În pofida retoricii antibirocratice a actualului guvern tehnocrat, una dintre cele mai mari probleme ale mediului de afaceri din România, potrivit raportului Doing Business al Băncii Mondiale, racordarea la rețeaua de electricitate, a rămas nerezolvată. În raportul Doing Business 2017, față de anul trecut, România a pierdut un loc și a ajuns pe 134 din 190 de state, în ceea ce privește racordarea la rețeaua de electricitate a firmelor. Acestea sunt în continuare nevoite să aștepte 182 de zile și să achite 53 de mii de dolari pentru a-și putea pune în funcțiune capacitățile de producție.
Poziția ocupată de România este de departe cea mai slabă poziție ocupată de un stat din Uniunea Europeană și chiar din Europa. Până și vecinii bulgari sau moldoveni se pot conecta la rețea mai rapid decât antreprenorii români, ca să nu mai vorbim de cetățenii Germaniei (țara de proveniență a distribuitorului E.On), Cehiei (CEZ) sau Italiei (Enel).
Este drept că datele din raport sunt cele de la 1 iulie 2016, însă de atunci până în prezent situația nu s-a schimbat, Guvernul Cioloș preferând debirocratizării crearea de comisii, fie cea de tăiat hârtii, fie grupul de lucru, format din reprezentanți ai Federației Patronale a Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) și angajați ai ministerului energiei, propus de ministrul Grigorescu.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Chiar dacă ANRE, ministerul și companiile distribuitoare contestă datele raportului, susținând că situația este mult mai roz, realitatea este și mai întunecată. Raportul Băncii Mondiale se bazează pe datele raportate de unul dintre distribuitori, Enel, pentru racordările efectuate în București. Calculele efectuate de autorii raportului sunt făcute luând în calcul termenele legale, care mai niciodată nu sunt respectate de autorități sau companii. În plus, nu există nicio distanță între diferitele instituții de la care trebuie ridicate/depuse avize, ca și cum toate ar avea sediul în aceeași localitate și la aceeași adresă: strada Speranței, la parter!
Cu alte cuvinte, în pofida a ceea ce susțin autoritățile, termenul conținut în raport, de 182 de zile, este de fapt termenul minim, care poate fi realizat doar dacă toate lucrurile merg perfect: dacă autoritățile respectă legea, dacă nu cer documente suplimentare, dacă ANRE nu schimbă legislația și, implicit, conținutul documentației etc. Numai în acest an, ANRE a schimbat de 3 ori legislația din domeniu.
Dar cum se face că o lucrare de racordare sau extindere de rețea, care durează propriu-zis maximum o săptămână (plantarea stâlpilor, întinderea cablului și instalarea contorului și unui transformator, dacă e cazul), se întinde pe 182 de zile? Durata de jumătate de an pe care o companie o irosește pentru a se conecta la electricitate în România poate fi explicată prin procesul birocratic extrem de stufos, materializat prin numărul extrem de mare de proceduri - 8 - pe care trebuie să le îndeplinească aceasta.
CITEȘTE ȘI Consumatorii vor fi informați pe facturi dacă se alimentează sănătos… cu energie electricăAstfel, pentru a putea avea acces la curentul electric, o firmă trebuie să depună o cerere de racordare, pe baza căreia distribuitorul va elabora un studiu de soluție și emite un acord tehnic de racordare. Durata estimată de autorii raportului pentru această procedură este de 40 de zile, iar costul calculat se ridică la 7.564 lei. În acest interval, angajații distribuitorului vor efectua o inspecție pentru emiterea acordului de racordare care durează o zi (dacă au timp și nu sunt ocupați cu alte recepții). Depunerea documentației pentru contractul de racordare și redactarea contractului necesită alte 10 zile, iar proiectarea și aprobarea proiectului de către distribuitor încă 30 de zile și un preț de 2.900 dolari.
Procedura cea mai lungă nu ține de distribuitor, ci de autoritățile locale, obținerea autorizațiilor de construire pentru lucrările de racordare (mediu, CNADNR, etc) necesitând 60 de zile și costând 2.812 lei. Pentru încheierea contractului de execuție a lucrărilor și realizarea acestora sunt necesare alte 30 de zile, iar prețul mediu este unul extrem de mare - 47.596 dolari.
Termenul de 30 de zile estimat pentru această etapă este însă unul optimist, reglementările din domeniu lăsând beneficiarul la mila furnizorului și mai ales a firmei autorizate care efectuează lucrările. Pentru că beneficiarul nu poate trage la răspundere firma respectivă, neavând niciun contract semnat cu aceasta. Beneficiarul semnează un contract cu distribuitorul, căruia îi plătește lucrările, iar distribuitorul semnează contractul cu firma care efectuează lucrările, pe care o plătește la terminarea acestora. Inspectarea lucrărilor de către distribuitor în vederea recepției și emiterea certificatului de conformitate durează alte 10 zile, iar semnarea contractului de furnizare alte 2 zile.
Număr | Procedură | Timp | Cost |
---|---|---|---|
1 | Cerere de racordare, elaborare fișă/studiu de soluție, emitere acord tehnic de racordare | 40 | 7.564 RON |
2 | Inspecție pentru emiterea acordului de racordare | 1 | 0 |
3 | Depunerea documentației pentru contractul de racordare și redactarea contractului | 10 | 0 |
4 | Proiectarea și aprobarea proiectului de către distribuitor | 30 | 2.901,42 $ |
5 | Obținerea autorizațiilor de construire pentru lucrările de racordare | 60 | 2.812,74 RON |
6 | Încheierea contractului de execuție a lucrărilor și efectuarea acestora | 30 | 47.596 $ |
7 | Inspectarea lucrărilor de către distribuitor in vederea recepției și emiterea certificatului de conformitate | 10 | 0 |
8 | Semnarea contractului de furnizare | 2 | 0 |