Economia europeană trece printr-o perioadă plină de turbulențe, iar sirenele austerității se fac auzite pe mai toate piețele. Mai puțin în fotbal, se pare. Ultimul transfer important, cel al tânărului englez de numai 20 de ani Raheem Sterling de la Liverpool la Manchester City pentru fabuloasa sumă de aproape 70 milioane de euro, pare a demonstra acest lucru. Merită un tânăr de numai 20 de ani un salariu de 180.000 de lire sterline pe săptămână (160 de mii plus bonusuri)?, pare o întrebare legitimă. Cât va câștiga la 25 sau la 30 de ani? Este fotbalul noua bulă a economiei europene?
Fotbalul este unul dintre domeniile economice cu cea mai spectaculoasă evoluție în ultimul secol și în special în ultimele două decenii. De la salarii de 4 lire pe săptămână plătite la începutul secolului s-a ajuns la salarii (plus venituri comerciale) de un milion de lire pe săptămână. Iar marele salt a fost făcut în ultimii 20 de ani, la începutul anilor ’90 nivelul salariului săptămânal maxim plătit în fotbal fiind de 10.000 de lire.
Este actualul nivel de salarizare din fotbalul modern sustenabil? Există argumente pro și contra. Argumentele contra se bazează pe o realitate greu de combătut: majoritatea echipelor din campionatele importante (cu excepția celui german) sunt înglodate în datorii, iar unele echipe raportează pierderi colosale. Exemplul cel mai bun este cel al finalei din acest al Champions League, în care s-au întâlnit echipele aflate pe locurile 7, Barcelona, și 10, Juventus, în topul cluburilor cele mai mari datornice din lume, cu datorii de 156, respectiv 83 milioane de dolari.
La fel de edificatoare este situația fotbalului cel mai de succes din acest moment, cel spaniol. Real Madrid are datorii de peste 267 milioane de dolari (în scădere este adevărat față de nivelul înregistrat în urmă cu 3-4 ani, de jumătate de miliard de euro) în timp ce FC Barcelona se luptă cu plata unor credite în valoare de 156 de milioane de dolari. Cea de-a treia putere a fotbalului spaniol, Valencia, în pofida vânzării din ultimii 10 ani a unor jucători precum Mata, David Silva sau David Villa, pe zeci de milioane de euro, este și ea supraîndatorată cu 374 de milioane de dolari. Pe total, datoria fotbalului iberic este de aproximativ 2,5-3 miliarde de euro, iar echipe precum Rayo Vallecano, Betis, Zaragoza, Granada și Mallorca au intrat deja în ultimii ani în procedură de faliment.
Fotbalul britanic nu este nici el departe. Glasgow Rangers a intrat deja în insolvență. În ceea ce privește Premier League, edificatoare este situația financiară a actualei campioane a Angliei, Chelsea. Compania mamă care deține clubul îi datorează miliardarului rus Roman Abramovici 958 milioane de lire sterline. Vestea bună este că lui Abramovici îi merge încă bine și nu și-a manifestat în niciun fel intenția de a-și recupera în vreun fel banii împrumutați clubului.
O situație asemănătoare întâlnim și la vicecampioana Manchester City. De la achiziționarea sa de către șeicul Mansour bin Zayed al-Nahyan în 2008, clubul britanic a cheltuit peste un miliard de lire sterline. În sezonul 2010-2011 a înregistrat o pierdere de 23 de milioane de lire sterline. Spre deosebire de Chelsea însă, șeicii arabi au preferat să finanțeze clubul prin intermediul sponsorizării sale de către alte companii pe care le dețin, ceea ce face ca datoria netă a clubului să fie de numai 46 milioane de lire sterline.
Manchester United are la rândul său o datorie netă de 275-300 milioane de lire sterline, finanțabilă însă, dovadă reducerea sa în numai câțiva ani la acest nivel de nivelul record al datoriei de 700 de milioane de lire sterline, realizată de familia Glazer la preluare.
Și Arsenal Londra are o datorie impresionantă, de 200 milioane de lire, însă aceasta a fost făcută în vederea construirii noului său stadion, Emirates, care în timp va justifica investiția făcută.
Per total, cluburile din Premier League înregistrau la finalul sezonului competițional 2014-2015 datorii în valoare totală de 2,5 miliarde de lire sterline, datorie aflată însă sub nivelul veniturilor anuale record de peste 3 miliarde de lire.
