Ca să pună gheara pe pământurile și casa dărăpănată a Maricicăi, proasta satului, Vasile a trebuit s-o ia cu acte. Fost secretar de partid pe vremea lui Ceaușescu, Vasile avea vorbele la el și nu i-a fost greu s-o momească pe femeie cu câte-n lună și-n stele. I s-au îngălbenit dinții și i-a încărunțit mustața de atâtea și-atâtea vorbe dulci pe care i le-a înșirat seara târziu, tolănit picior peste picior pe băncuța șubredă din fața porții ei. I-a promis că o să-i cumpere rochii și pantofi, că o să-i asfalteze drumul din poartă și până în uliță, că o să-i plătească lu' tac-so spitalizarea și c-o să pună o vorbă undeva, unde știe el, ca să-i dubleze pensia mă-sii. I-a mai zis că va repara gardul, iar în locul veceului prăpădit din fundul curții îi va ridica un bloc care să se învârtă după soare.
Maricica îl asculta fascinată din buzele porții și se mira cum în capul lui mic puteau să se aglomereze sute de idei deștepte, ca oile în staul. Spre seară, înainte să plece, Vasile o lua în brațe și îi șoptea zâmbind pe sub mustață că are pentru ea ceva uriaș, ce crește cu 5% în fiecare an. Maricica îl respingea neconvingător, cu podul palmei, și chicotea cu cealaltă mână la gură, ca Dan Diaconescu. Băiat de la țară, fără prea multă școală, Vasile părea de 1.000 de ori mai descurcăreț decât Niky, agronomul cu studii la Bruxelles.
Niky îi bătea și el în poartă, dar în miezul zilei, însă era timid și nu-i promitea niciodată nimic. Ba dimpotrivă, de parcă ar fi vrut s-o convingă să nu-l ia de bărbat. Zicea că n-o să aibă o viață ușoară dacă se mărită cu el, însă în timp și cu multă muncă, cu studiile lui și pământurile ei, vor trăi ceva mai bine. Era clar că Niky n-avea papagal, deși uneori, când ridica ochii din pământ, o privea fix, de parcă ar fi vrut să-i spună mai multe.
- Știi... Vasile nu e un tip serios. N-o să se țină de promisiuni, șoptea el, dar nu îndrăznea să zică mai mult.
Mă-sa, femeie cu riduri cât degetul, trecută prin viață, își făcea cruce când o asculta pe fată:
- Ce bărbat e ăla, Maricico, de vrea să te convingă cu ce nu poate "celălant". Să-ți spuie mai bine ce poate el să facă pentru tine!
Avea dreptate bătrâna. Niky era moale ca basmaua. Ce bărbat e ăla care nu te proptește în stâlpul porții și nu-ți cotrobăie pe sub fustă? Ce să faci cu un mototol care nu știe nici măcar să promită? Și nici dușmanul nu știe să și-l bârfească așa cum trebuie. Păi să fi auzit ce era la gura lui Vasile când vorbea despre el!
- Cum Dumnezeu, Maricico, să-ți dai tu pământu' moștenit de la tac-to mare, care a luptat în războaie cu turcii, tătarii și barbarii unuia care nici măcar nume românesc nu are? Ce e aia <<Niky>>? Nu putea să-i zică și mă-sa Nicu?
Maricica îi dădea dreptate și râdea mărunt, până când în jurul nasului îi înfloreau balonașe mici de muci. Se simțea bine cu Vasile și avea încredere în el. Îi plăceau promisiunile lui și simțea că lângă el o să ajungă într-un an, din fata simplă cu basma ruptă, care mulge vaca și are grijă de porci, o boieroaică bengoasă. Se și vedea răsturnată cu cracii-n sus pe pereți, ascultând Taraf TV și numărând banii care se vor înmulți ca șobolanii.
Pe la începutul lui decembrie au făcut nunta și l-a luat de bărbat. Vasile s-a instalat în casa ei și așa a trecut o săptămână. Nu i-a reparat gardul și nici nu i-a asfaltat drumul. I-a spus că pentru rochii și pantofi trebuie să aștepte până la anu', când o face rost de bani. "Alte lucruri sunt mai urgente, Maricico, dar asta nu e treabă pe care s-o discut cu femeia", a asigurat-o el.
Peste câteva zile i-a bătut la ușă un vecin: Cătălin, un nene cărunt și cu figură de bivol constipat, pe care-l știa tot satul că ținuse șase neveste și toate îl părăsiseră. La 60 de ani, când alții ies la pensie, el s-a însurat a șaptea oară. Popa îi șoptise atunci la ureche, în biserică: "Bre, nea Cătăline, nu trebuie să le iei pe toate de nevastă ca să le convingi să bage milogu-n traistă! Merge și fără acte!".
