Pedeapsa aplicabilă persoanei fizice pentru infracțiunea de mituire a funcționarilor publici străini va fi închisoarea de la 2 la 7 ani, conform unui proiect de lege adoptat de Parlament, prin votul final al deputaților. Totodată, pedeapsa aplicabilă unei persoane juridice corespunzătoare unei zile-amendă va fi cuprinsă între 3.000 lei și 300.000 lei.
De ce este important: Ca parte a procesului de aderare la OCDE, România a aderat la Convenția Anti-mită, printr-o lege adoptată anul trecut.
Proiectul de lege, care a fost acum adoptat de Parlament, incriminează ”fapta persoanei care, direct sau indirect, promite, oferă sau dă unui funcționar public străin, pentru acesta sau pentru altul, bani ori alte foloase care nu i se cuvin, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale respectivului funcționar public străin sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, dacă fapta este de natură să îi procure acesteia sau oricărei alte persoane bani sau alte foloase sau să îi mențină asemenea avantaje în desfășurarea de operațiuni economice internaționale”.
Sintagma funcționar public străin înseamnă orice persoană, numită sau aleasă, care deține o funcție legislativă, administrativă sau judiciară într-o țară străină, orice persoană care exercită o funcție publică pentru o țară străină, inclusiv pentru o agenție de stat sau o întreprindere publică și orice funcționar sau agent al unei organizații publice internaționale, conform definiție din Convenția Anti-mită.
Având în vedere că definirea funcționarului public străin cuprinde referiri la sintagma țară străină, sunt incluse toate nivelurile și subdiviziunile de guvernare, de la cele naționale până la cele locale.
Subiectul noii infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau juridică, iar infracțiunea ( de a promite, oferi sau da) este legată de îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii de către funcționarul public străin a unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale acestuia sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri ale funcționarului public străin. Cu alte cuvinte, fapta funcționarului public are în vedere orice utilizare de către acesta din urmă a funcției sale, indiferent dacă această utilizare intră sau nu în cadrul îndatoririlor oficiale ale funcționarului respectiv.
Mai mult, din conținutul infracțiunii, rezultă că fapta funcționarului public străin trebuie să fie de natură să procure făptuitorului sau oricărei alte persoane bani sau alte foloase sau să îi mențină asemenea avantaje în desfășurarea de operațiuni economice internaționale. Astfel, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, fără a fi necesar ca făptuitorul să săvârșească fapta cu acest scop.
În plus, în vederea alinierii limbajului la specificul național, s-a optat pentru menținerea terminologiei deja consacrate în legislația națională (echivalentă celei prevăzute de Convenție) și reținută în practica organelor judiciare, respectiv reglementarea consecinței elementului material care să se refere la procurarea sau menținerea unor sume de bani, alte foloase sau avantaje în locul utilizării unei referiri la ”obținerea sau menținerea unui avantaj comercial necuvenit” sintagmă care nu reflectă stilul juridic normativ național și nu se regăsește în acesta.
Conform proiectului, pedeapsa aplicabilă persoanei fizice pentru infracțiunea de mituire a funcționarilor publici străini este închisoarea de la 2 la 7 ani. Potrivit art. 62 alin. (1) din Codul penal, dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.
În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă unei persoane juridice, în cazul infracțiunii menționate, suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 3.000 lei și 300.000 lei.
Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Totodată, dacă în cursul efectuării urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești constată că infracțiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracțiunile atribuite în competența Direcției Naționale Anticorupție, inclusiv prin prezenta lege, aceștia au obligația de a înainta de îndată dosarul acestui din urmă parchet.
În Parlament, la recomandartea OCDE, a mai fost stabilit că legea penalã română se aplică chiar dacă infracțiunea de corupere ”este săvârșitã în afara teritoriului țării de către un cetă/ean român sau de o persoană juridicã română, chiar dacă aceasta nu este prevăzutã ca infracțiune de legea penală a țării unde aceasta a fost săvârșită, fără a fi necesară autorizarea prealabilă a procurorului general de la parchetul de pe lângã curtea de apel în a cărei rază teritorialã se aflã parchetul mai întâi sesizat sau a procurorului general de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.
Pentru a intra în vigoare, proiectul de lege mai trebuie promulgat de șeful statului.
