Un an cât zece la un loc… Cam așa s-ar descrie în câteva cuvinte anul care se apropie de sfârșit, un an în care am stat mai mult cu ochii pe monitoarele oficiale decât pe tablourile de bord sau pe rapoartele contabile.
Sute de acte normative adoptate în domeniul fiscal, modificări la modificări, prelungiri continue de termene vizând depunerea unor declarații, suspendarea executării silite a obligațiilor datorate statului sau posibilitatea de a beneficia de unele măsuri de sprijin financiar sau facilități fiscale.
Anul 2021 va fi, inevitabil, unul de început al unor mari schimbări în mediul de afaceri, anul în care companiile trebuie să se adapteze noilor condiții generate de efectele pandemice și să renunțe definitiv la vechea noastră zicală ,,lasă că merge și așa!’’
Un număr mare de companii au fost nevoite să-și reducă activitatea, unele să o suspende temporar, iar altele au luat hotărârea să o închidă definitiv. Din ce în ce mai mulți salariați lucrează de acasă, unii au fost concediați, pentru unii a fost redus programul de lucru, iar alții se află în continuare în șomaj tehnic întrucât domeniul de activitate al angajatorului se află sub restricțiile impuse de autoritățile statului. Au fost afectate aproape toate sectoarele de activitate, domeniul HoReCa fiind de departe principala victimă a actualei crize generate de pandemia Covid-19.
Chiar dacă în acest moment nu putem anticipa data când se va încheia această criză sanitară iar economia să revină la starea de dinainte de pandemie, nu trebuie să neglijăm anumite măsuri care trebuie luate atât sub aspectul restructurării operaționale, al relațiilor de muncă, reorganizării activității și eficientizării, astfel încât efectele crizei economico-financiare să nu ducă la intrarea în colaps, iar recuperarea să se facă într-un ritm cât mai rapid.
Probabil va trebui să luăm aminte la vechile principii ale economiei de piață, cum ar fi principiul mâinii invizibile a lui Adam Smith, supranumit părintele economiei: „Fiecare individ urmărește numai avantajul său, astfel, în acest caz, ca și în multe altele, el este condus de o mână invizibilă, ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenția lui.”
Atât de actual a revenit acest principiu în conditiile crizei pe care o traversăm, încât așteptările economiei în ansamblu se îndreaptă tot mai mult către fiecare individ în parte, care urmărind interesul propriu, promovează interesul societății, mâna invizibilă de astăzi fiind concurența, dorința de inovare, flexibilitatea, astfel încât să vină pe piața cu produse sau servicii noi, la prețuri mai mici și de o calitate superioară.
Deși măsurile de sprijin financiar și facilitățile fiscale oferite de stat pentru atenuarea efectelor crizei au ajutat companiile afectate, trebuie să ne gândim la faptul că nu pot continua la nesfârșit, resursele statului fiind limitate și depinzând de plusul de valoare creat în economie și de eficiența activității de colectare fiscală. În plus, există riscul ca unele beneficii acordate fără o analiză aprofundată să poată ajunge la firme mai puțin lovite de criză, altele efectiv afectate să nu le poată solicita din cauza unor bariere impuse de bănci sau a unor criterii formale pe care nu le pot îndeplini, efectul fiind unul dezastruos, întrucât ar putea produce distorsiuni concurențiale.
Fără doar și poate, unul din superlativele anului 2020 în materie fiscală a fost procedura eșalonării simplificate la plată a obligațiilor fiscale născute ulterior declarării stării de urgență pe teritoriul României. De nenumărate ori am atras atenția că a sosit timpul ca statul să nu mai fie agresiv în procedura de colectare a impozitelor și taxelor, să caute soluții de mijloc și să colaboreze permanent cu contribuabilii, numai în acest fel putând să-și recupereze creanțele și în același timp să nu conducă la intrarea firmelor în faliment. Spuneam că încasarea eșalonată a creanțelor fiscale și varianta simplificată (fără documente sau analize de solicitat de la debitori) este singura soluție viabilă, atât pentru ieșirea din criză și pentru salvarea economiei românești, cât și pentru recuperarea creanțelor bugetare. Inspectorul ANAF trebuie să înțeleagă că a aproba o eșalonare la plată unui contribuabil care nu dispune momentan de suficiente resurse financiare, nu este un privilegiu acordat acelui debitor, ci și un avantaj al statului în sensul în care mai are șanse să recupereze din creanțele asupra acestuia, comparativ cu situația intrării în insolvență, când șansele de recuperare sunt infime.
Iată că, în sfârșit, a apărut această procedură simplificată de plată, în care debitorul trebuie să completeze doar o simplă cerere pe care o poate transmite și electronic către administrația fiscală. Prin procedura acordată recent, statul adoptă o variantă de eșalonare lesne de aplicat, venită în sprijinul mediului de afaceri pentru menținerea lichidităților în diverse piețe afectate de criza COVID-19, precum și pentru conformarea la plată a obligațiilor pe care le datorează.
Consider că procedura eșalonării simplificate ar trebui să fie un prim pas în mult așteptatul proces de debirocratizare și îmbunătățire a relației de parteneriat ANAF-contribuabili, fiind nevoie și de alte măsuri concrete care să conducă la eliminarea cozilor de la ghișeele administrațiilor fiscale, la micșorarea termenelor de soluționare a cererilor sau contestațiilor, la schimbul mai rapid de date între companii și autorități fiscale, astfel încât informațiile primite să fie monitorizate eficient, iar controalele să fie dipuse numai în domeniile de risc fiscal identificate.
