Marine Le Pen, din partidul de extremă dreapta "Rassemblement National" (RN), dorește să retragă Parisul din comanda integrată a blocului, în timp ce Jean-Luc Mélenchon, candidatul de extremă stânga și liderul LFI (La France Insoumise), a declarat că dorește să părăsească alianța.
O retragere din NATO a Franței - singura putere nucleară din UE - ar provoca un val de șoc în cadrul alianței, punând sub semnul întrebării prezența trupelor franceze în România și Estonia, limitând accesul la echipamente militare esențiale și slăbind coordonarea militară între cele 32 de state membre.
Iar momentul nu ar putea fi mai prost ales. Sub conducerea lui Donald Trump, SUA au început să-și reducă forțele din Europa, determinând ceilalți aliați să se grăbească să-și consolideze apărarea ca răspuns la avertismentele potrivit cărora Rusia ar putea ataca alianța în acest deceniu.
"Având în vedere prezența redusă a SUA, ceea ce nu ne dorim este ca o țară europeană importantă să se distanțeze de alianță, mai ales într-un moment în care obiectivul general este ca europenii, inclusiv Franța, desigur, să-și asume mai multe responsabilități", a declarat Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al NATO, în prezent cercetător principal în domeniul apărării la grupul de reflecție Friends of Europe.
Repercusiunile ieșirii din comanda unificată a NATO ar însemna probleme atât pentru Paris, cât și pentru alianță.
"AMENINȚARE SERIOASĂ LA ADRESA NATO"
"Sperăm că Franța înțelege beneficiile pe termen lung ale unui NATO puternic, iar acest lucru (presupune) ca Franța să fie integrată pe deplin în structurile NATO", a declarat pentru POLITICO ministrul finlandez al apărării, Antti Häkkänen. "Așadar, sperăm că, în politica de apărare, își vor menține linia politică într-o poziție fermă", a adăugat el.
Cu alegerile prezidențiale la încă opt luni distanță, rezultatul este departe de a fi cert. Există, de asemenea, posibilitatea ca, odată aleși, candidații să-și modereze opiniile cu privire la alianță - așa cum a făcut-o prim-ministrul italian Giorgia Meloni în 2022. Însă, având în vedere relația istoric tensionată a țării cu alianța, amenințarea la adresa NATO este una serioasă, notează POLITICO.
"Mă tem de acele alegeri", a declarat un diplomat NATO. "Pierderea Franței ar fi îngrozitoare", a mărturisit el sub acoperirea anonimatului.
Sigur, nu ar fi prima dată când Franța părăsește comandamentul integrat al NATO. În 1966, președintele francez de atunci, Charles De Gaulle, a pus capăt participării țării sale la structurile militare ale NATO, invocând necesitatea unei suveranități mai mari. El a retras aproximativ 26.000 de soldați și a forțat relocarea NATO în Belgia. Parisul a revenit asupra acestei decizii abia în 2009, sub fostul președinte Nicolas Sarkozy.
CÂȚI FRANCEZI VOR ÎN NATO?
Dacă se va întâmpla din nou, este puțin probabil ca Parisul să rupă complet legăturile cu alianța, crede Fabrice Pothier, director general al firmei de consultanță politică Rasmussen Global și fost șef al departamentului de planificare politică al NATO. Cu toate acestea, "ar fi o prostie să credem că ar exista continuitate" sub un nou președinte cu o linie dură, a avertizat el. "Francezii nu au fost niciodată printre cei mai pro-NATO membri", reamintește Pothier, ceea ce face ca această chestiune să fie o "țintă ușoară" pentru populiști.
Conform unui sondaj intern al alianței din această primăvară, la care a avut acces POLITICO, 54% dintre alegătorii francezi au declarat că ar vota pentru rămânerea în NATO - al doilea cel mai scăzut procentaj dintre cele 32 de state membre ale NATO, după Muntenegru.
Și, deși sistemul francez de alegeri prezidențiale în două tururi a împiedicat până acum victoria candidaților cu poziții radicale, deoarece alegătorii se raliază în jurul candidaților mai moderați, este posibil ca acest lucru să nu se mai întâmple anul viitor.
Atât Le Pen, cât și Mélenchon și-au expus pozițiile în mod clar și fără echivoc.
"Trebuie să părăsim comandamentul integrat al NATO", a declarat Le Pen la sfârșitul lunii mai și nu este vorba doar de retorică electorală. Potrivit unui oficial cu cunoștințe la prima mână, ea a subliniat acest lucru și într-o întâlnire cu ușile închise cu un înalt comandant militar francez la începutul acestui an. Le Pen a susținut, de asemenea, că Franța va trebui, în cele din urmă, să reia contactul cu Rusia, a adăugat oficialul.
Mélenchon a mers chiar mai departe. Critic de lungă dată al NATO, la sfârșitul lunii trecute el a prezentat câteva dintre prioritățile sale internaționale cheie, printre care retragerea completă din NATO din cauza atitudinii "deschis ostile" a Americii. "Nu se pune problema să rămânem membri ai NATO", a declarat el la o conferință în iunie.
Punerea în aplicare a acestei amenințări ar avea repercusiuni grave pentru NATO.
