Deși deja în faliment declarat sau cu probleme de a face față plăților către creditori, unele companii petroliere continuă să producă. Michael McDonald de la compania de consultanță Morning Investments încearcă o explicație a fenomenului care împiedică scăderea producției de țiței. Menținerea unor costuri de extracție mici pentru zăcămintele clasice, presiunile creditorilor pentru obținerea pe mai departe de cash și interesul managerilor de a rămâne să încaseze salarii sunt cele 3 motive pentru care companiile petroliere falite nu-și încetează activitatea.
Falite sunt, dar nu vor să moară. Zeci de companii petroliere care ratează plățile către creditori sau care deja și-au cerut falimentul continuă să extragă țiței și să îl livreze în piață. Este fenomenul care împiedică o scădere a producției, cu implicații directe asupra cotațiilor internaționale ale petrolului.
Contraintuitivă față de legile pieței această realitate este analizată într-un material pe portalul oilprice.com de către Michael McDonald, asistent universitar și cercetător la compania Morningstar Investments. Cum este posibil un caz precum cel citat de Reuters – întreabă el – în care compania Magnum Hunter care a completat documentele aferente intrării în faliment încă din decembrie 2014 și-a majorat cu o treime producția din momentul declarării incapacității de plată și până la jumătatea anului trecut, aproape toate cele 3.000 de sonde ale sale fiind funcționale și în prezent?
CITEȘTE ȘI Camera Deputaților cumpără becuri de peste jumătate de milion de lei 28 noiembrie - Profit Financial.forum
Ai dat-o în bară cu exploatările de șist? Măcar extrage țiței de unde mai este rentabil!
Speța respectivă îi dă o indicație lui McDonald și asupra naturii fenomenului. Prima explicație ar fi aceea că impasul companiilor în fața creditorilor este precipitat de eșecul investițiilor în zăcămintele neconvenționale, în vreme ce exploatările clasice au încă și acum costuri de producție sub prețul de desfacere.
Astfel, dacă în cazul zăcămintelor de șist sau al platformelor maritime producția s-a redus, pe segmentul exploatărilor tradiționale extragerea de țiței încă este economică. Timp de 2 ani până va veni scadența la obligațiuni, companii falite precum Magnum Hunter, vor putea livra petrol către piață.
Creditorii vor cash de la companii, oricât de falite ar fi
În al doilea rând sunt creditorii care își vor banii. Chiar dacă recunosc acum că împrumuturile lor au fost acordate greșit, băncile și investitorii care au subscris obligațiunile încearcă să obțină maximum de cash de la companii și cel mai simplu mod de a face acest lucru este acela de a le ține pe linia de plutire astfel încât să continuă să extragă țiței. Magnul Hunter și alte companii falite continuă să producă ceea ce este bine pentru creditorii lor, însă dăunează industriei petroliere în general și intereselor unor clase mai largi de investitori.
Managerii preferă să atârne de funcții fără viitor
Nu în ultimul rând, este managementul companiilor petroliere cel care nu are alt interes decât acela de a lăsa petrolul să curgă, atrage atenția McDonald. În actualul context de piață pentru sectorul energetic este greu să găsești o poziție de conducere atractivă bine plătită, mai cu seamă dacă vii de la o companie care tocmai a dat faliment.
În consecință, managerii raționali fac tot ceea ce depinde de ei să convingă creditorii că sunt folositori și că pot ține compania operațională. De multe ori, pentru multe dintre aceste companii este mai bine să se treacă la lichidarea ei, decât să fie ținută în piață. Totuși, creditorii nu au suficientă expertiză în ceea ce privește industria petrolieră și nu pot face distincția între firmele care se pot redresa și cele pe care trebuie să le forțeze la lichidare. Managementul întotdeauna va încerca să-i convingă de faptul că prima variantă este cea mai nimerită.
Boală lungă pentru industria petrolieră
Concluzia lui McDonald este aceea că piețele petroliere ar face un progres mai rapid dacă ar exista o reechibrare, însă procesul este mai lent decât cea mai mare parte a investitorilor și-ar dori. Pe de altă parte, epuizarea zăcămintelor acum în exploatare și lipsa unor noi investiții vor fi cele care vor reduce producția cu timpul. Aceste forțe vor continua să acționeze în viitor, însă investitorii trebuie să fie răbdători cu schimbările greoaie din sector.
