Comisia Europeană nu se va opune unei reglementări naționale care prevede un mecanism de răspundere solidară pentru datoriile privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) ale unei firme în următoarele împrejurări:
– persoană ținută responsabilă în solidar este administratorul persoanei juridice sau membru al unui organ de administrare al acesteia;
– persoană obligată să răspundă în solidar a efectuat cu reacredinta plăti din activele persoanei juridice care pot fi calificate drept distribuire disimulată a profiturilor sau a dividendelor ori cesionează aceste active cu titlu gratuit sau la un preț net inferior prețului pieței;
– actele săvârșite cu reacredinta au avut că efect incapacitatea persoanei juridice de plăti integral sau parțial TVAul pe care îl datorează;
– răspunderea solidară se limitează la cuantumul cu care a fost sărăcit patrimoniul persoanei juridice că urmare a actelor săvârșite cu reacredinta și
– această răspundere solidară este angajată doar cu titlu subsidiar, atunci când este imposibil de recuperat TVAul datorat de la persoană juridică.
Clarificarea rezultă dintr-o decizie a Curtii Europene de Justiție, semnalează Omega Consulting.
Astfel, pe site-ul Curții Europene de Justiție www.curia.eu, a fost publicată Hotărârea în Cauza C 1/21 - MC - TVA - răspundere solidară neplata TVA - (Evaziune fiscală, Plata TVA/Taxare inversă)
Materie: Cazul 1/21 - ''MC - TVA - răspundere solidară neplata TVA& - „Trimitere preliminară – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 273 – Măsuri prin care se urmărește asigurarea colectării corecte a TVAului – Articolul 325 alineatul (1) TFUE – Obligația de a lupta împotriva activităților ilicite care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene – Datorii de TVA ale unei persoane juridice impozabile – Reglementare națională care prevede răspunderea solidară a administratorului neimpozabil al persoanei juridice – Acte de dispoziție realizate cu reacredință de administrator – Sărăcirea patrimoniului persoanei juridice care determina insolvență – Neplata cuantumurilor TVA datorate de persoană juridică în termenele prevăzute – Dobânzi moratorii – Proporționalitate”
Obiect: Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între MC, pe de o parte, și Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachnoosiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (directorul Direcției „Contestații și practică în materie de fiscalitate și de asigurări sociale” din Veliko Tarnovo din cadrul Agenției Naționale a Veniturilor Publice), (denumit în continuare „directorul”), pe de altă parte, cu privire la decizia de rectificare prin care MC a fost obligat în solidar la plata anumitor datorii fiscale, inclusiv a datoriilor legate de taxa pe valoarea adăugată (TVA) ale unei societăți comerciale al cărei administrator este.
Situația de fapt: Articolul 9 din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene coroborat cu articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în materia armonizată a TVA-ului, unui instrument juridic național precum cel prevăzut la articolul 19 alineatul (2) din DOPK, a cărui aplicare determină angajarea a posteriori a unei răspunderi solidare a unei persoane fizice neimpozabile, care nu datorează TVA-ul, dar al cărei comportament necinstit a determinat neachitarea TVA-ului de către persoană juridică impozabilă, care este persoană obligată la plata TVA-ului?
Interpretarea acestor dispoziții și aplicarea principiului proporționalității nu se opun instrumentului juridic național prevăzut la articolul 19 alineatul (2) din DOPK nici în ceea ce privește dobânzile aferente TVA-ului neachitat la timp de persoană impozabilă?
Instrumentul juridic național prevăzut la articolul 19 alineatul (2) din DOPK este contrar principiului proporționalității în cazul în care achitarea cu întârziere a TVA-ului, care a determinat remunerarea datoriei de TVA, nu este rezultatul comportamentului persoanei fizice neimpozabile, ci al comportamentului unei alte persoane sau al realizării unor împrejurări obiective?
Decizia Curții:
1) Articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede un mecanism de răspundere solidară pentru datoriile privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) ale unei persoane juridice în următoarele împrejurări:
– persoană ținută responsabilă în solidar este administratorul persoanei juridice sau membru al unui organ de administrare al acesteia;
– persoană obligată să răspundă în solidar a efectuat cu reacredință plăti din activele persoanei juridice care pot fi calificate drept distribuire disimulată a profiturilor sau a dividendelor ori cesionează aceste active cu titlu gratuit sau la un preț net inferior prețului pieței;
– actele săvârșite cu reacredință au avut că efect incapacitatea persoanei juridice de plăti integral sau parțial TVAul pe care îl datorează;
– răspunderea solidară se limitează la cuantumul cu care a fost sărăcit patrimoniul persoanei juridice că urmare a actelor săvârșite cu reacredință și
– această răspundere solidară este angajată doar cu titlu subsidiar, atunci când este imposibil de recuperat TVAul datorat de la persoană juridică.
2) Articolul 273 din Directiva 2006/112 și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede un mecanism de răspundere solidară precum cel descris la punctul 1 din dispozitivul prezenței hotărâri, care se extinde la dobânzile moratorii datorate de persoană juridică din cauza neplății taxei pe valoarea adăugată în termenele imperative stabilite de această directiva că urmare a actelor săvârșite cu reacredință de persoană desemnată răspunzătoare în solidar.
