În câteva cuvinte aceasta este strategia aplicată, mai ales de la începutul acestui an, de firmele de asigurare din România, majoritatea membre ale unor grupuri internaționale mari și, în unele cazuri, chiar prestigioase.
O deznădejde generală, vecină cu depresia cronică, a cuprins întreaga piață aproape imediat după ce de la conducerea supravegherii a plecat Mișu Negrițoiu.
Doar brokerii, forțați de specificul îndeletnicirii lor să rămână vioi și zâmbitori (golani, cum îi numesc unii dintre filosofii care se scufundă împreună cu piața asigurărilor), rezistă încă și scot “mici victorii de etapă”, ca să folosesc o expresie foarte apreciată la cel mai înalt nivel.
Tăcerea înțeleaptă nu este, însă, o raritate nici printre intermediari, pentru că mulți dintre ei merg pe strategia crabului sihastru și se înghesuie în ce a mai rămas din cochiliile firmelor de asigurare.
Care firme de asigurare au încercat să se trateze cu lobby și tutun, de ne-au făcut pe toți să credem că au cine știe ce As în mânecă pe care îl vor arunca, victorioși, în ultimul moment, pe masa negocierilor cu omul nou din Parlament, din Guvern, de la ASF și de pretutindeni.
Dar vai! Care negocieri? Ce s-a întâmplat nu au fost negocieri, nu au fost tratative de pace, nu au fost nici măcar palide încercări de atragere a bunăvoinței. Ce s-a întâmplat în piața asigurărilor din România ultimelor șase luni se numește capitulare fără condiții.
Reprezentate la nivel înalt de noua directoare a Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare(UNSAR), care a tăcut magistral sub greutatea întregii sale experiențe de lobbist în industria tutunului, firmele de asigurare au pierdut bătălie după bătălie: de la lupta pentru controlul pieței RCA până la bătălia dusă cu clinicile private pentru asigurările de sănătate și, în curând pe micile ecrane, și gâlceava pentru exclusivitate asupra distribuției de asigurări obligatorii de locuință.
Nu văd pe nimeni să încerce să clarifice neconcordanțele dintre Legea RCA și norma care ar trebui să o completeze. Nu am auzit ca cineva să ceară explicații la ASF în acest sens deși, pe la colțuri, mulți spun chiar că norma RCA excede legea fiind, deci, în afara ei.
Nu aud pe nimeni să urle de durere că ASF le cere planuri cincinale și explicații pentru activitatea de zi cu zi. Nu strigă nimeni că, în acest fel, ASF preia mascat parte din controlul tarifelor RCA. Nimeni nu o spune, desi toti o zic.
Nimeni nu a acționat relevant când service-urile (în fapt, o mână de oameni foarte aplicați și bine reprezentați în mediul politic, care au dat lecții de comunicare și lobby unei întregi armate de specialiști) au reușit să se impună ca unic furnizor de soluții tehnice în dosarele de daună auto.
Ba chiar se aude că unii dintre apostolii pieței libere bazate pe asigurări de stat s-au grăbit să aducă dovezi de recunoștiință unuia dintre victorioșii lideri ai proprietarilor de service.
Lipsa de acțiune și un ciudat conservatorism combinat cu mioriticul instinct de turmă sunt atitudini generale în piețele financiare nebancare acolo unde marile companii fie au tăiat complet puterea de decizie a liderilor locali fie au renunțat să mai acorde sprijimul pe care îl dădeau managerilor și afacerilor de aici. Și, cum spunea o celebră soție de personaj celebru, nu dintre cele care au legături cu piața asigurărilor: există o explicație! Chiar mai multe.
Când au fost chemați la ASF pentru a fi informați, de către ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, că urmează să își piardă cea mai mare parte din business, ce credeți că au făcut reprezentanții administratorilor de fonduri de pensii private? Credeți că au reacționat? Că au explicat? Că au prezentat date?
Au tăcut mâlc, în formă repetată. Să fi avut amenda luată, pe nedrept, spun eu, și poate chiar abuziv, de către un fost director de fond un efect atât de puternic? Probabil că e ceva mai mult.
Ca și cei din piața asigurărilor, oamenii din pensiile private obligatorii sunt conștienți că, înainte de a le fi dușman, statul le este principalul partener comercial și de aceea libertățile lor sunt cât se poate de limitate.