NATO FĂRĂ FRANȚA
"Franța nu este doar un membru fondator, ci un actor-cheie în această alianță, nu în ultimul rând datorită arsenalului său nuclear", a declarat Marie-Agnes Strack-Zimmermann, președinta Comisiei pentru apărare a Parlamentului European. "Există un singur grup care are de câștigat din asta - și anume dușmanii libertății noastre", a punctat eurodeputata.
În teorie, decizia de a părăsi structurile de comandă ale NATO ar putea fi luată imediat, a explicat generalul-locotenent francez Michel Yakovleff, fost șef adjunct al statului major la cartierul general militar al alianței. Președintele francez nu are nevoie să consulte parlamentul, iar clauza de retragere de un an prevăzută în tratatul NATO se aplică doar țărilor care părăsesc structurile politice ale alianței - ceea ce nu ar fi neapărat cazul în cadrul politicii lui Le Pen.
În practică, însă, acest proces ar dura probabil aproximativ un an, a estimat el, întrucât tranziția ar implica retragerea a aproximativ 1.000 de ofițeri detașați permanent la NATO, precum și înființarea unui organism de legătură pentru a asigura coordonarea cu alianța în viitor - exact așa cum a procedat De Gaulle după ce Franța a părăsit structurile de comandă.
Însă chiar și după demersul lui De Gaulle, Parisul a continuat să mențină legături strânse cu NATO și s-a alăturat frecvent operațiunilor de desfășurare a forțelor. Cu un președinte de linie dură anul viitor, lucrurile s-ar putea desfășura altfel.
GRUPUL DE LUPTĂ CONDUS DE FRANȚA ÎN ROMÂNIA, SUB SEMNUL INCERTITUDINII
Cele mai mari temeri în acest scenariu se referă la viitorul grupului de luptă condus de Franța din România, format din 1.200 de soldați, la cooperarea informală a Franței cu NATO în domeniul armelor nucleare și la capacitățile sale specializate, precum sateliții și serviciile de informații, potrivit a trei diplomați NATO.
De exemplu, fără Franța, planificatorii militari ai NATO ar pierde accesul la singurul portavion cu propulsie nucleară din Europa, la o flotă amfibie care include nave din clasa Mistral, la sateliții de informații CERES și la o marină puternică capabilă să-și desfășoare aproximativ 65% din flotă - o rată chiar mai mare decât cea a Statelor Unite, a arătat Yakovleff.
"Adevărul este că avem câte puțin din toate", a susținut Yakovleff, adăugând că retragerea Franței din structura de comandă ar avea, de asemenea, "consecințe bugetare" pentru alianță; în prezent, Franța contribuie cu 10% la bugetul operațional anual al NATO, în valoare de 5,3 miliarde de euro.
"Ar slăbi alianța, deoarece noi rămânem cea mai influentă putere… după America", a spus el.
CE AR ÎNSEMNA PENTRU FRANȚA RETRAGEREA DIN COMANDAMENTUL NATO?
Însă retragerea din structurile de comandă ale NATO ar afecta și Franța.
Deși țara și-ar păstra locul în organismele politice ale NATO - inclusiv dreptul de a se pronunța asupra declanșării clauzei de apărare reciprocă a alianței - puterile sale s-ar reduce considerabil în ceea ce privește propunerile militare, întrucât multe dintre acestea sunt negociate în prealabil de către statul major al NATO, arată Yakovleff. Aceasta înseamnă că Parisul ar putea doar să "accepte sau să respingă" propunerile finale.
Franța ar pierde, de asemenea, funcții de nivel înalt în cadrul alianței, a mai spus Yakovleff, inclusiv postul de Comandant Suprem Aliat pentru Transformare, funcția de comandant adjunct la cartierul general al forțelor aeriene ale NATO și cea de șef de stat major la baza sa din Brunssum, în Țările de Jos.
Iar dacă Franța încetează schimbul de informații, acest lucru i-ar putea îngreuna propriul acces la informații despre ceea ce se întâmplă în restul alianței.
Părăsirea alianței ar "înseamna cu siguranță pierderea influenței", subliniază Yakovleff. Aceasta "ar costa foarte mult - din punct de vedere politic, tehnic, operațional și structural".
"VA FI FOARTE PERICULOS"
Și din punct de vedere politic, aceasta ar putea însemna ca Germania să devină principalul pilon al NATO din Europa. "Cu Franța ieșită din Alianță și americanii retrăgându-se. Germania ar trebui să preia inițiativa", a spus diplomatul NATO citat mai sus. "Dacă ieși, pierzi totul", rezumă el.
"A avut deja loc această schimbare masivă, din punct de vedere economic și politic, în direcția Germaniei și a Poloniei, care sunt acum țările cu cele mai mari cheltuieli în termeni de PIB", menționează Shea, fostul purtător de cuvânt al NATO. "Ar accelera pur și simplu ceea ce se întâmplă deja", conchide el.
Pentru a preveni scenariul cel mai pesimist, arată Shea, oficialii NATO ar trebui să înceapă să facă demersuri în culise către parlamentarii din RN și din LFI pentru a-i convinge de aceste dezavantaje și să ofere Parisului mai multe posturi de comandă pentru a-i demonstra importanța pentru alianță.
Pe măsură ce alegerile se apropie, perspectiva ca un sceptic față de NATO să preia puterea la Paris reprezintă o îngrijorare tot mai mare în cadrul alianței.
"Vom supraviețui", a spus același diplomat, dar "va fi foarte, foarte periculos", avertizează el.
