Casele de schimb valutar vor fi obligate să aplice, în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, măsuri standard de cunoaștere a clientelei pentru tranzacții de cel puțin 2.000 euro, în timp ce furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și furnizorii de portofele digitale vor avea această obligație la tranzacții cu valoare de cel puțin 1.000 euro, conform datelor analizate de Profit.ro.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
De ce este important În prezent, casele valutare, furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și furnizorii de portofele digitale, agenții imobiliari au au obligația de a raporta către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, doar tranzacțiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, inclusiv operațiunile care au o legătură intre ele. Firmele menționate au obligația să transmită un raport pentru tranzacții suspecte exclusiv Oficiului dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că: a) bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului; sau b) informațiile pe care entitatea raportoare le deține pot folosi pentru impunerea prevederilor legii.
Măsurile sunt prevăzute într-un proiect de lege care urmează a fi aprobat de către Guvern și care vizează noi prevederi împotriva spălării banilor, cu noi obligații și pentru agenții imobiliari și cazinouri.
Legislația pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului va fi completată cu următoarele prevederi:
- Casele de schimb valutar au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.
- Furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și furnizorii de portofele digitale au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 1.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.
De asemenea, legislația în vigoare va fi completată cu noi prevederi privind agențiile imobiliare și cazinourile:
- În cazul tranzacțiilor imobiliare, agentul imobiliar aplică măsurile de cunoaștere a clientelei atât pentru promitentul vânzător, cât și pentru promitentul cumpărător al imobilului.
- Furnizorii de servicii de jocuri de noroc tip cazinou au obligația să identifice toate tranzacțiile desfășurate de către clienți în cazinou și să facă asocierea între acestea și profilul clientului stabilit în urma aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei.
Conform legislației în vigoare, măsurile standard de cunoaștere a clientelei trebuie să permită:
a) identificarea clientului și verificarea identității acestuia pe baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute din surse sigure și independente, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică și a serviciilor de încredere relevante prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1.999/93/CE sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat la nivel național de către Autoritatea pentru Digitalizarea României;
b) identificarea beneficiarului real și adoptarea de măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea raportoare să se asigure că a identificat beneficiarul real, inclusiv în ceea ce privește persoanele juridice, fiduciile, societățile, asociațiile, fundațiile și entitățile fără personalitate juridică similare, precum și pentru a înțelege structura de proprietate și de control a clientului;
c) evaluarea privind scopul și natura relației de afaceri și, dacă este necesar, obținerea de informații suplimentare despre acestea;
d) realizarea monitorizării continue a relației de afaceri, inclusiv prin examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru ca entitatea raportoare să se asigure că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile deținute referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum și că documentele, datele sau informațiile deținute sunt actualizate și relevante.
Atunci când entitatea raportoare nu este în măsură să aplice măsurile de cunoaștere a clientelei, aceasta nu trebuie să deschidă contul, să inițieze ori să continue relația de afaceri sau să efectueze tranzacția ocazională și trebuie să întocmească un raport de tranzacție suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, care va fi transmis Oficiului.
