Țintele extrem de ambițioase ale Pactului Verde european sau “neutralitatea climatică” prezentată ca strategie de creștere economică sunt mai degrabă exemple de “wishful thinking”, iar pentru atingerea lor ar putea fi necesară instaurarea unei “eco-dictaturi”, susține Eric Heymann, un analist al Deutsche Bank, într-un raport al băncii germane.
“Știu că «eco-dictatură» este un cuvânt urât. Dar poate că va trebui să ne punem întrebarea dacă și în ce măsură suntem dispuși să acceptăm un fel de eco-dictatură (sub forma unor noi reglementări) pentru a ne apropia de neutralitatea climatică. Iată un exemplu: Ce ar trebui să facem dacă proprietarii nu vor să-și transforme casele în clădiri cu emisii zero, dacă nu au mijloacele financiare necesare, dacă acest lucru nu este posibil din motive tehnice sau dacă investițiile aferente nu se justifică?”, se întreabă analistul băncii germane.
În opinia sa, este imposibil ca Uniunea Europeană (UE) să devină complet neutră din punct de vedere climatic în numai 30 de ani dacă se bazează doar pe tehnologiile disponibile și acceptabile politic în prezent.
“Zilnic luăm decizii cheie de consum, de exemplu cât călătorim și ce mijloc de transport folosim, dacă locuim într-o casă mare sau într-un apartament mic și cum ne încălzim casele, câte dispozitive electronice avem și cât de intens le folosim sau câtă carne și fructe exotice mâncăm. Aceste decizii tind să fie luate pe baza veniturilor fiecăruia, nu pe considerente climatice”, se precizează în raportul Deutsche Bank.
Ceea ce înseamnă că dacă UE vrea să obțină neutralitatea climatică, trebuie să schimbe “comportamentul uman” al propriilor cetățeni.
“Prețurile certificatelor de carbon vor trebui să crească considerabil pentru a-i împinge pe oameni să își schimbe comportamentul. O altă opțiune (sau poate suplimentară) este înăsprirea considerabilă a reglementărilor”, crede Heymann.
Analistul susține că oficialii europeni se confruntă cu un adevăr incomod, pe care refuză să-l recunoască.
“Cererea globală de energie va crește probabil în următorii ani, determinată în principal de creșterea populației (cu 80 de milioane de oameni în fiecare an) și de năzuința spre prosperitate. Combustibilii fosili vor rămâne deocamdată cea mai importantă sursă de energie. Chiar și conform celui mai recent scenariu de dezvoltare durabilă al Agenției Internaționale pentru Energie, care include considerabil mai multe măsuri de protecție a climei decât cele prevăzute în Acordul de la Paris, ponderea combustibililor fosili în cererea de energie primară se va ridica în continuare la 56% în 2040. Aceasta este deja o reducere masivă față de nivelul actual de 80%. AIE se așteaptă ca sursele de energie regenerabile să aibă o cotă de 35% din consumul total de energie; cele mai mari creșteri sunt așteptate în ceea ce privește energia eoliană și solară. Pe scurt, chiar și în acest scenariu optimist, energiile regenerabile vor fi departe de a deveni principalul pilon al producției globale de energie”, explică Heymann.
UE va trebui în cele din urmă să recunoască faptul că toate sursele de energie vin cu riscurile lor specifice, cu avantaje și dezavantaje comparative în ceea ce privește eficiența economică, fiabilitatea, capacitatea și durabilitatea climatică.
De exemplu, combustibilii fosili sunt extrem de fiabili și puternici, dar externalitățile pe care le produc nu sunt încă internalizate în mod adecvat. Pentru aceasta, prețurile certificatelor de carbon ar trebui să fie semnificativ mai mari decât permite consensul politic în prezent.
Pe de altă parte, în cazul energiei eoliene și fotovoltaice, costurile de producție a energiei electrice (în scădere) sunt doar o parte a tabloului.
“Pe măsură ce sursele de energie intermitente, dependente de vreme, câștigă importanță, investițiile în rețele și în capacitățile de stocare a energiei vor trebui mărite”, avertizează Heymann.
Mai mult, alți furnizori (de exemplu, centralele electrice pe gaz) se vor confrunta cu o capacitate de utilizare în scădere ca urmare a majorării ponderii producției de energie regenerabilă în sistem. Iar acest lucru înseamnă costuri suplimentare, care în discuțiile din prezent sunt neglijate, susține analistul german.
În plus, amintește acesta, energia nucleară, dar și sistemele de stocare și captare a carbonului sunt destul de nepopulare în UE, cel puțin în Germania.
Aceste măsuri (creșterea prețului certificatelor de carbon, creșterea costurilor pentru producătorii convenționali de energie, impunerea de reglementări noi ecologice, etc) vor reduce competitivitatea companiilor cu consum intensiv de energie din UE comparativ cu concurentele lor din afara Uniunii.
Pentru a evita acest lucru, foarte probabil, UE va subvenționa respectivele companii pentru a le permite să utilizeze tehnologii scumpe, dar prietenoase cu mediul.
“Această opțiune va fi dificil de implementat pe termen lung din cauza constrângerilor bugetare. O discuție sinceră va trebui să accepte realitatea că fiecare euro cheltuit pentru protecția climei nu mai este disponibil pentru cheltuieli cu educația, cercetarea, sănătatea publică, infrastructura digitală, securitate internă și externă, pentru efectuarea unor eventuale reduceri de taxe sau pentru plata unor pensii mai mari. Comisia Europeană intenționează să introducă un sistem de ajustare a emisiilor de carbon la propriile frontiere pentru a «rezolva» problema concurenței. Chiar credem că acest lucru nu va provoca o ripostă a statelor non-UE afectate? Suntem cu adevărat dispuși să renunțăm la avantajele comerțului liber în favoarea protecției mediului?”, se întreabă analistul Deutsche Bank.
În opinia acestuia, o schimbare majoră a politicii climatice va produce cu siguranță pierzători atât la nivelul gospodăriilor, cât și al întreprinderilor. În plus, atât nivelul de trai, cât și ocuparea forței de muncă din UE, foarte probabil, vor suferi.
“Nimeni nu trebuie lăsat în urmă pe drumul spre obținerea neutralității climatice. Această afirmație din Pactul Verde european echivalează probabil cu încercarea de a face cercul pătrat”, precizează studiul Deutsche Bank.
Unele partide populiste vor exploata inevitabila creștere semnificativă a prețurilor la energie și restricțiile suplimentare impuse libertății personale sau drepturilor de proprietate.
“Suntem gata să acceptăm această polarizare? Sau ne vom ajusta ambițiile politicii climatice dacă vom constata că politicile climatice excesiv de ambițioase nu sunt acceptabile pentru majoritatea oamenilor?”, se întreabă retoric analistul german.
