Acesta este un material tradus după articolul scris de jurnalistul Tomas Pueyo, care ne-a acordat permisiunea de a-l traduce în limba română și de a-l publica.
Focarul de coronavirus izbucnit în China la finele anului trecut s-a transformat într-o pandemie ce nu poate fi oprită, dar care poate fi încetinită, cu condiția implementării unor măsuri imediate. Distanțarea socială este singura modalitate pentru a preveni creșterea exponențială a cazurilor de infecție și a ratei mortalității.
Guvernele, liderii comunitari și companiile “au puterea și responsabilitatea” să țină oamenii acasă și să prevină situațiile în care medicii vor fi copleșiți de numărul mare de pacienți infectați cu noul coronavirus (Covid-19).
“Coronavirusul vine în zona în care te afli. Vine cu o viteză exponențială – treptat și apoi brusc. Este o chestiune de zile, poate o săptămână, sau două. Când se va întâmpla, sistemul de sănătate va fi copleșit: compatrioții tăi vor fi tratați pe holurile spitalelor, lucrătorii sanitari vor ceda, iar unii vor muri. Vor fi nevoiți să decidă care pacient primește oxigen și care va muri. Singura modalitate pentru a preveni acest lucru este distanțarea socială, implementată astăzi. Nu mâine. Astăzi. Asta presupune să ții cât mai mulți oameni acasă, începând din acest moment”, scrie jurnalistul Tomas Pueyo în Medium.
Câte cazuri vor fi în regiunea ta?
Numărul total de cazuri a crescut exponențial până când China a reușit să le limiteze. Coronavirusul s-a răspândit apoi în afara țării, iar acum este o pandemie pe care nu o poate opri nimeni.
Numărul total de cazuri în afara Chinei
În prezent, acestea sunt concentrate mai ales în Italia, Iran și Coreea de Sud:
Sunt atât de multe cazuri în Coreea de Sud, Italia și China, încât este dificil să observi restul țărilor fără zoom:
Sunt câteva zeci de țări cu rate de creștere exponențiale, majoritatea din Vest. Numărul de cazuri se dublează la fiecare două zile după atingerea unui prag de creștere de 40%:
Dacă ritmul infecțiilor rămâne la același nivel timp de o săptămână:
Pentru a înțelege ce se va întâmpla sau cum poate fi prevenită răspândirea virusului, trebuie să analizăm țările care au trecut deja prin situații similare: China, statele din Est care s-au confruntat cu SARS și Italia.
China
Este una dintre cele mai importante diagrame. Histogramele portocalii indică numărul oficial de cazuri zilnice din provincia Huabei. Histogramele gri arată numărul real de cazuri zilnice, necunoscute la acel moment. Le putem identifica doar uitându-ne înapoi. Cu alte cuvinte, histogramele portocalii arată ce știau autoritățile, iar cele gri ceea ce se întâmpla în realitate.
Pe 21 ianuarie, numărul cazurilor diagnosticate (portocaliu) explodează: sunt circa 100 de noi cazuri. În realitate, au fost 1.500 de cazuri noi în acea zi, în creștere exponențială. Însă autoritățile nu știau acest lucru. Tot ce știau a fost că, brusc, au apărut 100 de noi cazuri de infectare cu noua boală.
Două zile mai târziu, autoritățile au închis Wuhan. La acel moment, numărul cazurilor diagnosticate la nivelul unei zile era de aproximativ 400. Rețineți numărul – au luat decizia să închidă orașul cu doar 400 de noi cazuri într-o zi. În realitate, au fost 2.500 de noi cazuri în ziua respectivă, însă autoritățile nu știau asta.
După încă o zi, 15 alte orașe din Hubei au fost închise.
Până pe 23 ianuarie, când se închide Wuhan, numărul cazurilor crește exponențial. Numărul real al cazurilor explodează. Imediat ce Wuhan se închide, numărul cazurilor încetinește. Pe 24 ianuarie, când alte 15 orașe s-au închis, numărul real al cazurilor (cu gri) încetinește până la stagnare. Două zile mai târziu, numărul maxim de cazuri reale a fost atins, după care a scăzut constant.