Cluburile cu cele mai mari datorii
| Club | datorii (milioane euro) | |
|---|---|---|
| 1 | Chelsea | 1500 |
| 2 | Manchester United | 569 |
| 3 | Arsenal | 384 |
| 4 | Valencia | 374 |
| 5 | Bolton | 267 |
| 6 | Real Madrid | 267 |
| 7 | Barcelona | 156 |
| 8 | Bolton | 145 |
| 9 | Liverpool | 110 |
| 10 | Juventus | 83 |
Salvarea vine de la revoluția tehnologică
Argumentele pro se bazează pe o altă realitate: evoluția cererii la nivel global, încurajată în special de noile tehnologii în telecomunicații. Recent Manchester United a publicat un studiu, realizat de compania de cercetări de piață Kantar, efectuat pe un eșantion de 54.000 de persoane din 39 de țări, potrivit căruia o persoană din zece (659 de milioane de oameni) la nivel global este simpatizantă a clubului englez. Iar General Motors a anunțat că renunță la reclamele pe Facebook și cele de la Super Bowl, în favoarea promovării brandului Chevrolet prin semnarea unui contract de sponsorizare cu fosta campioană a Angliei în valoare de 50 de milioane de lire sterline pe an. Manchester United a mai reușit performanța să obțină un contract de sponsorizare de 40 de milioane de euro de la DHL, numai pentru ca faimoasa companie de curierat germană să-și inscripționeze numele pe tricourile de antrenament ale englezilor. Clubul englez a mai renunțat și la contractul de sponsorizare pe care-l avea cu Nike, în favoarea Adidas contra sumei record de 75 de milioane de lire sterline pe an. În plus, Manchester United, cunoscută pentru rolul inovator pe care l-a avut în evoluția financiară a jocului cu balonul rotund (a fost prima echipă cotată la bursă), a revoluționat în ultimii ani și marketingul sportiv. În loc să se bazeze pe contracte de sponsorizare la nivel global, a preferat negocieri la nivel local, în special cu companiile de telecomunicații. Rezultatul: în ultimii cinci ani veniturile comerciale ale clubului englez s-au dublat.
Evoluția drepturilor tv
Majoritatea analiștilor, dar și foști fotbaliști sau antrenori consideră că în prezent sunt prea mulți bani în fotbal. Antrenori ca Arsene Wenger sau Sir Alex Ferguson sau foști celebri fotbaliști precum Gordon Strachan sau Michel Platini se plâng de efectele negative ale infuziei de bani în fotbal. Fotbaliștii sunt mai bine plătiți ca managerii și au devenit mai puțin ascultători, iar impresarii au devenit o forță în jocul cu balonul rotund, dovadă valoarea din ce în ce mai mare a comisioanelor percepute. Potrivit unor surse, impresarul lui Eden Hazard a obținut, de pe urma transferului său la Chelsea, comisioane în valoare de 6 milioane de lire.
Epoca salariului maxim
Istoria pare, cel puțin la prima vedere, să le dea dreptate contestatarilor. Evoluția salariilor din lumea fotbalului i-ar putea face invidioși și pe cei mai faimoși bancheri. În 1901, în Anglia exista o limită superioară a salariilor fotbaliștilor de 4 lire pe săptămână. A fost nevoie de nu mai puțin de 20 de ani pentru ca pragul să se dubleze, în 1922, la 8 lire pe săptămână. În 1947 fotbaliștii au obținut un nou succes, plafonul fiind ridicat la 12 lire pe săptămână. Fotbalul era un cu totul alt joc atunci, nu numai din punctul de vedere al vitezei, al tacticii sau al organizării administrative. Fotbalul se juca mai mult din pasiune, iar motivațiile economice lipseau aproape cu desăvârșire. Pragul superior a fost eliminat abia în 1961. Salariul plătit de Fulham lui Johnny Haynes, 100 de lire pe săptămână, a scandalizat o țară întreagă. După eliminarea plafonului salarial, evoluția veniturilor din fotbalul britanic a fost una spectaculoasă. Legendele lui Manchester United, cunoscute sub numele de Busby Babes, care au câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1968, erau plătite în medie cu 250 de lire pe săptămână. În 1979, celebrul portar englez Peter Shilton devenea primul jucător britanic plătit cu o sumă săptămânală mai mare de 1.000 de lire, Nottingham Forest achitându-i acestuia un salariu de 1.200 de lire pe săptămână.
Era de aur a fotbalului italian
Al doilea moment revoluționar din fotbalul mondial a fost reprezentat de epoca de aur a fotbalului italian. Brazilianul Falcao a devenit primul jucător din lume plătit cu o sumă formată din cinci cifre, acesta câștigând săptămânal peste 10.000 de lire de la AS Roma la începutul anilor ’80. Roberto Baggio a reușit să majoreze de cinci ori salariul maxim obținut de un jucător în Serie A în numai zece ani. Juventus îl plătea pe Baggio la începutul anilor ’90 cu 50.000 de lire sterline pe săptămână.
