Documentul conține cuvinte dure la adresa Europei.
Trump consideră că aceasta se află într-un declin civilizațional, și acordă relativ puțină atenție Orientului Mijlociu și Africii.
În schimb, președintele Donald Trump intenționează ca SUA să mențină o prezență militară mai mare în emisfera vestică, pentru a combate migrația, drogurile și ascensiunea puterilor adversare din regiune, relatează Politico.com.
Potrivit Politico, strategia acordă un spațiu neobișnuit de mare Americii Latine, Caraibelor și altor vecini ai SUA.
Aceasta reprezintă o ruptură față de administrațiile anterioare, care aveau tendința de a acorda prioritate altor regiuni și altor subiecte, cum ar fi confruntarea cu puteri majore precum Rusia și China sau combaterea terorismului, scrie News.ro.
Documentul de 33 de pagini reprezintă o descriere oficială rară a viziunii lui Trump asupra politicii externe, prezentată de administrația sa. Astfel de strategii, pe care președinții le publică de obicei o dată pe mandat, pot contribui la modelarea modului în care se alocă anumite bugete și stabilesc prioritățile politice.
EMISFERA VESTICĂ ESTE PRIORITARĂ
Noua strategie a SUA se concentrează în mod neobișnuit de mult pe emisfera vestică, pe care o prezintă în mare parte ca fiind o protejare a teritoriului SUA. Ea afirmă că „securitatea frontierelor este elementul principal al securității naționale” și face referiri voalate la eforturile Chinei de a câștiga teren în detrimentul Americii.
„Statele Unite trebuie să fie predominante în emisfera vestică ca o condiție pentru securitatea și prosperitatea noastră – o condiție care ne permite să ne afirmăm cu încredere acolo unde și când este nevoie în regiune”, se afirmă în document. „Termenii alianțelor noastre și termenii pe baza cărora oferim orice fel de ajutor trebuie să depindă de reducerea influenței adverse externe – de la controlul instalațiilor militare, porturilor și infrastructurii cheie până la achiziționarea de active strategice definite în sens larg”, se arată în strategie.
Documentul descrie astfel de planuri ca parte a „Corolarului Trump” la Doctrina Monroe. Aceasta din urmă este noțiunea enunțată de președintele James Monroe în 1823, potrivit căreia SUA nu vor tolera interferențe străine maligne în propria emisferă.
Documentul lui Trump, precum și un document conex cunoscut sub numele de Strategia de Apărare Națională, au suferit întârzieri, în parte din cauza dezbaterilor din cadrul administrației cu privire la elementele legate de China.
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a insistat pentru o oarecare atenuare a limbajului referitor la Beijing, potrivit a două persoane familiarizate cu problema, cărora li s-a acordat protecția anonimatului. Bessent este în prezent implicat în negocieri comerciale sensibile ale SUA cu China, iar Trump însuși este precaut în ceea ce privește relațiile delicate cu Beijingul.
FAMILIA TRADIȚIONALĂ
Noua Strategie de Securitate Națională afirmă că SUA trebuie să facă alegeri dificile în sfera globală. „După sfârșitul Războiului Rece, elitele politicii externe americane s-au convins că dominația permanentă a Americii asupra întregii lumi era în interesul țării noastre. Cu toate acestea, afacerile altor țări ne preocupă doar dacă activitățile lor amenință în mod direct interesele noastre”, precizează documentul.
Într-o notă introductivă la strategie, Trump a numit-o „o foaie de parcurs pentru a se asigura că America rămâne cea mai mare și mai de succes națiune din istoria omenirii și patria libertății pe pământ”.
Dar Trump este mercurial din fire, așa că este greu de prezis cât de mult sau cât timp va rămâne fidel ideilor expuse în noua strategie, comentează Politico. Un eveniment global surprinzător i-ar putea schimba gândirea, așa cum s-a întâmplat și în cazul președinților recenți, de la George W. Bush la Joe Biden.