Numărul de cazuri raportate oficial (portocaliu) a continuat să crească exponențial, iar pentru o perioadă de 12 zile părea că situația era încă explozivă. Dar nu a fost așa. Pacienții prezentau simptome din ce în ce mai acute și au mers mai des la doctor, iar sistemul de identificare a cazurilor de îmbolnăvire s-a îmbunătățit.
Restul regiunilor din China au fost bine coordonate de guvernul central, astfel că au luat măsuri imediate și drastice. Rezultatul:
Fiecare linie orizontală reprezintă o regiune chineză cu cazuri de coronavirus. Fiecare regiune ar fi putut înregistra creșteri exponențiale ale cazurilor, însă măsurile luate la finele lunii ianuarie au condus la stoparea virusului înainte ca acesta să se răspândească.
Între timp, Coreea de Sud, Italia și Iran au avut la dispoziție o lună întreagă să învețe după exemplu, dar nu au făcut-o. Au înregistrat aceeași creștere exponențială ca Hubei și au depășit fiecare regiune chinezească în funcție de numărul cazurilor până la finele lunii februarie.
Statele din Est
Cazurile din Coreea de Sud au explodat, dar același lucru nu este valabil pentru Japonia, Taiwan, Singapore, Thailanda și Hong Kong. V-ați întrebat de ce?
Toate aceste țări au fost lovite de SARS în 2003 și toate și-au învățat lecția. Știau cât de virală și de letală poate fi boala, astfel că au luat situația în serios. Acesta este motivul pentru care graficele nu indică creșteri exponențiale în aceste țări, deși au înregistrat primele cazuri mult mai devreme decât restul statelor.
Coreea de Sud reprezintă o excepție. Inițial, coronavirusul a fost limitat aici la 30 de cazuri, însă pacientul cu numărul 31 a răspândit virusul rapid, infectând mii de alte persoane. Deoarece simptomele nu apar imediat, până când autoritățile și-au dat seama de problemă, virusul se răspândise deja. Totuși, eforturile autorităților de a izola virusul se văd: Italia a depășit deja Coreea de Sud la numărul de cazuri, la fel ca Iran.
Teste coronavirus
Multe țări nu au suficiente kit-uri de testare pentru Covid-19. Autoritățile din SUA au încercat să creeze un kit special, însă au eșuat.
Numărul de teste efectuate până pe 3 martie:
Turcia, fără cazuri de coronavirus, a efectuat de 10 ori mai multe teste per locuitor decât SUA. Situația nu este mult mai bună nici astăzi – aproximativ 8.000 de analize pe eșantioane efectuate în SUA, ceea ce înseamnă că circa 4.000 de oameni au fost testați.
Cazuri oficiale versus cazuri reale:
Numărul real de cazuri de infecție poate fi aflat analizând cazurile de răspândire a virusului în cadrul unei comunități și cazurile de răspândire la persoanele care au călătorit în afara comunității.
În Coreea de Sud, la momentul când au fost înregistrate 86 de cazuri de îmbolnăvire, rata răspândirii în interiorul comunității era de 86% (86 și 86% sunt coincidențe). Pe baza acestui număr, se poate calcula numărul de cazuri reale de infecție. Spre exemplu, dacă în regiunea Bay Area din San Francisco sunt 86 de cazuri confirmate astăzi, probabil că numărul real este de aproximativ 600.
Franța a raportat 1.400 de cazuri până marți și 30 de decese. Folosind exemplul descris mai sus, obținem un număr real de cazuri în intervalul 24.000-140.000.
Spania a confirmat un număr apropiat de cazuri (1.200, cu 30 de decese), astfel că numărul real de cazuri depășește, cel mai probabil, 20.000, potrivit Medium.
Rata mortalității
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează la 3,4% rata mortalității în cazul infecțiilor cu Covid-19. Rata variază de la 0,6% în Coreea de Sud la 4,4% în Iran, cu procente diferite în funcție de regiune.
Statele care sunt pregătite să combată Covid vor înregistra o rată a mortalității de sub 1% (0,5% în Coreea de Sud și 0,9% în China, exceptând provincia Hubei), în restul țărilor mortalitatea urmând să se situeze între 3% și 5%.
Ce trebuie făcut
Aproximativ 20% dintre cazurile de infecție necesită spitalizare: 5% necesită terapie intensivă, iar pentru circa 1% este nevoie de vetilație mecanică sau de terapie de oxigenare extracorporală (ECMO).
