Am scris de curând un text numit „Binomul Rusia –Turcia este marea provocare pentru Uniunea Europeană”, în care mă întrebam care sunt adevărații dușmani ai UE, Rusia și Turcia, sau Statele Unite. În respectivul material trăgeam concluzia că acolo unde nu exercită influență socialismul pervertit al rușilor, cum e cazul țărilor din sud, încearcă să o facă liberalismul turcesc, ce „arbitrează” tarele democrației și drepturile minorităților. Chiar dacă cele două componente ale binomului sunt diferite din punct de vedere al accepțiunii economice, ceea ce le unește e slăbiciunea UE, venită din inconsistența principiilor economice, sociale și politice pe care le aplică.
Iar la scurt timp după ce am publicat aceste rânduri am început să mă uit la știri și am observat tot soiul de coincidențe bizare.
De pildă, președintele amercian nu dă mâna cu cancelarul german când se văd, un Trump care deși e acuzat de o apropiere cu rușii, se vede că la simpozioanle acestora sunt invitații șefii spionajului din vremea lui Obama.
Sau, o altă informație, un rus inventează jocul balena albastră, care îndeamnă tinerii la sinucidere. Și e interesant că adolescenți ce comit suicid sunt cei din Est, pe care nu-i bagă nimeni în seamă. Care realizeză că nimeni nu e interesat educațional de ei și n-au nicio posibilitate să se împlinească profesional.
Din asta se observă că în fostul lagăr socialist se neglijează prioritățile individului, asociate cu un management politic prost, care-i labilizează pe tineri.
După socialismul rus de tip leninist care prinde în sud și liberalismul turcesc ce încearcă să-și extindă expansiunea asupra celor din nord, se vede că nici țările second hand din est - dintr-o UE pe cale să aibă două viteze - nu sunt neglijate și-s avuți în vedere tinerii în general, jumătate dintre ei în șomaj în țările din Peninsula Iberică sau Grecia.
Dar apropo de statul elen, faptul că e salvat discreționar, pe motiv că ar fi leagănul culturii europene, acest lucru chiar are legătură cu Platon, Aristotel sau Demostene? Ultimul gânditor grec a pus problema că mereu trebui să ne uităm la cine are de câștigat de pe urma unui anumit context.
Gestul lui Trump de a nu da mâna cu Merkel este cel al unui bădăran, dar e menit să taxeze lipsa de coerență sau chiar o deficiență majoră în evaluarea situațiilor din partea Uniunii Europene.
Și cu această ocazie mă întorc la început și mă întreb: Care-s adevărații dușmani ai UE, Rusia și Turcia, sau SUA?
