțiunile sale în domeniul energetic. “Abilitatea Kremlinului de a coopta politicieni și oameni de afaceri prin fluturarea în fața lor a unor contracte de infrastructură și a profiturilor din sectorul hidrocarburilor este de neegalat”, precizează articolul semnat de Dimitar Bechev, profesor la University of North Carolina at Chapel Hill și Senior Fellow la Atlantic Council.
Potrivit publicației americane, ca urmare a faptului că TurkStream este un gazoduct care intră în UE dintr-o țară non-UE, Gazprom trebuie să se supună regulilor europene anti-monopol. Cea mai importantă dintre acestea este că o companie nu poate deține infrastructura de tranzit și, simultan, să vândă gaz prin ea.
Ceea ce nu amintește Foregn Policy este că noua directivă negociată de România permite primului stat pe teritoriul căruia gazoductul dintr-o țară non-UE intră în UE (în acest caz Bulgaria) să aplice excepții de la regulile europene “până în momentul în care investitorul (Gazprom, dar și alte companii interesate - în acest caz) își va recupera investiția”.
Oricum, dat fiind stadiul mai puțin avansat în care se află construirea TANAP, în primii ani, o eventuală prelungire a Turkstream nici nu prea ar avea ce gaz să transporte în afara celui rusesc. Chiar dacă ar fi operat de o altă companie (Bulgartransgaz, probabil , în cazul Bulgariei), licitațiile de rezervare de capacitate se fac exclusiv pe gazul rusesc. De altfel, așa cum a anunțat Profit.ro, deja a fost efectuată prima licitație la sud de Dunăre.
"Avem vești foarte bune. Testul economic privind rentabilitatea proiectului de extindere a rețelei național de transport de gaze a fost pozitiv, iar capacitatea oferită a fost rezervată în proporție de 100%", a declarat, în Parlament, ministrul Energiei din Bulgaria, Temenuzhka Petkova.
Pe lângă Gazprom, ceilalți doi ofertanți care au depus oferte obligatorii pe 20 de ani au fost compania Bulgargaz, deținută de statul bulgar, și MET, companie controlată de un apropiat al premierului maghiar, Viktor Orban, cu sediul central în Elveția. Ofertanții au rezervat capacități mai mici pentru 2020, dar care urmează a se amplifica până la 17,6 miliarde de metri cubi pe an la granița cu Turcia și la circa 11 miliarde de miliarde de metri cubi pe an la granița cu Serbia între 2021 și 2039, rezultă din datele Bulgartransgaz.
Foreign Policy amintește vizitele făcute de Vladimir Putin în Serbia, în urma căreia a fost înființat un joint-venture între Gazprom și Srbijagas, compania de stat sârbă, și de premierul rus Dmitri Medvedev în Bulgaria pentru a negocia extinderea TurkStream cu alți aproximativ 500 de km.
Publicația americană susține că Bulgartransgaz va avea dificultăți în tentativa sa de a asigura finanțarea de 1,6 miliarde de dolari necesară extinderii TurkStream pe teritoriul său. În opinia sa, Gazprom va refuza finanțarea acestuia susținând că Bulgaria va obține un profit suficient din taxele de transport și din revânzarea gazelor rusești pentru a face proiectul fiabil.
În replică, guvernul bulgar a precizat că ar putea obține în schimb o parte din banii de la Bruxelles. Dincolo de faptul că acest lucru este puțin probabil, Sofia folosește această posibilitate ca o formă de șantaj la adresa gigantului rus. Odată cu finanțarea europeană ar fi eliminată și orice excepție pe care autoritățile bulgare ar putea să o acorde Gazprom.
FP consideră că rușii vor avea probleme mai mari în ceea ce privește TurkStream decât au avut în implementarea Nord Stream 2, pentru că în rândul statelor UE direct interesate de proiect (Bulgaria, Ungaria și Austria) nu se regăsește niciunul cu influența Germaniei. Numai că, în negocierea modificării directivei gazelor, care a dat practic undă verde Nord Stream 2, n-ar fi exclus ca cele trei state să-și fi asigurat susținerea Germaniei pentru prelungirea Turkstream în schimbul unui vot favorabil.
