Operatorii economici care sunt obligați legal să constituie și să mențină stocurilor de urgență de petrol și produse petroliere vor putea delega această obligație mai multor companii, indiferent dacă ele au sau nu sediul social în România, dacă au statut de rezident sau de nerezident, cu condiția ca acestea să dispună de o capacitate de stocare disponibilă pe teritoriul României sau în oricare alt stat membru al Uniunii Europene, prevede un proiect de Ordonanță de Urgență redactat de Ministerul Energiei.
În prezent, potrivit prevederilor legale, obligativitatea constituirii și menținerii stocurilor de urgență de petrol revine operatorilor economici care introduc pe piață cantități mai mari de 1.000 tone țiței și/sau produse petroliere. Aceștia pot delega această obligativitate numai societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, care au sediul social în România și care produc și/sau introduc pe piața românească țiței și/sau produse petroliere. Potrivit Ministerului, “o parte din operatorii nominalizați au semnalat dificultăți în identificarea unor capacități de stocare pe teritoriul României și, de asemenea, întâmpină dificultăți în identificarea unor operatori economici care să accepte delegări, în limita prevederilor legale actuale”.
Dacă proiectul de OUG va fi adoptat, operatorii respectivi vor avea dreptul de a delega obligativitatea constituirii și menținerii stocurilor și altor operatori: “celor cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene sau care au o reprezentanță pe teritoriul Uniunii Europene, care dispun de capacitate de stocare disponibilă în afara teritoriului României sau în contul căruia sunt menținute stocuri pe teritoriul Uniunii Europene, sau celor care au statut de rezident sau de nerezident în România, ce își desfășoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent și dispun de capacitate de stocare disponibilă pe teritoriul României”.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Pentru a fi valabilă, o astfel de delegare trebuie să fi fost autorizată în prealabil atât de către autoritatea competentă, cât și de către toate statele membre pe ale căror teritorii vor fi păstrate stocurile.
Legea 360/2013, care reglementează obligativitatea constituirii stocurilor, reprezintă o transpunere “incorectă” a unei directive europene. De altfel, Comisia Europeană a solicitat în 2015 României, printr-o scrisoare de somare, să exprime observațiile în privința poziției Comisiei Europene privind transpunerea incorectă a respectivei directive (2009/119/CE) sub trei aspecte: interdicția de a utiliza stocurile de petrol ca garanție reală, limitele impuse pentru dreptului de delegare și lipsa unei proceduri și a planurilor de urgență. Guvernul susține că a elaborat un proiect de act normativ aprobat în ședința Guvernului din data de 25 mai 2017 care să rezolve divergențele avute cu CE. În prezent proiectul de lege se află în procedură parlamentară, prima camera sesizată fiind Senatul.
În ceea ce privește delegarea, însă, Guvernul consideră că această prevedere nu mai poate aștepta până la finalul dezbaterilor parlamentare. De aceea dorește să o adopte prin OUG.
“Caracterul de urgență pentru adoptarea acestui proiect de act normativ este argumentat de posibilitatea rezonabilă de materializare a riscului de neîndeplinire a obligației României în privința asigurării nivelului de stocuri minime aferent anului 2017, care trebuie menținut în anul 2018, având în vedere faptul că, în prezent, urmare aprobării prin hotărâre a Guvernului au fost stabilite nivelul stocurilor de urgență și operatorii economici care au obligația de a constitui aceste stocuri până la data de 31 decembrie 2017, în vederea menținerii pe durata anului 2018, o parte din operatorii nominalizați au semnalat dificultăți în identificarea unor capacități de stocare pe teritoriul României și, de asemenea, întâmpină dificultăți în identificarea unor operatori economici care să accepte delegări, în limita prevederilor legale actuale. Neadoptarea măsurilor imediate, așa cum sunt reglementate prin prezenta ordonanță de urgență, ar genera disfuncționalități majore cu efecte negative asupra constituirii stocurilor de urgență, la data prevăzută, astfel cum este stabilită conform prevederilor legale aplicabile, existând riscul de a fi afectată îndeplinirea obligatiilor României, obligatii monitorizate de Comisia Europeană. Necesitatea promovării proiectului ordonanței de urgență este determinat, pe de o parte, de iminența aplicării unor sancțiuni de către Comisia Europeană, iar pe de altă parte de posibilele acțiuni în instanță promovate de operatorii economici, care ar putea suporta o serie de consecințe cu impact finaciar, fără a fi responsabili de situația creată”.
La calcularea stocurilor este luat în calcul consumul intern, care se stabilește prin însumarea "livrărilor interne brute observate" agregate, stabilite de Institutul Național de Statistică (INS), doar pentru următoarele produse: benzină auto, benzină de aviație, carburant turboreactor tip benzină (petrol turboreactor tip nafta sau JP4), carburant turboreactor tip kerosen, petrol lampant, motorină/carburant diesel (păcură distilată), păcură (cu conținut ridicat de sulf și cu conținut redus de sulf).
Potrivit legislației, stocurile minime constituite pentru un an calendaristic ar trebui să asigure consumul intern pe 61 de zile și trebuie să aibă o pondere de cel puțin o treime produse petroliere (nu numai țiței).
Realizarea de stocuri minime de petrol și produse petroliere este rezultatul transpunerii Directivei 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau produse petroliere. Scopul acesteia este de a stabili normele care vizează garantarea unui nivel ridicat de siguranță a aprovizionării cu petrol în Comunitate, prin intermediul unor mecanisme viabile și transparente, bazate pe solidaritatea între statele membre, menținerea unui nivel minim al stocurilor de țiței și/sau produse petroliere, precum și instituirea mijloacelor procedurale necesare pentru remedierea unei eventuale penurii de amploare, la nivelul Comunității sau a unui stat membru.
