În momentul de față, în societatea românească, suntem într-un deceniu în care ajungem la limitele unui model economic bazat pe taxe mici, salarii mici și fonduri europene. Marea provocarea devine tranziția către ceea ce se va întâmpla după 2028-2029.
Indiferent de felul mai bun sau mai după ureche în care este guvernată, România are parte de un ultim deceniu de prosperitate și creștere naturală, pe baza dimensiunii pieței interne și integrării noastre cu Vestul. Problemele încep însă să se vadă, dacă privim către datoria publică trecută de 50% din PIB și a felului în care românii sunt nemulțumiți de ce le oferă statul.
Noi suntem încă în ceea ce țările din Europa de Vest au testat acum câteva decenii. Noi suntem încă în perioada unui Les Trente Glorieuses, începută la momentul aderării în 2007 și întreruptă doar în timpul crizei din 2008-2011. Această evoluția ne-a adus la o realitate greu de imaginat la startul traseului nostru european: conform statisticilor europene, am ajuns la 80% din PIB-ul per capita al mediei UE. Distanța noastră față de Europa s-a redus considerabil, deși mai sunt multe de făcut în privința indicatorilor de calitate a vieții și a reducerii inegalităților și sărăciei. În plus, noi avem o mare problemă de percepție a propriului nostru progres, care se reflectă și în numărul mare de români din diaspora care nu se gândesc la reîntoarcere. Aici se face diferența dintre noi și Ungaria, unde, deși noi i-am depășit la PIB/capita, gospodăriile au mai multe resurse, percepția despre servicii publice este mai bună, există un plus de inovare, iar migrația este mult mai redusă ca în România.
Cât vor fi deci fonduri europene consistente, în acest cadru financiar 2021-2027, presiunea bugetară va fi mai ușor de gestionat. Această realitate se poate schimba dramatic începând cu 2028. Modelul economic, vrând-nevrând, se schimbă, iar noi ne trezim în situația în care România nu are un plan, nu o are o poveste, deși are succes.
Piața politică nu oferă o astfel de poveste și nici nu o putem pune pe seama unui viitor președinte. Ar trebui să ne vindecăm de obsesia oamenilor providențiali care, de capul lor, vin și ne rezolvă toate problemele. Nu funcționează. Avem nevoie de sinergii, avem nevoie de procese și poveste de succes, avem nevoie să ne organizăm.
Procesele înseamnă soluții la probleme cât mai diverse, trecând de la ce facem pentru internaționalizarea business-ului românesc la combaterea unui deficit care pare scăpat de sub control. Dincolo de sloganuri simple tip “cumpără românește”, trebuie să existe și o realitate productivă și de vânzare de servicii, în plan intern și extern.
Vestea bună este că au crescut investițiile, dar avem nevoie în plan național de povești pozitive și avem nevoie de exemple de succes, care să mobilizeze și să dea încredere într-o țară în care acest deficit este cel mai important. În ultimii ani, România are succes și acest succes se vede într-o clasă de mijloc care a crescut substanțial.
Aici este important ca exponenții succesului, la scară mai mică sau mai mare, să iasă în societate și să devină campioni și comunicatori ai succesului național. Înțeleg reticența antreprenorilor de a ieși în față, motivele sunt unele istorice în care comunicarea mai degrabă aduce probleme decât beneficii (politicienii noștri de vârf ne-au învățat cu “tacem și facem”), dar vremurile se schimbă și trebuie să auzim mai mult, în primul rând din partea sectorului privat românesc. Avem nevoie de povești de succes sănătos, sustenabil și inspirațional.
Este timpul ca orice român, din țară sau diaspora, care are succes să vorbească în media și social media despre succes, despre cum poate fi el obținut și despre care sunt cele mai mari piedici. Nimic nu inspiră mai mult decât niște povești spuse cu realism, dar și cu hotărâre. Chiar în spațiul nostru public, ceea ce văd în aceste zile în Aeroportul Otopeni, în care am trecut de la promovarea păcănelelor la susținerea echipei naționale, este un exemplu de urmat.
Altfel, riscăm că societatea românească să se frustreze și să nu facem cu adevărat pasul de la creștere economică la dezvoltare și creșterea standardelor de viață. Deja avem o piață politică consistentă pentru curentele populiste, care cuprinde în acest moment între 20% și 30% din populație. Este și rolul oamenilor de succes, a antreprenorilor, să combată creșterea acestui curent, pentru că altfel ei îi vor fi printre primele victime (“dușmanii poporului”), dacă se deteriorează climatul economic și social și oamenii încep să caute vinovați.
Libertatea și democrația românească trebuie susținute cu exemplele succesului românesc. Avem o datorie, ca oameni de succes, să apărăm succesul românesc. Este aici o datorie civică și nu o aroganță, pentru că exemplele scot cel mai bine în evidență cum putem reuși împreună. Așa că, români de succes, ieșiți în față, apăreți pe radarul public și inspirați, pentru că România are nevoie de voi pentru următoarea sa etapă!
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