O măsură bună a fost și stimularea debitorilor în vederea restructurării obligațiilor bugetare, sub forma facilităților fiscale oferite prin anularea accesoriilor și a unui procent din obligațiile principale (debite), numai că această procedură este greoaie, fiind necesară întocmirea unei documentații insuficient clarificate si care se poate interpreta, cum ar fi planul de restructurare sau testul creditorului privat prudent.
Consider că prin instituirea măsurilor de restructurare a obligațiilor bugetare, statul recuperează creanțele sale în proporții superioare celor două ipoteze alternative existente, respectiv, executarea silită individuală realizată de ANAF sau executarea silită colectivă specifică insolvenței, în speță a falimentului.
Bonificațiile acordate pentru plata anticipată a impozitului pe profit sau a impozitului pe veniturile microintreprinderilor au stimulat companiile să-și achite aceste obligații, cu impact pozitiv în colectarea veniturilor bugetului de stat. Și aici ar putea fi aduse îmbunătățiri, în sensul extinderii acestor bonificații și pentru anii următori, precum și aplicării asupra tuturor obligațiilor fiscale datorate de o companie, inclusiv asupra impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale.
Deși măsurile de sprijin și facilitățile fiscale oferite în acest an au fost absolut necesare, acestea au avut rolul de a oferite pansamente pentru diminuarea efectelor negative ale crizei, însă o relansare a companiilor nu va fi posibilă fără măsuri energice care să vizeze restructurarea, reorganizarea sau eficientizarea propriilor activități.
Tot ce s-a întâmplat în acest an trebuie să fie pentru fiecare dintre noi o lecție pentru viitor, nu trebuie să privim numai prin prisma a ceea ce a fost negativ, ci trebuie să luăm și lucrurile bune, plecând de la vorba noastră românească care spune că ,,în orice rău întotdeauna se ascunde și un bine’’.
Binele care se prefigurează în noul an este marcat în primul rând de digitalizare, care trebuie să cuprindă absolut toate sectoarele de activitate, precum și instituțiile statului. Ar fi foarte periculos ca managerii companiilor a căror activitate în această perioadă nu depinde prea mult de digitalizare, să nu-i acorde atenția cuvenită și să constate peste câțiva ani că tocmai ignorarea acestui aspect a făcut să piardă competiția cu firmele din aceeași zonă de activitate.
Liderul fiecărei companii trebuie să creeze o cultură organizațională digitală, folosind digitalizarea atât pentru simplificarea și raționalizarea proceselor cât și ca sursă de inovație care să conducă la conceperea unor noi produse sau servicii astfel încât să se genereze creștere economică.
Este nevoie, mai mult ca oricând, de întocmirea unei strategii pentru asigurarea continuității activității și, în condițiile impunerii în continuare a unor restricții din partea autorităților statului, a unui plan care să identifice potențialele riscuri cu care se confruntă firma, cum ar fi riscul ca majoritatea salariaților să lucreze în sistem de telemuncă, să măsoare impactul acestui risc asupra producției și livrării produselor sau serviciilor către consumatorul final.
Din experiența trecută, câștigători sunt operatorii economici care comunică permanent cu clienții, oferindu-le produse noi și anumite reduceri comercile sau financiare, cei care aleg să aibă o atitudine proactivă față de cerințele pieței.
Anul 2021 este primul an în care se aplică facilitățile fiscale legate de stimularea menținerii/creșterii capitalurilor proprii, constând în reducerea impozitului pe profit sau a impozitului pe veniturile microintreprinderii. Neadoptarea acestor stimulente fiscale ar conduce la menținerea sau chiar agravarea situației operatorilor subcapitalizați, instabili financiar, în pragul ieșirii din circuitul economic, precum și la posibile reduceri de locuri de muncă create de aceștia. Este cunoscut faptul că o lipsă bruscă de lichiditate poate genera chiar insolvabilitatea unor operatori economici, cu efecte grave asupra mediului de afaceri și, implicit, asupra veniturilor statului.
Nu trebuie ignorate strategiile de reorganizare a activității companiilor, prin fuziune sau divizare și nici politica de consolidare a rezervelor, observând că firmele care au respectat recomandările experților fiscali cu privire la necesitatea capitalizării unor rezerve solide sunt cele care rezistă cel mai bine în actuala criză financiară, chiar dacă sunt afectate direct de restricțiile impuse de autorități.
Nu în ultimul rând, având în vedere numeroasele modificări și ajustări aduse Codului fiscal, optimizarea fiscală trebuie să rămână o prioritate pentru managementul companiilor, adică acea tehnică prin care contribuabilul procedează la o alegere între diferite soluții oferite de legislația fiscală în sensul cel mai favorabil intereselor proprii.
În concluzie, deși actuala criză pandemică venită pe nepusă masă ne-a învățat că este dificil ca viitorul să mai poată fi prevăzut, putem spune cu o anumită certitudine că efectele acestei crize asupra economiei precum și asupra vieții noastre de zi cu zi se vor resimți pentru mulți ani de acum înainte.
Așteptăm de la noul an, în condițiile atenuării crizei sanitare, depășirea de către companii a șocului pandemic și încercarea de se redresa, punând în practică lecțiile tocmai învățate, cu toate că cicatricile lăsate de această pandemie și cauzate de întreruperile dese ale activității, sunt profunde, agresive și tind să se extindă.
Marcel Vulpoi este Conferențiar Universitar Doctor la Academia de Studii Economice (ASE) și General Manager al companiei de consultanță Vulpoi&Toader Management (VTM)
