În The European Miracle („Miracolul european”), istoricul economic Ralph Raico face referire la operele lui Peter Bauer, David Landes, Norman Cantor, Helmut Schoeck și Harold J. Berman pentru a stabili rațiunile pe care se bazează succesul lumii vestice, remarcând îndeosebi modelul acesteia de societate civilă și o relativă absență a invidiei instituționalizate.
Cheia dezvoltării vestice trebuie atribuită realității că, în timp ce Europa a constituit o civilizație unică – creștinătatea latină – ea era în același timp radical descentralizată. Spre deosebire de alte culturi – în special China, India și lumea islamică – Europa a conținut un sistem de puteri și jurisdicții divizate și, în consecință, aflate în competiție una cu cealaltă.
Izvorul ei nesecat a fost o inițiativă misionară creștină vizionară și voluntară, care a început prin revendicarea de pământ arabil, recuperarea vestigiilor antecedentelor sale spirituale și laice și modelarea de noi invenții și instituții ca materializări practice ale credinței, speranței și generozității. După cum spunea Eugen Rosenstock-Huessy în Out of Revolution: Existența unor împărați în absența oricărei nații sau oricărui oraș, aceasta era situația paradoxală întâlnită acum o mie de ani ... . Experimentul unic al lumii vestice constă în reconstruirea unei lumi apuse ... . Civilizația europeană ca întreg a fost cea chemată să reprezinte ideea unui oraș-stat antic! Națiunile civilizate sunt sectoare ale unui singur oraș. Conceptul unei civilizații universale în opoziție cu o multitudine de unități economice locale era darul împăratului către triburile europene.
Profesorul Steve Alan Samson vorbește despre rolul factorilor declanșatori în modelarea unei culturi favorabile antreprenoriatului, libertății politice și libertății conștiinței: este sarcina liderilor inventivi să se confrunte în plin cu atacul unui cinism feroce provocat de înșelarea încrederii publice, pentru a ajuta la reinstaurarea viziunii întreprinzătoare care inspiră cetățenii să miște împreună munții din loc. Pornind de la tema lansată de premierul Florin Cîțu referitoare la condițiile esențiale de care este nevoie pentru a se produce stimulente sănătoase ce țin de libertatea individului de a acționa și a își atinge propriile obiective, Steve Alan Samson, oferă o perspectivă istorică asupra rolului antreprenoriatului.
Kenneth Minogue observă că regii creștinătății timpurii se legau prin jurământ să apere corpul de legi moștenit care ținea regatele lor închegate. Europa medievală era descentralizată – și, cu toate acestea, o ordine de legi comună era răspândită pe cea mai mare parte din teritoriul ei. Ceea ce Francis Lieber numea libertate civilă și auto-guvernare necesită un mecanism de control și echilibru pentru a proteja inițiativa privată și libera întreprindere. Jean Baechler, amintindu-l pe Montesquieu, a susținut ideea că „fiecare putere politică tinde să înăbușe tot ceea ce este exterior ei, și este nevoie de obstacole obiective puternice pentru a o împiedica să reușească acest lucru”. Astfel, supremația legii în regimurile în care puterea este divizată, delegată și responsabilă întărește mâna invizibilă a lui Adam Smith și ideea de ordine spontană a lui Friedrich Hayek.
Astăzi trăim într-o lume în care granițele dispar sub imperiul rețelelor de comunicare în masă, care stimulează și amplifică cererea de soluții simple și autoritare la nedreptățile și inconvenientele vieții. Cu toate acestea, ar trebui să ne oprim pentru a lua în clacul următorul aspect: De ce o relativă absență a ghidării din exterior triumfă acolo unde etica creștină a auto-guvernării morale este practicată pe scară largă? Auto-disciplina politică, economică și morală cere structuri complexe de control centralizat sau o populație introdusă abuziv în cămăși de forță ideologice care transformă cetățenii în supuși? Din contră: Politica, arta persuasiunii, este ceva care înflorește cel mai bine în absența despotismului sau a tehnologiei coerciției. Mai degrabă decât dictarea de rezultate în avans, spiritul liberei investigări, libertatea de exprimare și antreprenoriatul sunt manfestările care au permis inovării să înflorească, schimbând astfel fața lumii în decursul unui interval egal cu speranța de viață medie.
Totuși, trebuie să acordăm atenție crescândei aversiuni publice față de statul intruziv, care cultivă dependența și slăbește rezistența care ajută națiunile, familiile și indivizii să se refacă în urma calamităților vieții. În „Inima întunericului”, Joseph Conrad caracteriza civilizația ca pe o spoială subțire. Civilizația este o resursă comună care trebuie apărată și reînnoită cu fiecare nouă generație. Cum este educată fiecare generație în creștere este cu adevărat o chestiune de securitate națională, dar face asta din educație responsabilitatea unică și exclusivă a statului? Paradoxal, statul depinde de virtuți pe care nu este echipat corespunzător să le insufle. După cum remarca filozoful politic creștin J. Budziszewski, „Prin subsidiaritate, guvernul onorează meritul și îi protejează promotorii, fără a încerca să le ia însă locul.” O societate civilă sănătoasă, care facilitează dezvoltarea unei serii întregi de institituții, inclusiv a asociațiilor voluntare descrise de Alexis de Tocqueville în Democracy in America („Despre democrație în America”), nu necesită un aparat reglementator de proporții pentru a avea grijă de fiecare nevoie a sa.
În Iudeea antică, sarcina lui Neemia ca guvernator era să reconstruiască zidurile vechi ale Ierusalimului. În zilele noastre, este sarcina liderilor inventivi să se confrunte în plin cu atacul unui cinism feroce provocat de înșelarea încrederii publice, pentru a ajuta la reinstaurarea viziunii întreprinzătoare care inspiră cetățenii să miște împreună munții din loc.
Steve Alan Samson este cercetător în domeniul științelor politice și al relațiilor internaționale, fost profesor și șef de departament la Liberty University și membru asociat al Philadelphia Society și Heritage Foundation. A publicat numeroase studii, articole și analize pe teme ce includ: reglementările guvernamentale în Europa și America, filosofia politică, libertatea instituțională, inflația și guvernanța globală.
