Secolul american al Europei s-a încheiat. Două trăsnete geopolitice care au căzut miercuri de la Washington vor transforma relațiile transatlantice, scrie într-o analiză Stephen Collison, jurnalist politic senior la CNN, remarcând totodată un comentariu făcut de fostul premier suedez Carl Bildt, care vede în convorbirea Putin-Trump o analogie istorică „înfiorătoare” - acordul de la Munchen din 1938 care i-a permis lui Hitler să anexeze regiunea sudetă.
Convorbirea lui Donald Trump cu Vladimir Putin l-a „dezghețat” pe liderul rus, cei doi punând la cale planuri pentru a pune capăt războiului din Ucraina și convenind să facă schimb de vizite prezidențiale. Între timp, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a mers la Bruxelles și le-a spus aliaților europeni să „preia responsabilitatea securității convenționale pe continent”.
Dușul rece evidențiază ideologia lui Trump „America pe primul loc” și tendința sa de a vedea fiecare problemă sau alianță drept o tranzacție în dolari și cenți. De asemenea, evidențiază distanța pe care și-a luat-o față de consilieri politici provenind din sistem, care în materie de politică externă se hrănesc cu „mitologia Occidentului” și care, în opinia sa, i-au zădărnicit primul mandat. Deși Pete Hegseth a reafirmat angajmentul SUA față de NATO, ceva fundamental s-a schimbat, scrie News.ro.
Intervențiile Americii au câștigat două războaie mondiale care au început în Europa și au garantat ulterior libertatea continentului în fața amenințării sovietice. Dar Trump a declarat în timpul campaniei că ar putea să nu-i mai apere pe membrii alianței care nu au investit suficient în apărare. El a readus astfel în atenție un punct de vedere pus în evidență cel mai elocvent de Winston Churchill în 1940 când a spus că „lumea Nouă, cu toată puterea și forța sa” va păși „înainte pentru salvarea și eliberarea celei vechi”. Trump s-a întors la raționamentul folosit de mulți președinți care se feresc de implicări străine spunând miercuri: „Avem un mic lucru numit ocean între noi”.
SINCERITATEA DEZARMANTĂ A NOULUI ȘEF AL PENTAGONULUI
Era clar de mult timp că a doua administrație Trump va impune noi cerințe partenerilor europeni ai Americii, ceea ce va duce acum la opțiuni chinuitoare pentru guvernele care au ales cheltuielile sociale în detrimentul apărării. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat luna trecută în Parlamentul European că europenii trebuie să vină cu mai mulți bani pentru armatele lor. „Dacă nu o faceți, luați cursuri de limba rusă sau mergeți în Noua Zeelandă”, a avertizat el.
Dar Hegseth a fost totuși șocant miercuri. El a oficializat cererea lui Trump ca membrii alianței să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare și a declarat că SUA vor acorda prioritate ciocnirii crescânde cu China și securității la frontierele sale, nu la cele ale Europei. „Statele Unite nu vor mai tolera o relație dezechilibrată care încurajează dependența”, a declarat noul șef al Pentagonului.
Noua abordare dură nu seamănă deloc cu fantezia lui Trump de a strămuta palestinienii din Gaza pentru a construi „Riviera Orientului Mijlociu”. Este un răspuns rațional la realitățile politice schimbate. Cea mai mare generație, cea care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial și a produs președinți care au înțeles pericolele unui vid de putere în Europa, a dispărut. Orice american care își amintește ca adult de Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice are cel puțin 50 de ani. Iar cel mai puternic concurent al Statelor Unite este în Asia, nu în Europa. Prin urmare, este corect ca Trump să întrebe de ce continentul nu și-a asumat încă propria autoapărare la 80 de ani după înfrângerea naziștilor.
O NOUĂ ERĂ A RELAȚIILOR DINTRE PUTERILE MONDIALE
Președinții americani succesivi și liderii europeni nu au reușit să regândească NATO pentru secolul XXI. Privind retrospectiv, alianța transatlantică s-a lăsat expusă în mod grav în fața celui mai tranzacțional și mai naționalist președinte american de după secolul al XIX-lea.
