La americani umblă o zicală: "Ce este autorizarea? Este atunci când guvernul îți ia dreptul de a face ceva și după aceea ți-l vinde înapoi contra cost".
Așa cum la unii criza vârstei de mijloc se poate manifesta, de exemplu, prin achiziționarea unei mașini sport decapotabile de mare viteză de o culoare țipătoare, pe alții îi apucă cheful de a deveni DJ și de a mixa muzică. De a învârti discurile de pe platane și de a fi magicieni ai laptopului și ai samplerului. Sau poate e vorba de persoane tinere și foarte tinere care își doresc să practice asta pentru a-și câștiga existența.
Orice meserie se și învață, se și fură. În ziua de astăzi, însă, e mult mai ușor și mai puțin costisitor să deprinzi noțiunile de bază. Internetul abundă de tutoriale și chiar de cursuri gratuite. În plus, echipamentele necesare s-au ieftinit mult, ca urmare a inovației și a faptului că tot mai mulți clienți practică DJ-iala ca hobby.
Vrei însă chiar să muncești ca DJ și să câștigi bani din asta? Oriunde, în cluburi, la nunți, la botezuri, la baluri de liceeni? Zău? Dar cine te crezi tu, contrabandistule care vrei să-ți vinzi munca la negru? Potrivit legislației muncii, pentru a practica meseria de DJ îți trebuie neapărat un atestat oficial.
Și de unde Dumnezeu obții acest atestat? Păi de la o firmă cu statut de "furnizor de formare profesională" care la rândul său este atestată în acest sens de către Ministerul Educației și Ministerul Muncii. Și care, evident, plătește statului taxe speciale pentru a obține și a menține respectiva autorizație și pentru fiecare curs autorizat în parte.
Acum, evident că este firesc ca cineva care învață ceva pe altcineva să fie și plătit pentru asta. Numai că respectivii furnizori de formare profesională trebuie, la fel de evident, să-și recupereze costurile cu taxele de autorizare, pe care, normal, le pun în sarcina clienților. De curiozitate, am intrat pe internet pentru a vedea cât costă un curs de DJ. Am găsit curs de 20 de ore cu 1.000 lei.
Nu un capăt de țară, nici chiar ieftin, mai ales pentru un tânăr liceean sau student, dar întrebarea care se pune este: de ce să suportăm și taxele datorate de firmă doar pentru a se autoriza ea ca formator? Pentru că impresia mea e că, dincolo de presupusa competență a formatorului și de eficiența cursurilor, plătești de fapt în primul rând diploma oficială de atestare pe care o primești la finalul formării. Și cu care poți fi angajat fără ca angajatorul să se teamă că vor veni niște inspectori peste el și îl vor amenda pentru că ține un DJ fără patalama.
În plus, orice profesie are tendința de a căpăta trăsături de castă și de a bloca accesul pe piață al noilor veniți, așa că să nu vă mirați dacă auziți DJ consacrați lăudând această suprareglementare a profesiei și cerând ca ea să fie și mai aspră dacă s-ar putea.
Atunci când se vorbește despre liberalizarea pieței muncii și despre tăierea beneficiilor sociale în vederea încurajării angajărilor, întrebați-vă dacă o persoană pe venit minim garantat care poate că pune muzică la toate nunțile și discotecile din sat are de unde să scoată 1.000 de lei pentru o diplomă de DJ.
P.S. Diploma din imagine e autentică.
