Președintele SUA a ridicat din nou perspectiva unei intervenții militare, stârnind temeri în întreaga Europă și condamnări pe scară largă. Dar, în timp ce expansionismul american a căpătat un nou avânt sub Trump, ideea ca SUA să controleze teritoriul danez autonom este mult mai veche decât actualul președinte, arată CNN.
Groenlanda, o insulă vastă de 2,17 milioane de km pătrați, ocupă o poziție geopolitică strategică, situată între SUA și Europa și străbătând așa-numitul coridor GIUK - un pasaj maritim între Groenlanda, Islanda și Marea Britanie care leagă Arctica de Oceanul Atlantic, scrie News.ro.
De asemenea, este bogată în resurse naturale, inclusiv petrol, gaze și minerale rare, ceea ce o face și mai importantă din punct de vedere strategic.
Interesul SUA pentru Groenlanda datează din secolul al XIX-lea, când secretarul de stat de atunci, William H. Seward, la scurt timp după achiziționarea Alaskăi de la ruși în 1867, a lansat ideea de a cumpăra Groenlanda și Islanda de la Danemarca. Deși vânzarea nu s-a concretizat niciodată, SUA au continuat să pună ochii pe cea mai mare insulă din lume în mai multe momente de-a lungul istoriei, discutând la un moment dat un posibil schimb cu Danemarca contra teritoriului american din Filipine.
În 1946, după al Doilea Război Mondial, în timpul căruia SUA au preluat apărarea Groenlandei, președintele Harry Truman a oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur pentru insulă, însă Danemarca a respins oferta.
Iată o privire mai aprofundată asupra istoriei interesului SUA pentru Groenlanda:
1867: Vânzarea Alaskăi și ambițiile SUA în Arctica
În anii care au urmat sfârșitului Războiului Civil, administrația președintelui de atunci, Andrew Johnson, a căutat să extindă influența SUA în Pacific.
După ce a cumpărat cu succes Alaska de la Rusia pentru 7,2 milioane de dolari în 1867, Seward, secretarul de stat al lui Johnson, și-a îndreptat atenția către alte teritorii arctice.
La cererea lui Seward, Robert J. Walker, fost secretar al trezoreriei și expansionist fervent care a contribuit la negocierea acordului privind Alaska, a recomandat ca SUA să adauge Groenlanda și Islanda la inventarul său, „dar mai ales pe cea din urmă”, potrivit unui raport al Departamentului de Stat al SUA.
„Motivele sunt politice și comerciale”, a scris el în raport, subliniind peisajul vast și bogăția minerală a Groenlandei.
„Țărmurile Groenlandei, mult mai mult decât cele ale oricărei alte țări, sunt brăzdate de golfuri adânci, limane, estuare și fiorduri, unele dintre ele extinzându-se probabil de la coasta de vest la cea de est, prezentând o linie de coastă imensă și oferind zone de pescuit extrem de extinse și protejate”, a scris Walker. „Rocile și geologia Groenlandei, pe lângă cărbunele valoros descoperit, indică o bogăție minerală vastă”, a continuat el.
Achiziționarea Groenlandei, susținea el, ar ajuta SUA să „domine comerțul mondial”.
Cu toate acestea, Danemarcei nu i s-a făcut nicio ofertă oficială.
1910: O „sugestie foarte îndrăzneață”
În 1910, Maurice Francis Egan, pe atunci ambasadorul SUA în Danemarca, i-a făcut în scris secretarului de stat adjunct de atunci ceea ce el a numit o „sugestie foarte îndrăzneață”. Egan a propus ca SUA să cedeze Danemarcei insula filipineză Mindanao, pe atunci teritoriu american, în schimbul Groenlandei și Indiilor Daneze de Vest.
„Groenlanda este, după cum știți, un monopol danez”, a scris Egan. „Nu a fost niciodată exploatată, deși norvegienii sunt suficient de inteligenți pentru a-i vedea potențialul, având în vedere că au observat deja ce se poate face cu o oportunitate mai mică în Islanda”, a argumentat diplomatul.
Sugestia nu a mers mai departe de atât, iar cu Primul Război Mondial la orizont, atenția SUA s-a îndreptat în altă parte.
Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, SUA au cumpărat Indiile Daneze de Vest (acum Insulele Virgine Americane) de la Danemarca pentru 25 de milioane de dolari în aur, pentru a împiedica insulele să cadă sub controlul Germaniei.