Secretarul de stat Marco Rubio sugera într-un interviu recent acordat emisiunii „The Megyn Kelly Show” că SUA nu ar trebui să fie „capătul din față” al securității europene, ci mai degrabă „opritorul din spate”. Și a avut de făcut un reproș marilor puteri europene: „Când îi întrebi pe aceștia, de ce nu puteți cheltui mai mult pentru securitatea națională, argumentul lor este pentru că ne-ar cere să facem reduceri la programele de asistență socială, la ajutoarele de șomaj, la posibilitatea de a ne pensiona la 59 de ani și la toate aceste alte lucruri”, a explicat Rubio. „Aceasta este o alegere pe care ei au făcut-o. Și noi să subvenționăm asta?” - a arătat Rubio.
Pe de altă parte, tratamentul lui Trump față de aliați precum Canada și Mexic, precum și apelurile sale ca Danemarca să predea Groenlanda, arată disprețul său pentru politica externă multilaterală a SUA de odinioară. El îi laudă mereu pe Putin și pe președintele chinez Xi Jinping pentru inteligența și puterea lor. Este evident că îi consideră singurii interlocutori demni pentru liderul dur al unei alte mari puteri, Statele Unite.
„Agenda lui Trump nu se referă la securitatea europeană: el crede că SUA nu ar trebui să plătească pentru securitatea europeană”, punctează Nicholas Dungan, fondator și CEO al CogitoPraxis, o companie de consultanță strategică din Haga. „Aceasta nu este o nouă eră a relațiilor transatlantice, ci o nouă eră a relațiilor dintre marile puteri globale, care înlocuiesc structurile instituționale deliberate ale ordinii internaționale liberale”, spune Dungan.
MESAJUL SUA PRIVIND UCRAINA PE CARE EUROPA NU A VRUT SĂ ÎL AUDĂ
Primul test al acestei noi realități dintre SUA și Europa va avea loc cu privire la Ucraina.
Trump a declarat că negocierile pentru a pune capăt războiului din Ucraina vor începe „imediat” după convorbirea sa cu Putin. Liderul rus fusese exclus de Occident după invazia sa ilegală din Ucraina, o democrație suverană, în urmă cu trei ani.
Dar nici președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu a fost inclus, într-un semn alarmant pentru guvernul de la Kiev. Zelenski a fost în centrul a tot ceea ce a făcut administrația Biden cu privire la război. Trump l-a sunat pe Zelenski în cursul zilei de miercuri, dar președintele american alimentează deja temerile că va elabora o rezoluție care să favorizeze Rusia. Întrebat de un reporter dacă Ucraina va fi un partener egal în negocierile de pace, Trump a răspuns: „Este o întrebare interesantă” și a părut să se gândească bine, înainte de a răspunde: „Am spus că nu a fost un război bun în care să intri”, ceea ce aparent alimentează teza lui Putin potrivit căreia conflictul a fost vina țării invadate brutal de un vecin autoritar.
Hegseth a fost la fel de tranșant. El a prezentat punctele de plecare ale SUA pentru negocieri: Ucraina nu se poate întoarce la granițele sale de dinainte de invazia Crimeei, din 2014, nu poate adera la NATO și trupele americane nu vor face parte din nicio forță de securitate care să garanteze o eventuală pace. Orice forță de menținere a păcii ar trebui să fie formată din trupe europene și non-europene și nu ar fi acoperită de clauza de apărare reciprocă a NATO - ceea ce înseamnă că SUA nu ar putea să o salveze în cazul unei ciocniri cu forțele Moscovei.
Fostul președinte Joe Biden a fost, de asemenea, reticent cu privire la posibilitatea ca Ucraina să devină membră NATO, temându-se de o ciocnire cu Rusia înarmată nuclear, care s-ar putea transforma în Al Treilea Război Mondial. Iar insistența lui Trump ca forțele europene de menținere a păcii să nu poarte uniforme NATO va fi văzută de mulți observatori ca fiind o mișcare la fel de prudentă pentru a evita antrenarea SUA într-un conflict cu Rusia.
Dar miercuri a fost, de asemenea, cea mai bună zi pentru Putin de la invazie, deoarece a măturat multe dintre aspirațiile Ucrainei. Hegseth a susținut că nu a făcut decât să dea dovadă de realism. Și are dreptate. Nimeni din SUA sau Europa nu a crezut că ceasul mai poate fi întors în 2014. Iar Ucraina a fost incapabilă să își recâștige pământul pe câmpul de luptă, în ciuda ajutorului occidental de miliarde de dolari.