Cu toate acestea, documentul pare să fie în concordanță cu multe dintre măsurile pe care le-a luat în al doilea mandat, precum și cu prioritățile unora dintre consilierii săi. Acestea includ desfășurarea unei forțe militare americane semnificativ mai mari în emisfera vestică, luarea a numeroase măsuri pentru a reduce migrația către America, promovarea unei baze industriale mai puternice în SUA și promovarea „identității occidentale”, inclusiv în Europa.
Strategia face chiar referire la așa-numitele valori tradiționale, uneori asociate cu dreapta creștină, afirmând că administrația dorește „restaurarea și revigorarea sănătății spirituale și culturale americane” și „o Americă care prețuiește gloriile și eroii săi din trecut”. Ea menționează necesitatea de a avea „un număr tot mai mare de familii puternice și tradiționale, care să crească copii sănătoși”.
CONSOLIDARE MILITARĂ
Strategia lui Trump sugerează că o consolidare militară dorită de președinte în emisfera vestică nu este un fenomen temporar. (Această consolidare, care a inclus atacuri militare controversate împotriva unor ambarcațiuni suspectate că transportau droguri, a fost prezentată de administrație ca o modalitate de a combate cartelurile. Dar administrația speră, de asemenea, că această consolidare ar putea contribui la exercitarea de presiuni asupra liderului venezuelean Nicolas Maduro pentru a-l determina să demisioneze.)
Strategia solicită, de asemenea, în mod specific „o prezență mai adecvată a Gărzii de Coastă și a Marinei pentru a controla rutele maritime, pentru a împiedica migrația ilegală și alte forme de migrație nedorită, pentru a reduce traficul de persoane și de droguri și pentru a controla rutele de tranzit cheie în situații de criză”.
Strategia prevede că SUA ar trebui să-și consolideze relațiile cu guvernele din America Latină, inclusiv prin colaborarea cu acestea pentru identificarea resurselor strategice — o referire evidentă la materiale precum mineralele rare. De asemenea, strategia declară că SUA va colabora mai mult cu sectorul privat pentru a promova „oportunități strategice de achiziție și investiții pentru companiile americane din regiune”.
Astfel de promisiuni legate de afaceri, cel puțin la nivel generic, ar putea mulțumi multe guverne din America Latină, care au fost mult timp frustrate de lipsa de atenție a SUA față de regiune. Nu este clar însă cum se potrivesc astfel de promisiuni cu insistența lui Trump de a impune tarife partenerilor comerciali ai Americii.
CHINA ȘI TAIWAN
Strategia de securitate națională acordă o atenție considerabilă Chinei, deși de multe ori nu menționează direct Beijingul. Mulți legislatori americani – de ambele partide – consideră că o China din ce în ce mai asertivă reprezintă cea mai gravă amenințare pe termen lung la adresa puterii globale a Americii. Dar, deși limbajul utilizat în strategia lui Trump este dur, acesta este prudent și departe de a fi incendiar.
Administrația promite să „reechilibreze relațiile economice ale Americii cu China, acordând prioritate reciprocității și echității pentru a restabili independența economică americană”.
Dar spune, de asemenea, că relația comercială cu China „ar trebui să fie echilibrată și axată pe factori nesensibili” și chiar solicită „menținerea unei relații economice cu Beijingul care să fie cu adevărat avantajoasă pentru ambele părți”.
Strategia afirmă că SUA doresc să prevină războiul în Indo-Pacific – o referire la tensiunile crescânde din regiune, inclusiv între China și aliații SUA, precum Japonia și Filipine.
„Vom menține, de asemenea, politica noastră declarativă de lungă durată privind Taiwanul, ceea ce înseamnă că Statele Unite nu susțin nicio schimbare unilaterală a statu quo-ului în Strâmtoarea Taiwan”, se afirmă în document.
Acest asperct ar putea fi o ușurare pentru observatorii din Asia, care se tem că Trump va renunța la sprijinul SUA pentru Taiwan, în contextul amenințărilor continue din partea Chinei, subliniază Politico.