Beneficiarii legii Bosman
Ultimul moment copernician din finanțele fotbalului modern a avut loc în 1995 și este reprezentat de cazul Bosman. Până la acel moment, chiar dacă un jucător își încheia contractul cu o echipă, clubul avea dreptul să obțină o sumă compensatorie în urma transferului acestuia la alt club. Regula Bosman, impusă în urma procesului câștigat de fotbalistul belgian, a impus dreptul jucătorilor de a se transfera gratis la final de contract. Jucătorii și mai ales impresarii au căpătat o putere impresionantă. Economisirile realizate din sumele de transfer au fost alocate în vederea plății salariilor jucătorilor liberi de contract. Iar jucătorii aflați în ultimii ani de contract cu un club au obținut majorări salariale considerabile, tocmai pentru ca clubul să nu-i piardă gratis la finalul acestuia. Principalii câștigători, alături de jucători, au fost impresarii. Aceștia au devenit adversarii cluburilor, care au fost și sunt în continuare șantajate de ei. În prezent, voința jucătorilor de a juca sau nu la un club contează mai puțin decât “priceperea” și “interesul” impresarilor de a le identifica și prezenta oferte financiare mai bune venite de la alte cluburi. Evoluția salariilor jucătorilor în urma cazului Bosman a fost una spectaculoasă. Cel mai bine plătit jucător din fotbalul britanic dinainte de “era Bosman” era Chris Sutton de la Blackburn, care câștiga 10.000 de lire pe săptămână în 1994. La numai doi ani distanță, Fabrizio Ravanelli semna cu Middlesborough pentru un contract săptămânal de 40.000 de lire sterline!
Impactul regulii Bosman asupra finanțelor din fotbal a fost unul devastator. În numai cinci ani, bugetele de personal ale cluburilor au scăpat de sub control. Dacă în 1994 cel mai bine plătit jucător din Premier League, Chris Sutton, câștiga 10.000 de lire pe săptămână, în 2001, un fundaș, Sol Campbell, devenea primul jucător din lume cu un salariu de peste 100.000 de lire pe săptămână, în urma transferului său ca jucător liber de contract de la Tottenham Hottspurs la Arsenal Londra. Pragul de șase cifre fusese dărâmat, iar de aici până la veniturile de peste 50 de milioane de euro ale lui Messi sau Ronaldo nu mai era decât o chestiune de timp.
Milionarii fotbalului modern
Piața fotbaliștilor este dominată în prezent de cluburile din Premier League. Aproape jumătate (9 din 20) din cei mai bine plătiți 20 de jucători din lume activau în sezonul trecut în campionatul Angliei. La nivel înalt însă, se poate spune că piața fotbaliștilor de mare valoare este controlată de cele două mari puteri din Spania, Barcelona și Real Madrid. Pe primele trei locuri în topul celor mai bine plătiți jucători din lume se află cele două actuale supervedete ale fotbalului mondial, Lionel Messi și Cristiano Ronaldo, urmați de Neymar, al cărui controversat transfer joacă un rol important în actualele alegeri pentru postul de președinte al Barcelonei. Iar distanța dintre primii doi și cel de-al patrulea clasat, Thiago Silva, exponentul unui alt fenomen, al implicării șeicilor arbi în fotbal, este uriașă, de aproape 30 milioane de euro anual.
Potrivit France Football, Messi a obținut în sezonul competițional trecut venituri de 65 de milioane de euro, iar Cristiano Ronaldo navighează și el în jurul cifrei de 54 de milioane, în ciuda faptului că Real n-a câștigat niciun trofeu în sezonul 2014-2015.
Topul celor mai bine plătiți jucători din lume în sezonul 2014-2015 (salarii+venituri comerciale)
| Jucător | Club | Venituri în € (milioane) | |
|---|---|---|---|
| 1 | Lionel Messi | Barcelona | 65 |
| 2 | Cristiano Ronaldo | Real Madrid | 54 |
| 3 | Neymar | Barcelona | 36,5 |
| 4 | Thiago Silva | PSG | 27,5 |
| 5 | Robin van Persie | Man Utd | 25,6 |
| 6 | Gareth Bale | Real Madrid | 23,8 |
| 7 | Wayne Rooney | Man Utd | 22,5 |
| 8 | Zlatan Ibrahimovic | PSG | 21,5 |
| 9 | Sergio Aguero | Man City | 21,2 |
| 10 | Robert Lewandowski | Bayern | 20,2 |
| 11 | Eden Hazard | Chesea | 20 |
| 12 | Yaya Toure | Man City | 20 |
| 13 | Angel Di Maria | Man Utd | 18,5 |
| 14 | Radamel Falcao | Man Utd | 18,5 |
| 15 | Iker Casillas | Real Madrid | 17,8 |
| 16 | David Silva | Man City | 17,2 |
| 17 | Cesc Fabregas | Chelsea | 17,2 |
| 18 | David Luiz | PSG | 17,1 |
| 19 | Karim Benzema | Real Madrid | 17 |
| 20 | Mario Gotze | Bayern | 16,8 |
Sursa: France Football
Antrenorii: Rezultatele aduc banii
Dacă în cazul fotbaliștilor evoluția spectaculoasă a salariilor, în special în ultimii 20 de ani, are explicații raționale, surprinde însă evoluția salariilor managerilor. Pe primul loc în 2014 s-a situat, nimic surprinzător, autointitulatul “The Special One”, Jose Mourihno, cu 18 milioane de euro anual. De partea sa stau rezultatele: o cupă UEFA, urmată imediat de o Ligă a Campionilor cu FC Porto, detronarea lui Manchester United de pe poziția de putere absolută a fotbalului britanic, Liga Campionilor obținută cu Inter în fața Barcelonei, titlul cu Real Madrid, revenirea cu succes în Anglia, unde a reușit să recucerească titlul cu Chelsea încă din primul an.
