Suntem cu aproape un an înainte de startul ciclului electoral și al campaniei pentru alegerile europarlamentare. Între 2020 și 2023, pandemia a schimbat prioritățile noastre, făcându-ne să ne concentrăm pe proiecte personale și pe relațiile cu cei dragi. După 24 februarie 2022, războiul din regiunea noastră ne-a direcționat atenția către identitatea națională, făcându-ne să ne gândim mult mai mult la România și la locul nostru în regiune. În contextul procesului dificil prin care trece națiunea ucraineană, nu putem să nu ne întrebăm și noi cum am reacționa în fața unei agresiuni similare cu cea din țara vecină și cum ne-am putea apăra interesele și valorile naționale.
În România, discuțiile despre naționalism și patriotism sunt mai intense ca niciodată, poate doar la începutului anilor ‘90 să fi fost aceeași vervă. În trecutul recent, acești termeni erau asociați cu extremele politice și erau evitați. Însă, în contextul actual, patriotismul, chiar și în înțelesul său modern, nu mai poate fi ignorat, având în vedere situația politică din Europa. În ciuda certitudinilor pe care ne-am construit viața din prezent, războaiele între state nu mai sunt astăzi imposibile, iar existența unor țări revizioniste, ale căror poziții pătrund din ce în ce mai puternic în realitățile noastre, prin intermediul unor ample operațiuni de influențare a opiniei publice, ne face să ne gândim mai mult la cum să ne raportăm la propria țară.
Există două opțiuni: una defensivă, care se concentrează pe reacția la versiunile populiste și extremiste ale patriotismului (am auzit cu toții vorbindu-se, pe un ton inflamat, despre România ca o “colonie”, despre România “exploatată de străini”, despre “românii batjocoriți în Europa” sau despre “minoritatea românească discriminată în țările vecine”), și una ofensivă, care propune un patriotism modern și luminat, care să aducă laolaltă valorile de la nivelul UE și NATO și să împingă obiective de țară care să fie percepute ca naturale și îmbrățișate ca atare.
Argumentul meu este că tema patriotismului nu trebuie abandonată în fața celor care promovează euroscepticismul, în fața unui partid precum AUR, aflat deja în creștere accelerată. Patriotismul trebuie reinterpretat și prezentat românilor la adevărata sa valoare, drept un principiu unificator, care este în primul rând despre noi și despre viitorul nostru în comunitatea democratică. Există câteva inițiative din partea marilor partide - vezi tentativele PSD de a vorbi despre “patriotismul economic” și ale PNL de a scoate mai mult în evidență partea națională din denumirea partidului, de unde și retorica din jurul temei Schengen, dar ele sunt încă într-o fază incipientă, subdezvoltată. Avem nevoie de o agendă pozitivă pentru patriotismul inteligent, avem nevoie de un patriotism cu profit pentru țară.
Cum ar putea arăta o astfel de agendă, cel puțin la nivel discursiv? Iată trei puncte pe care vreau să le scot în evidență, pornind de la ideea centrală că aceasta este una dintre temele în care leadershipul politic este mai necesar ca oricând.
În primul rând, cred că este important ca politicienii noștri să vorbească despre un patriotism inteligent ca fiind un patriotism deschis și tolerant, care încurajează înțelegerea și aprecierea diversității culturale și etnice a României. În acest sens, este important să sublinieze importanța educației și a implicării active a cetățenilor în dezvoltarea comunității și în sprijinirea inițiativelor sociale care au ca scop îmbunătățirea vieții oamenilor. Dacă tot vorbim despre unitatea pe care ar putea-o crea patriotismul inteligent, atunci ea trebuie pusă la treabă în sprijinul comunității mai mici sau mai largi din care facem parte fiecare dintre noi.
În al doilea rând, politicienii ar putea să vorbească despre un patriotism inteligent ca fiind un patriotism bazat pe respectul pentru drepturile și libertățile cetățenești, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea de asociere și egalitatea în fața legii. Aici ar putea fi evidențiată importanța construirii unei societăți democratice și pluraliste, care să încurajeze participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor și la dezvoltarea comunității, în spirit european și euro-atlantic. În opoziție cu un patriotism care, pentru unele forțe extremiste, înseamnă naționalism etnic, putem paria pe un patriotism civic și participativ, care să privilegieze drepturile și libertățile ca liant societal și, de asemenea, ca sursă de responsabilitate.
Nu în ultimul rând, politicienii ar putea să vorbească despre un patriotism inteligent ca fiind un patriotism care promovează cooperarea și pacea internațională, într-un context globalizat și interconectat, al crizelor de tot felul, care cer nu izolaționism, ci mai multă integrare. Un patriotism care ne conectează la agenda globală, ca stat cu o identitate clară și aspirații înalte, nu ca victimă a unui destin istoric în afara controlului nostru. Nu ducem lipsă de obiective de țară și poziționări cu încărcătură valorică: de la aderarea la Schengen, includerea în zona euro, aderarea la OCDE, creșterea rolului României ca furnizor de securitate, stabilitate și prosperitate în regiune. Ele trebuie însă asumate și canalizate pe direcții de acțiune, cu termene clare și beneficii reflectate corect printr-un dialog național consistent și așezat.
Aici se degajă și o componentă economică importantă, în care businessul românesc poate fi susținut nu pentru a ține captivă piața internă, ci pentru a concura cu succes la nivel regional, european sau global. Este o chestiune de ambiție și de perspectivă. Nu este vorba despre “colonii și colonizare”, cum discută unii, ci despre a paria pe economiile de scală într-un context în care globalizarea primește tente regionale. La intersecția dintre global și economic, un patriotism inteligent nu poate ignora consolidarea relațiilor internaționale și a respectului pentru drepturile și suveranitatea celorlalte țări, ca fundament al unei lumi mai stabile și mai sigure pentru toți cetățenii, inclusiv români.
Un patriotism inteligent, cu profit pentru țară, e viitorul. Altfel, țara nu are cu adevărat viitor. Și e bine să fim conștienți de asta și să acționăm în prezent. Așa cum "România educată și normală" nu s-a făcut de la sine, și pentru patriotismul inteligent e de muncă, e nevoie de acțiune dincolo de vorbe, fie ele și inspiraționale, depășind limbajul de lemn politico-instituțional actual.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic.