RUSIA ȘI EUROPA
Documentul afirmă că „este în interesul fundamental al Statelor Unite să negocieze încetarea rapidă a ostilităților în Ucraina” și să atenueze riscul unei confruntări între Rusia și alte țări din Europa.
Însă, în general, documentul este destul de blând în ceea ce privește Rusia – critici la adresa Moscovei sunt foarte puține, remarcă Politico.
În schimb, unele dintre cele mai dure remarci sunt rezervate țărilor aliate ale SUA din Europa. În special, administrația, în termeni oarecum voalați, critică eforturile europene de a ține în frâu partidele de extremă dreapta, calificând astfel de măsuri drept cenzură politică.
„Administrația Trump se află în dezacord cu oficialii europeni care au așteptări nerealiste în ceea ce privește războiul (din Ucraina), aflați la conducerea unor guverne minoritare instabile, multe dintre acestea încălcând principiile de bază ale democrației pentru a suprima opoziția”, se afirmă în document.
Strategia pare să sugereze, de asemenea, că migrația va schimba fundamental identitatea europeană într-o măsură care ar putea afecta alianțele cu SUA.
„Pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în cel mult câteva decenii, anumiți membri NATO să devină în majoritate neeuropeni”, se afirmă în document. „Prin urmare, rămâne o întrebare deschisă dacă aceștia vor considera locul lor în lume sau alianța cu Statele Unite în același mod ca cei care au semnat Carta NATO”, arată strategia.
Cu toate acestea, documentul recunoaște punctele forte economice și de altă natură ale Europei, precum și modul în care parteneriatul Americii cu o mare parte a continentului a ajutat SUA. „Nu numai că nu ne putem permite să renunțăm la Europa – acest lucru ar fi contraproductiv pentru obiectivele acestei strategii”, menționează documentul.
„Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a ajuta Europa să-și corecteze traiectoria actuală”, se afirmă în document.
Strategia de securitate națională din primul mandat al lui Trump s-a concentrat în mod semnificativ pe concurența SUA cu Rusia și China, dar președintele a subminat-o frecvent încercând să câștige favorurile liderilor acestor puteri nucleare, reamintește Politico.
Dacă această nouă strategie se dovedește a reflecta mai bine ceea ce crede Trump însuși, ar putea ajuta alte părți ale guvernului SUA să se adapteze, fără a mai menționa guvernele străine.
LAUDE PENTRU TRUMP ÎN STRATEGIA DE SECURITATE NAȚIONALĂ
Așa cum se întâmplă adesea în documentele administrației Trump, strategia dedică un spațiu semnificativ laudelor aduse comandantului suprem. Îl descrie ca fiind „președintele păcii” și menționează în mod favorabil că „folosește diplomația neconvențională”.
Strategia se străduiește uneori să atenueze ceea ce par a fi inconsecvențe. Ea afirmă că SUA ar trebui să aibă standarde ridicate în ceea ce privește intervenția externă, dar spune, de asemenea, că dorește să „prevină apariția unor adversari dominanți”.
De asemenea, respinge în esență ambițiile multor țări mai mici. „Influența disproporționată a națiunilor mai mari, mai bogate și mai puternice este o adevăr etern al relațiilor internaționale”, afirmă documentul.
Strategia de securitate națională este primul dintre mai multe documente importante cu privire la apărare și politica externă pe care administrația Trump urmează să le publice. Acestea includ Strategia de apărare națională, a cărei orientare de bază se preconizează a fi similară.
Viziunile inițiale ale președinților cu privire la ceea ce ar trebui să menționeze Strategia de securitate națională a trebuit uneori să fie abandonate din cauza evenimentelor. După atacurile din 11 septembrie 2001, strategia din primul mandat al lui George W. Bush s-a concentrat în mare măsură pe combaterea terorismului islamist. Echipa lui Biden a petrecut o mare parte din primul său an lucrând la o strategie care a trebuit să fie rescrisă după ce Rusia a trecut la o invazie pe scară largă a Ucrainei, menționează Politico.
