Săptămâna trecută, două lucrări ale unor cercetători sud-coreeni au făcut o afirmație extraordinară, care a stârnit o frenezie pe rețelele sociale și a ridicat valoarea unor acțiuni în China și Coreea de Sud: descoperirea unui supraconductor practic, care poate funcționa la temperatura camerei, ceea ce de mult timp este considerat un adevărat „Sfânt Graal” pentru oamenii de știință din domeniu, relatează Reuters.
Supraconductorii sunt materiale care permit curentului electric să circule fără rezistență, o proprietate care ar putea revoluționa rețelele electrice în care energia se pierde în timpul transmiterii, și ar putea determina, de asemenea, progrese revoluționare în domenii precum cipurile pentru calculatoare, unde rezistența electrică acționează ca o limită de viteză, arată news.ro.
Cele două lucrări, care au apărut pe un site web folosit de oamenii de știință pentru a-și împărtăși cercetările înainte de revizuirea de către colegi și publicarea lor oficială, i-au făcut pe cercetătorii din întreaga lume – inclusiv pe cei de la cel puțin două laboratoare naționale din SUA și trei universități chineze – să se uite mai atent la materialul propus.
Materialele supraconductoare există deja în aparatele RMN, de pildă, pentru imagistică medicală, și în unele computere cuantice, dar își manifestă proprietățile supraconductoare doar la temperaturi extrem de scăzute, ceea ce le face impracticabile pentru o utilizare pe scară largă.
LK-99, SUPRACONDUCTORUL MINUNE
Cercetătorii sud-coreeni au declarat săptămâna trecută că au găsit un supraconductor care funcționează la temperatura camerei, ceea ce a fost considerat de mult timp un ideal pentru oamenii de știință din domeniu.
Cercetătorii au publicat, de asemenea, o rețetă de fabricare a materialului – denumit LK-99 – care presupune luarea unui mineral relativ comun, numit apatită de plumb, și introducerea unui număr mic de atomi de cupru în acesta.
Ei au publicat două lucrări – o lucrare inițială cu trei autori și o a doua lucrare, mai detaliată, cu șase autori, care includea doar doi dintre autorii din prima lucrare. Niciunul dintre autorii contactați de Reuters nu a răspuns la o solicitare de comentarii.
Fizicienii intervievați de Reuters au declarat că vestea bună este că nu există nicio lege a fizicii care să spună că un supraconductor la temperatura camerei nu poate exista, iar materialul descris de echipa sud-coreeană este ușor de realizat, ceea ce înseamnă că alți cercetători ar trebui să poată începe să obțină rezultate chiar din această săptămână.
Standardul de aur pentru dovada descoperirii este ca alte laboratoare să reproducă în mod fiabil rezultatele cercetătorilor sud-coreeni.
CE SPUN ALȚI CERCETĂTORI
Cercetători de la cel puțin trei universități chineze au declarat în ultimele zile că au produs versiuni de LK-99 cu rezultate diferite. O echipă de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Huazhong a postat un videoclip care pretinde că arată materialul levitând deasupra unui magnet, ceea ce este important, deoarece adevărații supraconductori pot pluti deasupra unui magnet în orice orientare, fără a se roti ca o busolă.
Însă o altă echipă, de la Universitatea Qufu Normal, a declarat că nu a observat o rezistență zero, una dintre caracteristicile necesare ale unui supraconductor.
O a treia, de la UniversItatea de Sud-Est din orașul Nanjing, din estul Chinei, a declarat că a măsurat rezistența zero, dar numai la o temperatură de 110 Kelvin (-163 grade Celsius).
Joi, experții sud-coreeni au declarat că vor înființa un comitet pentru a verifica afirmațiile.