Cu toate acestea, eliminând astfel de probleme de pe masă, Trump, presupusul negociator suprem, i-a privat pe ucraineni de o monedă de schimb care ar fi putut fi utilizată pentru a obține concesii din partea vechiului său prieten Putin. În prezent, Trump pare să nu aibă nicio obiecție cu privire la faptul că Rusia păstrează prada invaziei sale neprovocate. Acest lucru nu este surprinzător - deoarece, la fel ca Rusia, America are acum un președinte care crede că marile puteri au dreptul la expansionism în zonele lor regionale de influență. Dar recompensarea Rusiei cu o înțelegere favorabilă ar stabili un precedent dezastruos.
O ANALOZIE ISTORICĂ ÎNFRICOȘĂTOARE
Convorbirea SUA-Rusia și un viitor summit cu Putin în Arabia Saudită, despre care Trump a spus că va avea loc în curând, ar putea fi un indiciu că nu îl exclude doar pe ZelenskI din afacere, ci și Europa.
Într-o declarație, Franța, Germania, Polonia, Italia, Spania, Uniunea Europeană, Comisia Europeană, plus Regatul Unit și Ucraina, au avertizat că „Ucraina și Europa trebuie să facă parte din orice negocieri”. Și l-au avertizat pe Trump, care pare să dorească un acord de pace cu orice preț, că „o pace justă și durabilă în Ucraina este o condiție necesară pentru o securitate transatlantică puternică”.
Fostul prim-ministru suedez Carl Bildt este îngrijorat de convorbirea confortabilă dintre Trump și Putin. „Lucrul îngrijorător este, desigur, că avem doi oameni mari, două orgolii mari, care cred că pot manevra toate problemele pe cont propriu”, i-a spus Bildt lui Richard Quest la CNN International. Bildt a evocat cea mai condamnabilă analogie istorică posibilă - concilierea lui Adolf Hitler de către Marea Britanie, care a permis naziștilor să anexeze Teritoriul Sudeților. „Pentru urechile europene, acest lucru sună a Munchen. Sună ca doi mari lideri care doresc să aibă pace în vremurile noastre, cu privire la o țară îndepărtată, despre care știu puține lucruri. Se pregătesc să încheie o înțelegere peste capul acelei țări. O mulțime de europeni știu cum s-a terminat acest film special”, a spus Bildt.
Strategia detaliată a lui Trump rămâne opacă. Zădărnicirea multora dintre aspirațiile lui Zelenski înseamnă că acordul Kievului cu privire la orice înțelegere Putin-Trump nu poate fi luat în seamă. Iar după câștigurile sale constante pe câmpul de luptă, nu există nicio certitudine că liderul rus este la fel de disperat pentru o înțelegere rapidă ca Trump, care tânjește de mult după un Premiu Nobel pentru Pace.
UN NOU ZID?
Dar cadrul unei posibile soluționări a fost un subiect al conversațiilor private la Washington și în capitalele europene timp de luni de zile, chiar și în timpul administrației Biden. După cum a precizat Hegseth, speranțele Ucrainei de a-și recâștiga toate teritoriile pierdute sunt nerealiste.
Ceea ce ar putea apărea este o soluție asemănătoare cu împărțirea Germaniei după cel de-al Doilea Război Mondial, cu teritoriul ocupat de Rusia înghețat sub controlul său, restul Ucrainei - de cealaltă parte a unei frontiere fortificate - rămânând o democrație. Poate că părții vestice i s-ar permite să adere la Uniunea Europeană, precum vechea Germanie de Vest. Dar, de data aceasta, trupele americane nu-i vor asigura libertatea.
„Poziția SUA cu privire la Ucraina, așa cum a fost articulată astăzi, nu ar trebui să surprindă pe nimeni în Europa: este exact ceea ce cei din interiorul Europei mi-au spus neoficial, pe canale secrete, în culise, timp de doi ani: Ucraina de Vest și Ucraina de Est, ca Germania de Vest și Germania de Est, dar în acest caz - UE da, NATO nu”, a declarat Dungan.
O astfel de soluție ar fi o ironie istorică crudă. Putin, care a privit cu disperare din postul său de ofițer KGB din Dresda cum Uniunea Sovietică se dizolva, ar putea fi pe punctul de a crea o nouă Germanie de Est în Europa secolului XXI, cu ajutorul Americii.