Problema este că dispozitivele de ventilație și ECMO nu pot fi produse peste noapte sau cumpărate ușor. De exemplu, acum câțiva ani în SUA existau doar 250 de dispozitive ECMO.
Deci, dacă 100.000 de oameni sunt infectați, mulți dintre ei vor vrea să fie testați. Aproximativ 20.000 vor necesita spitalizare, 5.000 vor avea nevoie de terapie intensivă, iar 1.000 de dispozitive pe care nu le deținem la ora actuală.
Aceasta fără să luam în calcul alte probleme, precum lipsa măștilor sanitare. O țară precum SUA are doar 1% din măștile necesare pentru acoperirea nevoilor personalului medical. Dacă numărul infecțiilor crește brusc, măștile vor ajunge doar pentru 2 săptămâni.
Țări precum Japonia, Coreea de Sud, Hong Kong și Singapore, precum și regiuni chineze din afara Hubei, au fost pregătite și au acordat îngrijirile necesare pacienților. Restul țărilor din Occident par că se duc în direcția regiunii Hubei și a Italiei.
Cum arată un sistem de sănătate copleșit
Situațiile din Hubei și Italia sunt foarte similare. Hubei a ridicat 2 spitale în 10 zile, însă chiar și așa, regiunea a fost complet compleșită. În ambele cazuri, medicii s-au plâns că spitalele au fost inundate de pacienți.
Personalul medical petrece ore întregi în același echipament de protecție și nu poate părăsi zonele infectate. Când o fac, se prăbușesc, deshidratați și obosiți. Schimburile nu se mai respectă, iar cei ieșiți la pensie sunt chemați înapoi. Oameni care nu au idee despre asistență medicală sunt instruiți peste noapte pentru a îndeplini roluri critice. Toată lumea este de gardă, întotdeauna.
“După câteva zile, a trebuit să alegem (…). Nu toată lumea poate fi intubată, decidem în funcție de vârstă și starea sănătății”, povestește medicul italian Christian Salaroli.
Toate acestea conduc spre o rată a mortalității de aproximativ 4%, în loc de circa 0,5%. Dacă nu vreți ca orașul sau țara voastră să facă parte din cei 4%, nu acționați în niciun fel astăzi.
Epidemia de coronavirus a devenit pandemie și nu poate fi eliminată. Dar îi putem reduce impactul.
Unele țări s-au comportat exemplar în acest sens. Cel mai bun exemplu este Taiwan, care, în pofida apropierii geografice de China, are mai puțin de 50 de cazuri raportate.
Dacă reducem numărul infecțiilor cât de mult se poate, sistemele de sănătate vor putea gestiona cazurile mult mai eficient, ceea ce va impinge în jos rata mortalității. În timp, vom ajunge să putem vaccina restul societății și să eliminăm astfel complet riscurile. Deci scopul nu este să eliminăm infecțiile cu coronavirus, ci să le amânăm.
Distanțarea socială
Există un lucru simplu pe care putem să îl facem și care funcționează: distanțarea socială.
Consensul printre oamenii de știință este că virusul poate fi răspândit pe o distanță de până la 2 metri în cazul tusei. În cazul suprafețelor, virusul poate supraviețui ore sau chiar zile. Dacă se comportă la fel ca virusul gripal, poate supraviețui timp de săptămâni pe suprafețe din metal, ceramică și plastic.
Singurul mod de a reduce rata infecțiilor este distanțarea socială: oamenii să stea acasă cât mai mult posibil, până când scade numărul îmbolnăvirilor, la fel ca în cazul pandemiei de gripă din 1918.
Cum pot contribui politicienii și companiile
Oamenii politici ar trebui să urmeze cel puțin exemplul Italiei și să închidă școlile, să restricționeze circulația locuitorilor și organizarea de evenimente publice. Pentru o mai mare siguranță, ar trebui urmate măsurile impuse de autoritățile din Wuhan.
În ceea ce privește companiile, acestea ar trebui să instituie lucrul de acasă, pe cât posibil, și să anuleze deplasările și alte evenimente.
Cu fiecare zi în care nu există o distanțare socială, numărul cazurilor crește exponențial.
