Acum 60 de ani circula primul tren de mare viteză în Japonia, iar modelul japonez a inspirat și alte țări să-și facă rețele pe unde trenurile pot rula cu peste 300 km/h. Primul tren Shinkansen rula cu 200 km/h în anul 1964, cel în care la Tokyo se țineau Jocurile Olimpice de Vară.
Primul tren nipon de mare viteză a circulat cu pasageri la 1 octombrie 1964, arată Hotnews.ro.
În prezent se fac anual aproape 300 de milioane de călătorii cu aceste trenuri nipone de mare viteză și nu a avut loc niciun accident feroviar care să facă victime. Rețeaua are 3.000 km. Cum s-a ajuns aici și cum de a fost așa mare succes trenul care a simbolizat și revenirea Japoniei în rândul națiunilor mari?
Ieșirea din dezastru în mare viteză
Japonia era îngenunchiată după al Doilea Război Mondial, iar Shinkansen a fost unul dintre rezultatele miracolului economic japonez. Numele Shinkansen înseamnă „noua linie interurbană”.
La 14 ani de la terminarea războiului Japonia începea construcția căii ferate de mare viteză Tokyo – Osaka (515 km), dar nu viteza a fost principalul factor, ci mai ales nevoia de a avea capacitate mare de transport. Niponii au început să cumpere în număr mare mașini și să folosească cursele aeriene, astfel că au fost câțiva înalți oficiali care s-au opus construirii unei căi ferate scumpe, spunând că nu are viitor. S-au înșelat, în cele mai multe privințe, dar nu și în cel al costului de construcție care a fost aproape dublu față de cel estimat (380 miliarde yeni 1,1 miliarde dolari).
Înainte de Shinkansen, cel mai rapid tren dintre Tokyo și Osaka era un super-expres care făcea șase ore și jumătate, iar la 1889 călătoria cu primul tren dura 16 ore și jumătate cu trenul. Înainte de apariția trenurilor, călătoria dura două-trei săptămâni.
Noua cale ferată a fost gândită că o „autostradă feroviară”: linie dedicată, puține opriri, curbe foarte puține și viteză fără precedent. La acel moment cel mai rapid tren din lume era Mistralul francez care atingea 160 km/h, dar avea viteze medii de 100-110 km/h pe tot parcursul.
Trenul de mare viteză devine popular
Ideea era ca trenul să poată, în premieră mondială, să fie o variantă viabilă în lupta cu avionul pentru distanțe mari, de până la 800 km. Un manager care pleca dimineață din Osaka putea ajunge la prânz la o întâlnire în Tokyo, iar așa ceva părea de necrezut cu doar 10 ani înainte când Japonia încă nu-și revenise.
Unul dintre designerii părții frontale a primului Shinkansen (Seria 0) a fost Tadanao Miki care în timpul războiului, cu 20 de ani mai înainte, crease designul pentru avioanele piloților kamikaze. Miki și-a folosit în anii ’60 inspirația pentru ceva pașnic, iar look-ul modern i se datorează și lui.
Cinci ani a durat construcția liniei de 515 km și durata este mică dacă ne gândim că au fost 108 km de tunele și 3.000 de poduri pe traseu. În plus, era prima oară oriunde în lume când se construia o astfel de linie. Costurile au fost mari din cauza numeroaselor tunele și viaducte de pe traseu, necesare pentru a permite viteza mare, linia trebuind construită cu minime treceri la nivel și cât mai drept posibil, indiferent de relieful întâlnit.
Și materialele folosite, de la cele din fundația căii de rulare, până la catenară, au fost de super-calitate, adăugând la costurile totale.
O controversă a fost și datorită alegerii ecartamentului standard european, în locul celui îngust existent atunci în rețea. Cu acel ecartament era mai ușor, mai ieftin și mai rapid de construit, dar trenurile nu ar fi putut atinge vitezele mari dorite și nici frecvența de tren de metrou.
Pe zi sunt și peste 350 de trenuri între Tokyo și Osaka, iar prețurile unui drum dus sunt undeva între 118 și 126 euro.
Japonezii sunt experți în construcția de tunele, iar cel mai lung este Seikan – 53,8 km, între regiunea Aomori și insula Hokkaido. Construcția a început în 1971 și s-a terminat în 1988, costurile fiind de aproape 4 miliarde dolari. Trenurile de pasageri au o viteză maximă de 160 km/h.
100 de milioane de pasageri în primii trei ani
Trenurile japoneze au fost un mare succes: în primii trei ani au atins pragul de 100 milioane de pasageri transportați, miliardul a fost atins în 1976, iar linia Tokaido transportă anual peste 140 de milioane de pasageri. În 60 de ani trenurile nipone de mare viteză au transportat peste 11 miliarde de pasageri și mai multe gări din Japonia domină topul mondial al stațiilor cu cel mai mare trafic de pasageri.
La început trenurile atingeau 200 km/h, dar îmbunătățirile la infrastructură, semnalizare și material rulant au dus la creșterea vitezelor. De exemplu în 1972 viteza a fost ridicată la 220 km/h, iar în 1998, la 300 km/h. În 1982 trenurile Shinkansen au ajuns și în nordul țării prin serviciile Tohoku Shinkansen. În 1998 s-a lansat seria 500 capabilă de viteze de până la 300 km/h, botul extrem de ascuțit și aerodinamic fiind inspirat de ciocul unui pescăruș. Și pantograful are un design deosebit, precum o aripă, pentru a rezista la viteze atât de mari.
Trenurile de nouă generație N700 sunt operaționale din 2013 pe magistralele Tokaido și Sanyo, iar în 2009 au atins în teste viteza de 332 km/h între Maibara și Kyoto.
