Articole din presa de stat a Chinei vorbesc despre „avansul educației pentru apărare națională într-o nouă eră”, despre a-i învăța pe elevi să fie „disciplinați” și despre „promovarea spiritului muncii asidue și al patriotismului care inspiră”. Însă în spatele jargonului anost al Partidului Comunist Chinez (PCC) se află o lege nouă care îi va forța pe elevi să facă instrucție militară, fapt care marchează un nou pas spre militarizarea societății chineze, într-o măsură cum nu s-a mai văzut din vremea lui Mao Zedong, potrivit Rador Radio România.
„Legea educației de apărare națională” a fost amendată și se află acum pe masa parlamentului de formă al Chinei. Ea prevede exerciții militare obligatorii pentru elevii de gimnaziu cu vârste de 12-15 ani, ba chiar stipulează studii militare încă din școala primară. Exercițiile de tip militar cu tentă rituală nu sunt ceva neobișnuit în școlile și facultățile Chinei, însă aplicarea regulamentelor era până acum inconsecventă și făcută mai mult de formă, dat fiind că nu au fost primite cu entuziasm de elevi și părinții lor, care pot fi extrem de protectivi cu copii lor ca urmare a politicii copilului unic, acum abandonată.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Global Times, controlat de PCC, a citat aprobator un director adjunct responsabil cu educația morală la o școală gimnazială din Wenzhou, care i-a declarat ziarului: „Școala noastră a încadrat educația pentru apărare națională în programa școlară”. El a detaliat activitățile școlare asociate acestei materii: instrucție militară, concursuri care să-i familiarizeze pe elevi cu apărarea națională, vizite la cimitire ale martirilor și la situri revoluționare.
Amendarea legii ar putea avea în parte de-a face cu dificultățile de recrutare pe care le întâmpină armata Chinei, dat fiind că tinerii preferă să lucreze în mediul privat. Coincide totodată cu încă o reorganizare după multe altele a conducerii armatei, președintele Xi Jinping anunțând luna trecută modificări care acordă mai multă importanță informațiilor și războiului cibernetic. Dar survine și într-un moment în care obsesia securității ia amploare, pătrunzând până la nivelul locurilor de muncă și comunităților locale.
Companiile chineze își constituie de o vreme propriile armate de voluntari – miliții active la locul de muncă, ceva ce nu s-a mai prea văzut din anii ’70. O analiză a CNN a articolelor din presa de stat a identificat cel puțin 16 mari companii chineze, inclusiv un producător privat de lactate, care și-au înființat miliții în decursul ultimului an. Astfel de miliții sunt denumite formal „Departamentele Forțelor Armate Populare” și par să reprezinte forțe de rezervă. Statul încurajează înființarea lor, iar astfel de miliții operează în cadrul unor companii imobiliare, firme de utilități și bănci. Banca Comercială și Industrială a Chinei, o bancă gigantică deținută de stat, și-a format o miliție dotată cu uniforme, poligon de instrucție și arsenal propriu, conform presei locale din Qinghai. Conform directorului departamentului, scopul miliției e să „contribuie cu forța sa la apărarea națională”.
Anul trecut a intrat în vigoare în China o nouă lege a contraspionajului, cu prevederi într-atât de generale încât poate încadra cam orice activitate pe care PCC o consideră amenințătoare la definiția flexibilă a „securității naționale”. În special firmele străine sunt alarmate de prevederile care par să scoată în afara legii activități care până acum erau considerate de rutină, cum ar fi scoaterea din țară a unor informații despre piață și alte asemenea chestiuni legate de afaceri. Legea este formulată vag, dar pare să-i permită statului să obțină acces la cerere la date, dispozitive electronice și tot felul de alte categorii de informații.
Odată cu adoptarea legii a început și o campanie de mobilizarea publică împotriva „spionajului”. Ministerul Securității de Stat, principalul serviciu secret al Chinei, îi încurajează pe cetățeni să raporteze comportamente suspicioase pe site-ul lui ori la o linie telefonică specială nou înființată. Și-a extins și definiția comportamentului ilegal pentru a include și criticarea economiei instabile a Chinei. La sfârșitul anului trecut a acuzat niște sabotori nenumiți că ar fi încercat să „profite de tulburări” pentru a „zdruncina încrederea în investiții și a provoca instabilitate financiară în țară”. Ministerul a declarat că „finanțele sunt o parte importantă a securității naționale”. A exprima orice altă opinie în afară de optimism economic a devenit de acum o amenințare.
Iar toate acestea ridică întrebarea intrigantă: cine e ținta? Cu siguranță Xi și-a întețit retorica belicoasă contra Occidentului; e totodată obsedat de securitate și lucrează la consolidarea sistemului financiar și la militarizarea economiei. Dar el este la fel de mult obsedat și de securitatea internă, mai ales după un puseu de proteste legate în principal de probleme economice. Ce poate fi afirmat cu un oarecare grad de certitudine e că Xi vede inamici pretutindeni și că paranoia lui produce efecte concrete de la locurile de joacă până la fabrici, într-o manieră cum nu s-a mai văzut din vremurile întunecate ale lui Mao.
