În urmă cu 40 de ani râdeam de nepotul Sucă a lui nea Mărin. Acum el se află în fruntea țării.
Nu știu cum ar fi fost dacă Nea Mărin ar fi condus mai departe România, cu înțelepciunea sa moromețiană. Dar cert este că în momentul de față Sucă a preluat șefia, exact la modul entuziast și iresponsabil descris în scheciurile încheiate cu ridicarea paharului cu zaibăr.
Asta cu precizarea că Sucă nu era un personaj rău intenționat, ci doar prost pregătit, ceea ce făcea ca inițiativele sale să fie anihilate de lipsa de pricepere.
Așadar, nu este suficient să ai o mare dorință sau să faci declarații, mai e nevoie de expertiză și de responsabilitate ca să pui la punct o strategie.
Și dacă aceasta din urmă e necesară pentru obținerea stabilității, de la care să pornească reconstrucția României, Sucă n-are cum s-o facă, nu cu el se poate merge înainte. El e bun doar în secvența cu Nea Mărin, ca să ne distreze.
De ce a ajuns Sucă să conducă România după 1989? Probabil din cauza șocului cultural resimțit în urma departernalizării societății, atunci când a spus formal că nu mai dorește un conducător unic. Spun formal, fiindcă mereu au fost unii care s-au erijat după aceea în rolul de călăuza a poporului.
Dar au semănat ca două picături de apă cu Sucă pentru că au avut cunoștințe aproximative și responsabilitate aproape zero, situație care a făcut din generalizarea corupției un mod de viață unanim acceptat. Iar dacă acum am dori să facem mișcarea inversă, de a vira spre rațiune și competență este clar că trebuie să renunțăm la nepotul Sucă, la enunțul considerat românesc că merge și așa.
Îl invoc pe Sucă, deoarece el e simbolul unei mentalități care nu ajută România să crească, deși e prezent la cele mai înalte niveluri decizionale, atât formale, cât și informale.
Din păcate, oamenii cu mentalitate lui Sucă vor promova unii la fel ca ei, chiar dacă spun că-s bine intenționați.
Ca să conchid, în urmă cu patru decenii l-am simpatizat pe Sucă și încă ne mai place, însă numai ca divertisment. El sau personajele caricaturale ale lui Caragiale nu trebuie să fie modele pentru societatea românească.
De fapt, între Sucă și Dorel nu-i mare diferență. Nu șmecheria de doi bani și rapacitatea e nevoie să ne ghideze. Nu de fanți de mahala avem nevoie, ci de persoane cu adevărat stilate, care să tragă poporul după ele, nu să aibă “originea sănătoasă” a celor cu mentalitate tip Sucă, ce îi împing în față pe cei exact ca ei.