Eric Toone, un om de știință devenit investitor la Breakthrough Energy Ventures al lui Bill Gates, a declarat că monitorizează orice eforturi de revizuire și reproducere de către laboratoare de renume. „Măsurătorile de care ai nevoie pentru a verifica sau pentru a demonstra supraconductivitatea sunt foarte greu de realizat”, a declarat Toone. „Schimbă complet jocul, dacă este corect, dar până când vom avea mai multe validări, trebuie să avem răbdare”, a adăugat el.
ÎN LOC DE OZN, OSN
Posibila veste proastă pentru LK-99 este că domeniul supraconductorilor este plin de materiale care promit la început, dar care nu rezista la control. Cercetătorii au chiar și un nume la îndemână pentru acestea – obiecte supraconductoare neidentificate (OSN).
„Noi le numim OSN”, a declarat Mike Norman, fizician în domeniul materiei condensate la Argonne National Laboratory. „Există o lungă istorie a OSN-urilor, care datează de foarte mult timp, inclusiv unii oameni foarte faimoși care au crezut că au descoperit un supraconductor și de fapt nu au era. Este ca orice în știință – poți fi păcălit. Chiar și oamenii buni pot fi păcăliți”, spune Mike Norman.
Fizicianul susține că lucrările originale au probleme. Este posibil ca unele să fi fost greșeli tipografice, din cauza grabei de a publica cercetarea, dar mai îngrijorătoare a fost lipsa de date pe o gamă largă de temperaturi, pentru a arăta cum se comportă materialul atunci când se află în stare supraconductoare și atunci când nu este. „Oamenii folosesc adesea această metodă pentru a arăta cât de mult din eșantion este de fapt un supraconductor și cât de mult nu este”, a explicat Norman.
PRECAUȚIE ȘI SPERANȚĂ
Alți cercetători au găsit, de asemenea, motive de a fi precauți. Sinéad Griffin, fizician în domeniul stării solide și cercetător la Lawrence Berkeley National Laboratory, a folosit un supercomputer al Departamentului de Energie al SUA pentru a simula materialul propus.
Griffin a descoperit că inserarea atomilor de cupru în apatita de plumb a făcut ca atomii din material să se rearanjeze într-un mod neașteptat, care seamănă cu supraconductorii existenți. Dar acest efect depinde de faptul că atomii de cupru trebuie să se ducă într-un loc în care nu vor să se ducă în mod natural, ceea ce ar putea îngreuna producerea materialului în cantități mari.
Griffin a avertizat că simularea sa are limite – nu poate dovedi în mod concludent că materialul este un supraconductor, iar lucrarea a presupus că cercetătorii pot plasa atomii de cupru în apatita de plumb cu o precizie perfectă. În lumea reală, acest lucru este puțin probabil și de aceea ar putea avea un efect considerabil asupra materialului.
Și chiar dacă LK-99 se dovedește a fi un supraconductor la temperatura camerei, va fi nevoie de timp pentru a determina cât de util ar putea fi, a declarat Michael Fuhrer, profesor de fizică la Universitatea Monash din Melbourne, Australia. De exemplu, spune Fuhrer, nu au fost furnizate date despre cât de mult curent electric ar putea transporta materialul astfel încât el să fie în continuare supraconductor, o întrebare cheie pentru îmbunătățirea rețelelor electrice.
Cu toate acestea, Fuhrer și alți fizicieni au declarat că rezultatele merită să fie studiate, având în vedere tot ceea ce rămâne necunoscut despre supraconductori și posibilitatea ca aceștia să fie descoperiți în mod întâmplător într-un material comun. „Există o mulțime de minerale pe care nu le-am analizat încă”, a declarat Norman de la Argonne. „Și probabil că există o fizică foarte interesantă ascunsă în aceste minerale”, spune expertul.
NEW: Hyun-Tak Kim (writer of the 6 author LK-99 Superconductor paper) has provided the New York Times with a new video showing the levitating LK-99 sample. pic.twitter.com/Y3OwPhJlzP
— Floates0x (@floates0x) August 3, 2023