Vasile s-a închis cu el în camera de la drum și au discutat până în zori. Maricica l-a tot așteptat cu ciorba rece pe masă, dar degeaba. Când și-a vârât capul pe ușă, mai spre miezul nopții, Vasile a repezit-o:
- Du-te, fă proasto, și te culcă! Nu vezi că discutăm probleme importante? Maricica s-a perpelit în pat vreo oră, dar a adormit fericită, cu gândul că bărbatul ei a ajuns mare, dacă vine un barosan despre care se spune că e al doilea om în sat și se sfătuiește cu el în miez de noapte.
A doua zi, Vasile s-a închis din nou în camera de oaspeți, doar că pe lângă bătrânelul însurățel au mai venit și alții, cu cefe groase, cercei în urechi și sirene tatuate pe braț. Maricica l-a recunoscut printre ei pe fratele unui borfaș care îi furase anul trecut rațele și intrase la bulău. Mai era acolo și un tinerel al cărui tată fusese arestat pentru că violase două babe din sat. Discuția se aprinsese și Maricica mai auzea din când în când frânturi de frază: "se chinuie în pușcării", "șobolani", "gândaci", "să-i ajutăm", "e urgent".
- Ce faci, Vasile, ne bagi toți hoții...?, s-a plâns de dimineață Maricica, dar nici n-a apucat să termine fraza, că palma grea a bărbatului i s-a lipit de basma.
A urmat o săptămână în care casa i s-a umplut cu rude de hoți, criminali, violatori și politicieni corupți. Vasile parcă turbase. Făcea planuri peste planuri. Își mușca mustața, iar ochii îi scăpărau plini de ură, ca la pisicile sălbatice.
- Vasile, ce mi-ai promis tu mie, ca să te iau?
Vasile scrâșnea din dinți și îi mai bascula un capac peste față. Cu ochii vineți și nasul umflat, femeia ajunsese de râsul vecinilor.
- Lasă-l, Maricico, dă-l dracu' de penal, nu vezi că te bate?
Maricica își fornăia mucii și-și trăgea basmaua pe frunte, ca să-și acopere ochii vineți și umflați.
- Ei, era și el nervos... , îl scuza ea.
- Dar nu vezi că te-a momit cu luna de pe cer și nu ți-a dat nimic? Nu vezi că tot în fundul curții te caci și tot cu ligheanul între picioare te speli? Ție îți place că în loc să-i ajute pe mă-ta și pe tac-to, să-ți asfalteze ulița și să-ți repare gardul, ți-a umplut casa de hoți?
- Și ce să fac, tanti? Ce să fac?
- Să-l dai dracu' afară din casă, Maricico. S-o iei pe mă-ta, pe tac-to și pe verii tăi de peste gârlă și să-i spuneți că ori termină cu pușcăriașii și se ține de ce ți-a promis, ori pleacă din casa ta.
- Nu pot, tanti, că l-am ales acum o lună. A fost cu nuntă, cu dar, cu lăutari...
- Și ce, fă, dacă ai fost proastă și l-ai ales, acum îl lași să-ți facă ce vrea el? Dacă ți se cacă în pat în fiecare dimineață, tu taci și nu zici nimic, pentru că l-ai ales acum o lună?
Sătul de ceartă, Vasile a luat-o deoparte și i-a explicat cum stau lucrurile. El și prietenii lui voiau să forțeze închisoarea de la marginea comunei și să le dea drumul celor care zăceau închiși acolo fie pe nedrept, fie pentru niște găinării mici. Zicea că se cheltuiesc bani mulți cu ei și că, după ce li se dă drumul, banii ăia o să se împartă la oameni. O să se dea pensii, salarii și burse la studenți din ei, se vor repara străzi și se vor vopsi gardurile. Ăia din pușcării, odată eliberați, vor deveni brusc oameni cumsecade și nu vor mai fura, viola sau tâlhări.
- Astea sunt problemele importante ale comunei, Maricico, ascultă-mă pe mine.
Maricica l-a crezut, că doar ea, de bună voie și nesilită de nimeni, îl alesese pe omul ăsta cu o lună în urmă. S-a așezat în fund, pe marginea șanțului, și prin găurile din gard, mari cât dovleacu', a văzut veceul de lemn putred din fundul curții, aplecat într-o rână, ca un bețiv ce se sprijină de un zid. Acolo, în locul lui, Vasile îi promisese că va ridica un bloc frumos, cu încălzire centrală și apă la chiuvetă. Apoi, îi spusese el, va asfalta șanțul și va lăsa doar un firicel limpede de apă, unde se vor bălăci pești grași și colorați. Ei doi se vor muta în tot blocul ăla, iar pe un etaj întreg va fi baia, cu duș, piscină, veceu cu colac, săpun, periuțe de dinți și creme cu care să te ungi din cap până-n picioare.
Maricica s-a mirat cât de frumos se țes toate planurile și, visând deja la vremurile bune care o așteaptă, s-a gândit cu milă la bieții oameni din pușcării, care o duc ca vai de mama lor. Și de-acolo, din șanțul plin de noroi, s-a întrebat pentru prima dată în viața ei dacă nu cumva din invidie vecinii o porecliseră proasta satului.