Serbia, la rândul său, chiar dacă nu este membru, negociază aderarea la UE. Comisia Europeană i-ar putea cere să renunțe la joint-veture-ul creat cu Gazprom, în care rușii dețin 51%, în caz contrar riscând o încetinire a negocierilor de aderare.
De altfel, pentru a atenua tensiunile cu UE, premierul bulgar Boiko Borissov a sugerat că prin noua conductă nu va curge numai gaz rusesc, ci și cel azer (din TANAP) și cel offshore din Marea Neagră, toate tranzacționate pe noul hub înființat recent și anunțat de Profit.ro.
Aceasta ar fi putut reprezenta o oportunitate pentru România, Gazprom fiind obligat, potrivit reglementărilor europene, să accepte ca prin gazoductul care va traversa Bulgaria, Ungaria și Austria să fie transportate și alt gaz în afara celui rusesc. Numai că, foarte probabil, în urma actelor normative adoptate de autoritățile române (legea offshore și OUG 114) va curge mult gaz rusesc prin TurkStream 2 înainte ca prima moleculă de gaz românesc să ajungă în Austria. În plus, nu există infrastructura necesară transportării gazului românesc în Bulgaria, Transgaz concentrându-se pe BRUA, în pofida semnalelor evidente că celelalte trei state, Bulgaria, Ungaria și Austria, nu mai sunt interesate de faza a doua a proiectului, dedicată gazelor din Marea Neagră.
Foreign Policy susține că premierul rus, Dimitri Medvedev, și directorul executiv al Gazprom, Alexei Miller, au respins deja propunerea premierului bulgar. “Rușii nu doresc ca Bulgaria să poată amesteca și să revândă gazele pe o platformă comercială susținută de UE”, afirmă publicația americană. Ei vor ca Sofia să se folosească de viitoarea directivă negociată de România pentru a le oferi excepții de la cadrul reglementator european.
Cu toate acestea, Sofia deține un atu în negocierile sale cu Rusia. Conform contractului actual al Gazprom cu Bulgaria, gigantul rus este obligat să plătească taxe de tranzit Bulgariei până în 2030 pentru gazul transportat din Ucraina prin conducta trans-balcanică. Cum TurkStream face caducă utilizarea respectivei conducte, guvernul bulgar poate da în judecată Gazprom și poate solicita compensații pentru veniturile pierdute din taxele de tranzit.
“Pentru a evita plata a sute de milioane de dolari, Putin ar trebui să ofere concesii premierului bulgar, inclusiv o garanție că Rusia va contribui la extinderea potențială a lui TurkStream în Europa”, precizează FP.
Pentru ca demersul bugar să fie încununat de succes, Serbia și Ungaria ar trebui să alăture Bulgariei pentru a exercita o presiune asupra Rusiei. Însă cele două state au în prezent o relație privilegiată cu Kremlinul.
“Deocamdată, cele trei state cred că pot găsi o modalitate de a colabora cu Rusia fără să intra în conflict cu Comisia Europeană și cu legislația UE. Și cine le poate condamna, atât timp state importante din UE au jucat aceeași carte? Dar, spre deosebire de Germania, ele nu au puterea de a schimba regulile jocului sau de a realiza compromisuri politice la Bruxelles. În plus, Rusia nu este dispusă avantaje să ofere țărilor est-europene, pe care le consideră vasale. Riscul financiar și politic va cântări greu asupra Bulgariei și Ungariei. Iar dacă nu își vor juca bine cărțile, vor cheltui resurse limitate pentru înființarea de companii mamut cu rentabilitate îndoielnică pentru toată lumea, cu excepția Rusiei.”, este concluzia Foreign Policy.
