India va deveni cea mai populată țară din lume în 2023, în condițiile în care China trece acum printr-o criză demografică. „Coronița” în sine nu are cine știe ce valoare, dar este un semnal al lucrurilor care contează, scrie „The Economist” într-un articol intitulat „Un elefant mai gras, un dragon mai suplu” publicat în ediția dedicată tendințelor din noul an.
China a fost cea mai populată țară din lume timp de sute de ani. În 1750, se estimează că avea o populație de 225 de milioane de locuitori, mai mult de un sfert din totalul mondial. India, care pe atunci nu era o țară unificată din punct de vedere politic, avea aproximativ 200 de milioane de locuitori, ceea ce o situa pe locul al doilea. În 2023 va prelua coroana. ONU estimează că populația Indiei o va depăși pe cea a Chinei la 14 aprilie. Se estimează că populația Indiei va fi de 1.425.775.850 de locuitori în ziua următoare, scrie News.ro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Faptul că India nu are un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, în timp ce China îl are, va ajunge să pară mai mult o anomalie.
Deși economia Chinei este de aproape șase ori mai mare, populația în creștere a Indiei o va ajuta să o ajungă din urmă. Se preconizează că India va asigura mai mult de o șesime din creșterea populației mondiale de vârstă activă (15-64 de ani) în perioada cuprinsă între prezent și 2050. Populația Chinei, în schimb, este pregătită pentru un declin abrupt. Numărul chinezilor de vârstă activă a atins un nivel maxim în urmă cu un deceniu. Până în 2050, vârsta medie a țării va fi de 51 de ani, cu 12 ani mai mult decât în prezent. O Chină mai îmbătrânită va trebui să muncească mai mult pentru a-și menține influența politică și economică, scrie „The Economist”.
„MAI TÂRZIU, MAI MULT, MAI PUȚIN”
Ambele țări au luat măsuri draconice în secolul al XX-lea pentru a limita creșterea populației lor. Foametea din 1959-61, cauzată de "marele salt înainte" al Chinei, a fost un factor important în convingerea Partidului Comunist de necesitatea de a limita creșterea populației. Un deceniu mai târziu, China a lansat o campanie "mai târziu, mai mult, mai puțin" - căsătorii mai târzii, distanțe mai mari între copii și mai puțini copii. Aceasta a avut un efect mai mare decât cea mai cunoscută politică, cea a copilului unic, introdusă în 1980, spune Tim Dyson, un demograf britanic. Scăderea fertilității, de la mai mult de șase copii pe femeie la sfârșitul anilor 1960 la mai puțin de trei la sfârșitul anilor 1970, a fost cea mai rapidă din istorie pentru orice populație mare, precizează expertul.
Dar a dat roade. Miracolul economic al Chinei a fost, în parte, rezultatul creșterii raportului dintre adulții cu vârstă de muncă și copii și bătrâni din anii 1970 până la începutul anilor 2000. Cu mai puține guri de hrănit, părinții au putut investi mai mult în fiecare copil decât ar fi făcut-o în alte condiții. Dar faptul de a avea mai mulți părinți decât copii, un avantaj atunci când copiii sunt mici, este un dezavantaj pe măsură ce părinții îmbătrânesc. Țara va plăti acum un preț, pe măsură ce generația de boomeri economici se va pensiona și va deveni dependentă de generația mai mică ce o urmează.
STERILIZĂRI FORȚATE ÎN INDIA
Încercarea Indiei de a reduce fertilitatea a avut mai puțin succes. A fost prima țară care a introdus planificarea familială la scară națională în anii 1950. Campaniile de sterilizare în masă, încurajate de donatorii occidentali, au luat amploare și au fost puse în aplicare cu mai multă forță în timpul stării de urgență declarate de Indira Gandhi, prim-ministru, în perioada 1975-1977. Sub conducerea fiului ei, Sanjay, guvernul a obligat bărbații să se înscrie în tabere de vasectomie, sub pedeapsa de a li se tăia salariile sau de a-și pierde locul de muncă. Polițiștii au prins în gări bărbați săraci pentru sterilizare. Aproximativ 2.000 de bărbați au murit în urma unor proceduri greșite.
Sterilizările forțate au încetat după ce Indira Gandhi a pierdut alegerile. Deși brutală, campania nu a fost suficient de minuțioasă pentru a determina o scădere dramatică a ratei natalității în India. Fertilitatea Indiei a scăzut, dar mai puțin și mai lent decât în China. Cu o vârstă medie de 28 de ani și o populație cu vârstă de muncă în creștere, India are acum șansa de a-și culege propriul dividend demografic. Economia sa a înlocuit recent economia Marii Britanii ca fiind a cincea cea mai mare din lume și va ocupa locul al treilea până în 2029, potrivit previziunilor State Bank of India.
UN REVERS DUREROS PENTRU CHINA
Însă prosperitatea Indiei depinde de productivitatea populației tinere, care nu este la fel de ridicată ca în China. Mai puțin de jumătate dintre indienii adulți fac parte din forța de muncă, față de două treimi în China. Chinezii în vârstă de 25 de ani și peste au în medie cu 1,5 ani mai mult de școlarizare decât indienii de aceeași vârstă.
Acest lucru nu va scuti China de suferința consecințelor crizei demografice pe care a creat-o. Guvernul a pus capăt politicii copilului unic în 2016 și a eliminat toate restricțiile privind dimensiunea familiei în 2021. Dar ratele natalității au continuat să scadă. Politica chineză cu zero copii a făcut ca tinerii adulți să fie și mai reticenți în a avea copii. Guvernul se confruntă și cu o rezistență față de planurile sale de creștere a vârstei medii de pensionare, care, la 54 de ani, este printre cele mai scăzute din lume. Principalul fond de pensii ar putea rămâne fără bani până în 2035. Cu toate acestea, poate cel mai dureros pentru China va fi apariția Indiei ca superputere la ușa sa, conchide „The Economist”.