El a fost urmat de Carlo Ancelotti, care și-a făcut un nume la AC Milan, nume confirmat și de rezultatele obținute cu Chelsea sau Ral Madrid cu care a obținut câștigarea celei de-a zecea Ligă a Campionilor. El este, de altfel, singurul care se apropie de venitul lui Mourihno, Real plătindu-l pe italian cu 15,5 milioane de euro. Sumă care probabil i-a adus și demiterea, începând din această vară Real numindu-l pe Rafa Benitez antrenor în locul lui Anceloti.
Bayern Munchen i-a plătit lui Guardiola (cel mai de succes antrenor din istoria Barcelonei), 15,2 milioane de euro pentru succesul pe plan intern, nedublat însă de niciun succes european.
Guardiola este urmat de Arsene Wenger, care, în pofida sărăciei de trofee din ultimii ani, câștigă peste 11 miloane de euro anual. Louis van Gaal a câștigat în urma readucerii lui Manchester United în preliminariile Champions League 10 milioane de euro.
Surpinde poziția a șasea ocupată de fostul antrenor al naționalei Rusiei, Fabio Capello, cu 9 milioane de euro anual, cât și cea a lui Sven Goran Erikson, care a obțnut în China un salariu de 8 milioane de euro.
De altfel, Rusia pare a se fi transformat într-un păaradis al antrenorilor, fiind prezentă cu 3 nume în top 20.
Explicația salariilor mari ale antrenorilor poate fi aceea a unei legături din ce în ce mai strânse între venituri și performanțe. Câștigarea Champions League poate îmbogăți un club cu 50 de milioane de euro, iar câștigarea campionatului național cu 20-30 de milioane. Și evoluția salariilor jucătorilor a jucat un rol important. Pentru a-și păstra autoritatea în fața acestora, un antrenor trebuie plătit la un nivel similar. Aceasta este o problemă de statut fiindcă, altfel, cum ar reacționa un jucător care câștigă zeci de milioane anual la avertismentele unui antrenor plătit cu zeci de mii de euro anual?
Topul managerilor, în funcție de venituri, în sezonul 2014-2015
| Antrenor | Club | Venituri în € (milioane) | |
| 1 | Jose Mourinho | Chelsea | 18 |
| 2 | Carlo Ancelotti | Real Madrid | 15,5 |
| 3 | Pep Guardiola | Bayern | 15,2 |
| 4 | Arsene Wenger | Arsenal | 11,3 |
| 5 | Louis van Gaal | Man Utd | 10 |
| 6 | Fabio Capello | Nationala Rusiei | 9 |
| 7 | Andre Villas-Boas | Zenit St. Petersburg | 8,5 |
| 8 | Sven-Goran Eriksson | Shanghai SIPG | 8 |
| 9 | Jurgen Klopp | Borussia Dortmund | 7,2 |
| 10 | Laurent Blanc | PSG | 7 |
| 11 | David Moyes | Real Sociedad | 7 |
| 12 | Rafael Benitez | Napoli | 7 |
| 13 | Walter Mazzari | Inter Milano | 6,8 |
| 14 | Roberto di Matteo | Schalke 04 | 6 |
| 15 | Luciano Spalleti | Zenit St. Petersburg | 5,5 |
| 16 | Luis Enrique | Barcelona | 5,5 |
| 17 | Antonio Conte | Juventus | 5,3 |
| 18 | Manuel Pellegrini | Man City | 5,2 |
| 19 | Brendan Rodgers | Liverpool | 4,9 |
| 20 | Roberto Mancinii | Inter Milano | 4,8 |
Sursa: France Football
