“Avea dreptate Țuțea! Îl știți pe Petre Țuțea?“, se întoarce spre mine și mă-ntreabă cu superioritate în glas pensionarul aflat în fața mea la coada la care stăteam de jumătate de oră la Oficiul Poștal 8 Târgoviște. Am ezitat să răspund, de teamă să nu fie rudă cu Poetu’ (cum este cunoscut între ziariști colegul meu Liviu Iancu, ca urmare a pasiunii sale pentru lectură). Șansele erau mari, că doar n-a înlocuit lectura, după Revoluție, jocul de table ca hobby favorit al pensionarilor în Dâmbovița. “Știți ce-a zis Țuțea? Că Ceaușescu a fost cel mai mare patriot!”, a continuat pensionarul, ignorându-mi tăcerea vinovată. După care a enumerat “argumentele arhicunoscute”: a industrializat România, a lăsat fără datorii țara, pe care au furat-o “ăștia”, etc.
“Avea dreptate Ionescu. Îl știți pe Eugen Ionescu?”, i-aș fi răspuns dacă nu mi-era teamă de reacția consăteanului Poetului. Dacă aveau în comun nu numai locul nașterii și pasiunea pentru lectură, ci și limba ascuțită? Absurdul situației era evident. Să-l invoci cu nostalgie pe Ceaușescu la o coadă similară cu cele care i-au caracterizat regimul denotă cel puțin un masochism ieșit din comun. Lungimea rândului, dar și structura sa demografică îmi aminteau de anii ’80, când, împreună cu frate-miu, ne luam “scăunelele” și ne așezam de la miezul nopții la coadă la pui. Asta în urma scurgerilor de informații ale angajaților de la “Alimentară” (avea și Securitatea limitele ei!). Se pare că și mie, și venerabilului meu vecin meu de rând, Poșta Română reușise să ne trezească amintiri similare, doar că lui în sens pozitiv, mie în sens negativ. Dânsul era nostalgic, eu aș fi vrut să uit acele vremuri. Sau măcar să-l am lângă mine pe frate-miu, să comentăm ultimele rezultate din Premier League. Pe vremea Răposatului nici măcar Premier League nu exista, s-a înființat în 1992!
Totul a început de la o comandă efectuată pe Amazon, vânzătorul nefiind însă gigantul american, ci un anticariat online. Am o întreagă bibliotecă cumpărată de pe Amazon. Până lunea trecută, poștașul îmi aducea acasă toate cărțile. Luni, în loc de carte am primit doar o hârtie, care mă anunța că trebuie să mă deplasez 150 km (dus-întors) până la Oficiul Poștal 8 Târgoviște (fuga de Capitală are și costuri) pentru a-mi ridica ultima comandă. Și nu oricând, doar marțea între orele X și Y! Prima reacție a paranoicului din mine a fost că totul are a face cu titlul cărții "Thou Shalt Kill - Revolutionary Terrorism in Russia, 1894-1917". Cum cuprindea cel puțin două cuvinte cheie pentru serviciile secrete (“terorism” și “Rusia”, dar probabil că nici “ucide” sau “revoluție” nu le sunt simpatice), mă vedeam deja înhățat în marțea cu pricina de niște băieți de la SRI la intrarea în Oficiul Poștal.
După care, am stat strâmb și-am judecat drept, și-am ajuns la concluzia că este vorba mai degrabă de prostie birocratică. Programul exclusiv de marți nu era numai pentru mine, ci pentru toți cei cu colete externe. În plus, m-am documentat și am aflat că, începând cu luna august, “toate pachetele mici extracomunitare sosite din import vor fi îndrumate către oficiile cu asistență vamală, indiferent de valoarea bunurilor înscrisă pe declarația vamală”. Nu numai cele în valoare de peste 10 euro, valoare scutită legal de plata taxelor vamale sau a TVA, ca până-n vara acestui an.
Până acum cumpărasem cărți doar de la Amazon sau de la furnizori care mi le trimiteau tot prin Amazon. Corporația americană are cunoștință, se pare, de monstruoasa coaliție birocratică Poștă-Vamă din România și vămuiește coletele în alt stat membru UE, Olanda, pentru a le transforma în livrări comunitare și a-și scuti ,astfel, clientul de un drum la respectivul oficiu poștal care vămuiește (scuzați expresia!).
Din păcate, vânzătorul american al cărții lui Geifman nu știa acest lucru. Deși i-am rugat să-mi trimită coletul acasă cu sumele suplimentare de plată, reprezentanții combinației Poșta-Vamă m-au refuzat, precizându-mi că "nu permite legea".
Așa se face că, pentru a intra în posesia unei cărți cumpărate cu 28,9 dolari, am stat două ore în trafic, alte două ore la coadă, și am achitat, pe lângă cei 10 dolari transportul până-n România, și 20 dolari benzina până la Târgoviște și-napoi, 5,5 dolari TVA și 2 dolari taxă de înmagazinare. Taxa de înmagazinare am plătit-o pentru că nu-mi puteam modifica rapid programul de pe luni pe marți pentru a mă deplasa la Târgoviște și a trebuit să amân vizitarea capitalei de județ cu o săptămână. Și asta pentru că ei "lucrează" doar marțea, ca hoții!
Stând la coadă de dimineața, ca proștii, m-am gândit să-mi omor timpul făcând metafizica vămuirii cărților. Evident că taxele vamale au fost, sunt și vor fi niște rente ale guvernanților, însă trebuie și ele “justificate” cumva în “expunerea de motive”. De cenzură nu putea fi vorba, că suntem membri UE și avem drepturi ca afară! De obicei taxele vamale au un caracter protecționist, având ca motivație (falsă, evident) “susținerea” unei “aripi” a economiei naționale. Despre ce ramură poate fi vorba în cazul cărților? Despre editurile autohtone nu, că ele nu publică cărți în limbi străine și nimeni nu importă cărți în limba română. Poate că guvernanții vor să sprijine literatura autohtonă de sertar sau cea, din ce în ce mai numeroasă, de “specialitate” prin care corupții care au fost prinși “furând industria lu Ceaușescu” își micșorează perioada de detenție?!
“Rețetă aveți? Dacă n-aveți rețetă, nu vă pot da coletul cu medicamente”, m-a trezit din meditația fiscală vameșul, care se adresa pe un ton autoritar fan-ului Țuțea-Ceaușescu. Abia de-acum devine interesant, mi-am spus în gând, așteptând replica tăioasă a pensionarului: “Câtă dreptate avea Țuțea! Nu era mai bine pe vremea lu’ Ceaușescu? L-ați împușcat, v-ați instalat voi la putere, ați furat industria, agricultura și acum îmi furați și medicamentele”.
Spre surprinderea mea, replica n-a mai venit, dimpotrivă, fostul meu vecin de coadă plecând liniștit, zâmbind cu subînțeles chiar. Conducându-l cu privirea mi-a venit în minte declarația lui Ceaușescu din momentul fugii sale: “A fost lovitură de stat, organizez rezistența la Târgoviște”. Se pare însă că n-a avut cu cine, organizând alții, nu rezistența, ci execuția sa la Târgoviște!
