Campania, Calabria și Sicilia se numără printre primele zece regiuni din Europa cu cea mai mare pondere de persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, transmite Avvenire, citată de Rador Radio România. Potrivit ultimelor date publicate de biroul de statistică al Uniunii Europene, în anul 2022, regiunea Campania a înregistrat a doua cea mai mare cifră din Europa, după Sud-Estul României (46,2%), în ciuda mediei europene care este 21,6%.
Calabria, în schimb, precedată de o altă zonă periferică a României, se află pe locul patru cu 42,8%, urmată îndeaproape de Sicilia care are un procent de populație expusă riscului de sărăcie și excluziune socială de 41,4% . În aceleași trei regiuni din sudul Italiei, mai puțin de jumătate din populație are un loc de muncă stabil: în Sicilia doar 46,2%, în Calabria 47% și în Campania 47,3%, arată Rador.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
La modul general, ratele de ocupare a tuturor regiunilor sudice ale Italiei sunt la nivelul minim al UE (adică mai mici de 63,3%): Puglia are 53,4%, Basilicata 57,3%, Sardinia 58,6%, Molise 58,8% și Abruzzo 62,8%.
Cum funcționează însă noul indicator Eurostat privind riscul de sărăcie și excluziune socială? Acesta ia în considerare trei factori: sărăcia în sensul strict al termenului, intensitatea scăzută a muncii și lipsurile materiale și sociale grave. Potrivit acestei măsurători, 95,4 milioane de europeni, peste o cincime din populație, se confruntă cu serioase dificultăți economice, 14,3 milioane din aceștia aflându-se în Italia.
Prin urmare, sărăcia este măsurată ca procent din venitul mediu al fiecărei țări și se aplică fiecărei unități familiale, ținând cont, desigur, de mărimea familiei. De exemplu, pentru o persoană singură din Italia, în 2022, pragul de sărăcie a fost stabilit la 930 de euro pe lună. 37% dintre rezidenții regiunii Campania sunt sub acest prag.
”Intensitatea scăzută a muncii” se referă la familiile în care persoanele apte de muncă (între 18 și 64 de ani, cu excepția studenților și a celor care sunt deja pensionari) au lucrat mai puțin de 20% din lunile posibile din punct de vedere teoretic.
De exemplu, dacă un cuplu în vârstă de treizeci de ani are 24 de luni de muncă disponibile într-un an și lucrează mai puțin de 20% din acea perioadă (adică mai puțin de 5 luni), se încadrează în categoria de risc. 22% din locuitorii regiunii Campania se află în această situație, cea mai proastă cifră la nivel național față de media italiană de 10%.
Apoi, ”privarea materială și socială severă” înregistrează persoanele afectate de cel puțin șapte ”caracteristici”/semnale dintr-o listă de unsprezece. Aceste semnale includ dificultăți familiale, cum ar fi incapacitatea unei persoane de a-și permite șapte zile de vacanță departe de casă pe an, întârzierea plăților la facturi, incapacitatea de a încălzi locuința, lipsa unei mașini, sau incapacitatea de a înlocui mobila deteriorată sau nefuncțională.
Alte semnale privesc persoane individuale și arată incapacitatea de a cumpăra haine noi, două perechi de pantofi pe an, sau de a ieși cel puțin o dată pe lună cu prietenii în oraș și a consuma ceva. În Campania, 14% dintre rezidenți se află în această situație critică, care este de trei ori mai mare decât media națională de 4,5%.
La nivel național, Italia nu prezintă o situație mult mai proastă decât media Uniunii Europene: riscul de sărăcie fiind de 24,4% față de 21,6%. Cu toate acestea, inegalitățile regionale sunt cele care fac diferența. Pe de o parte, în Italia există trei regiuni printre cele 12 cele mai bune: Valle d’Aosta cu un procent de sărăcie de 8,6%, Emilia Romagna cu 9,6% și Umbria cu o valoare în jur de 11%; pe de altă parte, în partea inferioară a clasamentului, găsim trei regiuni printre cele mai proaste zece, acestea fiind, așa cum s-a menționat Campania, Calabria și Sicilia, cu valori de peste 40%.
În afara sudului Italiei, cele mai sărace zone ale Europei se găsesc în regiunile periferice ale României și Bulgariei, în timp ce în cele mai proaste regiuni din Grecia sau Spania, calitatea vieții este mai bună decât în sudul Italiei. De exemplu, Attica, în Grecia, are o situație socială mai bună decât regiunea Lazio din Italia, cu un decalaj de 5%.
