Unul dintre cele mai „zbuciumate” sectoare ale economiei românești a ajuns în situația paradoxală în care riscul ca una dintre firmele care îl alcătuiesc să intre în faliment să fie aproape de zero. După experiența Astra, Autoritatea de Supraveghere Financiară nu mai poate, nici dacă vrea neapărat, să lichideze încă un asigurător cu o poziție cât de cât importantă pe piață.
În primul rând, pentru că Fondul de Garantare a Asiguraților va rămâne mai mult ca sigur fără bani după finalizarea procedurilor la Astra Asigurări. În al doilea rând, pentru că procedura de despăgubire a creditorilor Astra, așa cum a fost ea definită de o lege adoptată “ pe repede înainte” va genera nu doar un val de procese, ci și un tsunami mediatic care va face să se clatine până și cele mai solide scaune de la ASF. De altfel, Autoritatea de Supraveghere Financiară știe foarte bine că a avut dreptul la o singură încercare și tocmai de aceea a făcut tot ce a putut să treacă prin Parlament o lege care să creeze un mecanism pentru preluarea societăților de asigurare cu probleme în faza prefaliment. Un fel de “bancă punte”, așa cum este numit mecanismul în cazul sistemului bancar. Dacă ASF va decide că o anume societate de asigurare are probleme, atunci ea va putea lua decizia să preia respectiva firmă. Fără cereri de faliment, fără instanțe, fără bătăi de cap.
Această formulă, contestată de o parte a firmelor din piață, ridică multe semne de întrebare cum ar fi, de exemplu, cât de legală este “naționalizarea forțată” a unei firme private. Dar astăzi stăm chiar mai rău.
Avem, pe de o parte, un Fond de Garantare a Asiguraților, care a fost alimentat exclusiv în scopul de a proteja clienții și care va prelua portofoliul societății falimentare și, pe de altă parte, un proces comercial între ASF și Astra pe care clientul nu îl poate influența sub nicio formă. Problema este că, așa cum arată legea acum, clientul nu va putea fi despăgubit până când procesul nu este finalizat, fapt care deturnează scopul pentru care a fost creat Fondul de Garantare. În mod normal, Fondul, ca “înlocuitor” al Astra Asigurări, ar fi trebuit să treacă imediat ce a preluat portofoliul asigurătorului la despăgubirea clienților.
Dacă mai adăugăm și că ASF a limitat prin lege sumele ce vor fi plătite către creditori la doar 100.000 de euro, în condițiile în care Astra are sute de clienți cu creanțe de milioane de euro și alte zeci de parteneri care au de primit sume cu mult peste limit impusă prin lege, obținem o procedură numai bună de contestat. La infinit. Adică o veste proastă pentru păgubiții Astra care s-ar putea să aștepte nu “trei-patru luni”, așa cum sugerează Fondul, ci poate chiar mai bine de un an de zile până când vor primii despăgubirile.
Prin piață circulă chiar și teoria că legea a fost făcută astfel tocmai pentru a da posibilitatea Fondului să scape de plata despăgubirilor. Până la urmă, după confirmarea falimentului de către un judecător, nimic nu oprește ASF să vândă Astra, pe bani puțini, unui investitor care să își asume și plățile către păgubiți.