Să nu uităm nici că reciproca este valabilă, adică e greu de crezut, totuși, că statul va renunța la unul dintre principalii săi creditori, iar ei știu bine asta. Și nu mai vorbim că actuala conducere a țării(atât la nivel de Guvern cât și în structura de pertid) are deja un nume în ceea ce privește negocierile din spatele perdelelor de fum.
Cam așa stă treaba și cu liderii din asigurări. La întâlnirile cu noua conducere ASF- care nici dacă ar vrea nu ar putea duce o altă politică decât cea instituită de conducerea PSD și de Guvernul Tudose, adică o politică economică populist-etatistă preluată aproape la indigo de la vecinii maghiari- e cam liniște, iar acest lucru am avut ocazia să îl constat cu cel puțin trei ocazii în care la discuții a avut acces și presa.
Poate că la întâlnirile tehnice pe care le au cu direcțiile din ASF reușesc să fie mai comunicativi, dar dacă și acolo recită aceeași lecție pe care ne-o spun nouă de ani de zile fără să se poată face auziți sau înțeleși și fără măcar să își poată demonstra cu cifre abilitățile clamate... vorbesc degeaba.
Companiile știu că este ultima grijă a ASF-ului de astăzi felul în care se gestionează ele. ASF-ului i s-a cerut să fie iubit de popor și asta face. El vrea tarife mici la RCA și daunele plătite cât mai repede. Au spus-o și au repetat-o oameni din Consiliu, în fața aceluiași auditoriu format din specialiști cu experiență în domeniu,roșind stânjeniți, cu capul îndreptat către podea.
Dar ce să faci când toate afacerile tale se bazează pe un produs impus de stat și nedorit de oameni, adică RCA? Ce să faci când, în ciuda “vicisitudinilor pieței” an de an devii mai dependent tocmai de acest produs pe care l-ai catalogat ca nociv și provocator de falimente?
Ce să faci când știi bine că ani la rândul nu ai fost tocmai ușă de biserică și că, de exemplu, ai mai omis să construiești rezerve chiar pentru toate daunele?
Cum să reacționezi acum, tu, cel care, la rândul tău te-ai dus spășit la politicianul sau sforarul care te-a salvat de fiecare dată când ai simțit că ai probleme?
Cum și cât să te expui atunci când vezi că statul și-a construit pârghii prin care să te amendeze la cea mai mică mișcare nu neapărat greșită, dar măcar împotriva „trendului”? Cum să ieși în evidență atunci când dai de cineva care are grijă să te atenționeze că dacă ieși din rând s-ar putea să găsească ceva, dacă vrea neapărat? Ai putea să te lupți cu toate acestea, dacă ai fi profitabil și independent. Cum nu este cazul,însă...
Răspunsul este unul: taci și continui afacerea cu marele tău partener, vinzi RCA cu 100 de lei, plătești daune de 70 și de restul de 30 de lei faci cheltuieli administrative, în timp ce te prefaci că vrei să vinzi produse inovatoare. Și apoi taci iar. Între timp, poate ai noroc și îți vine rândul să preiei tu în asigurare CASCO flotele alea de se tot plimbă din firmă în firmă de ani de zile dând unora ocazia să afirme că sunt în creștere, profitabili și de viitor. Dacă ai și mai mare noroc, poate "furi" de la ceilalți și câteva din conturile mari de property. Iar dacă ești de-a dreptul zeul șansei, mai lovești și câteva contracte cu statul.
După aceea te sperii la primul semn de pierderi și te excluzi singur din piață prin prețurile pe care le practici, tai comisioanele brokerilor și te afunzi mai rău. Apoi iar te plângi și iar taci. Exagerând puțin, cineva cu multă experiență în lumea financiară, care a trecut prin mai toate componentele pieței asigurărilor, spunea că firmele din domeniu au ajuns ca PSD: cresc taxele ca să susțină aparatul administrativ. Aș adăuga și că, tot asemeni PSD, încearcă mereu să scape de responsabilități fie dând vina pe greaua moștenire(vezi falimentele Astra și Carpatica) sau pe greșelile altora(vezi declarațiile de dinainte de cele două falimente) fie inventându-și dușmani de moarte.
Sigur, nu e toată lumea în situația aceasta, dar cred că numărul contraxemplelor se oprește la două firme. Maximum.
În rest, mult RCA și joc de glezne!