1946: O ofertă de 100 de milioane de dolari
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Germania a invadat Danemarca, SUA și-au asumat responsabilitatea pentru apărarea Groenlandei și au stabilit o prezență militară pe insulă.
Apoi, în 1946, după decenii în care s-a cochetat cu această idee, SUA, sub președinția lui Harry Truman, au făcut prima ofertă oficială de cumpărare a Groenlandei de la Danemarca. Oferta a fost secretă la momentul respectiv și a fost făcută publică pentru prima dată în 1991 de un ziar danez, la două decenii după ce documentele au fost declasificate.
În aprilie 1946, oficialul Departamentului de Stat John Hickerson a participat la o reuniune a comitetului de planificare și strategie al Statului Major Interarme și a declarat că „practic toți membrii” au fost de acord că SUA ar trebui să încerce să cumpere Groenlanda, a scris Associated Press. „Comitetul a indicat că acum există bani din belșug, că Groenlanda nu are nicio valoare pentru Danemarca (și) controlul asupra Groenlandei este indispensabil pentru siguranța Statelor Unite”, ar fi declarat Hickerson într-o notă.
Războiul Rece era la început, iar SUA considerau Groenlanda esențială pentru securitatea națională.
Cu toate acestea, Hickerson a declarat că a spus comitetului că se îndoiește că danezii ar dori să vândă, potrivit Associated Press.
Într-o notă ulterioară din mai, William C. Trimble, șef adjunct al diviziei pentru afaceri nord-europene a Departamentului de Stat, a stabilit un preț pentru insulă, sugerând ca SUA să ofere Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur.
El a spus că achiziționarea Groenlandei ar oferi Statelor Unite „baze valoroase de la care să lanseze o contraofensivă aeriană asupra zonei arctice în cazul unui atac”.
Oficialii americani au discutat și despre schimbul de teritorio bogate în petrol din Alaska cu părți din Groenlanda, deși Trimble a spus că el credea că danezii ar fi mai puțin deschiși la această idee.
Secretarul de stat de atunci, James Byrnes, a făcut oferta oficială ministrului danez de externe Gustav Rasmussen, aflat în vizită la New York, pe 14 decembrie 1946, potrivit unei telegrame trimise de Byrnes către Legația SUA la Copenhaga.
Danemarca nu a dorit să vândă Groenlanda. Cu toate acestea, SUA au primit permisiunea de a construi și opera baze militare acolo. SUA aveau mai multe baze, dar de atunci le-au închis pe toate, cu excepția uneia – baza spațială Pituffik, numită anterior baza aeriană Thule.
În 1979, Groenlanda a obținut autonomia printr-un referendum, ceea ce i-a conferit o mai mare independență față de Danemarca.
Era Trump
În ciuda unei lungi istorii de interes al SUA pentru Groenlanda, administrația Trump a reluat eforturile pentru ca SUA să încerce din nou să achiziționeze insula și a intensificat amenințările împotriva teritoriului danez.
Trump și-a exprimat pentru prima dată interesul public pentru cumpărarea Groenlandei în timpul primului său mandat, în 2019, comparând o potențială achiziție cu o „tranzacție imobiliară importantă”. Însă ideea a fost rapid respinsă de autoritățile groenlandeze și daneze, care au insistat că insula nu este de vânzare.
La scurt timp după câștigarea alegerilor din 2024, Trump a reînviat oferta din primul său mandat de a cumpăra Groenlanda, care a fost din nou respinsă. Cu aproape exact un an în urmă, el a ținut o conferință de presă amplă la reședința sa Mar-a-Lago din Florida, în cadrul căreia nu a exclus o acțiune militară pentru a prelua controlul asupra Groenlandei – un sentiment repetat în ultimele zile de Casa Albă.
În timpul unui discurs ținut la o sesiune comună a Congresului la începutul anului trecut, Trump a lansat o amenințare la adresa Groenlandei: „Cred că o vom obține. Într-un fel sau altul, o vom obține”.
Într-o declarație făcută marți, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a spus că Trump „a făcut cunoscut faptul că achiziționarea Groenlandei este o prioritate de securitate națională a Statelor Unite și că este vitală pentru a-i descuraja pe adversarii noștri din regiunea arctică”.
„Președintele și echipa sa discută o serie de opțiuni pentru a urmări acest important obiectiv de politică externă și, desigur, utilizarea armatei americane este întotdeauna o opțiune la dispoziția comandantului suprem”, a punctat Leavitt.
