Era clar încă de la început că din iubirea sinceră și neprotejată dintre ministrul Mircea Dobre și turism se va naște la un moment dat o oaie. A fost atins de aripa geniului chiar din prima zi de mandat, când a anunțat că vrea să promoveze turismul ecumenic. Și a spus-o atât de sigur de sine, de parcă ar fi fost pe vremuri director de marketing la Apple sau la Google în California, nu la Dobre și Fiii, în Constanța.
Dacă taximetriștii turci din Berlin ar purta lipite pe bordurile merțanelor iconițe cu Arsenie Boca, iar vânzătorii indieni și pakistanezi de prin magazinele londoneze s-ar închina pe sub tejghele la moaștele Sfântul Dimitrie, nu s-ar mira nimeni că primul lucru despre care vorbește un ministru român la început de mandat e turismul ecumenic. Dar, din păcate pentru noi, Iisus nu s-a născut la Rădăuți, la Gura Humorului nu avem un Zid al Plângerii sau Mormântul Sfânt, iar Mănăstirea Pasărea nu aduce cu Mecca. Nu riscăm să ne invadeze milioane de credincioși din lumea largă nici măcar dacă schimbăm frunza Elenei Udrea cu chipul lui Arsenie Boca.
Iar dacă vorbim de pelerinii noștri, lor îți vine să le dai, nu să le ceri bani. Poate că ministrului Dobre nu i-a spus nimeni că românii care se încolonează să se roage la moaște dorm în stradă ori, dacă găsesc un acoperiș unde să rămână peste noapte, se înghesuie câte zece în cameră și își cheltuiesc puținii bani pe acatiste, lumânări și iconițe cu sfinți.
Printr-un miracol demn de Grădina Maicii Domnului, cum numai în politica românească se poate întâmpla, un fost director de marketing la firma tatălui său, specializată în panificație și cu experiență în programul "Laptele și cornul", s-a văzut peste noapte ministru al turismului, așa cum s-a întâmplat și cu fosta țesătoare Maria Grapini cu câțiva ani în urmă. Cei care numesc miniștrii se poartă de fiecare dată ca și cum turismul ar fi un scuter sau o trotinetă pentru care nu-ți trebuie permis sau cunoștințe de șoferie ca să le conduci.
Ca atâția alți șefi ai turismului dinaintea lui care au aruncat în fața microfoanelor la început de mandat ideile lor ridicole, dar le-au abandonat ca pe niște PET-uri pe plajă, Dobre n-a luat mai târziu calea mănăstirilor și nu s-a ținut cu dinții de racla Sfintei Parascheva, așa cum face Prințul Charles cu satele din Ardeal. A suspendat planul său în eter și l-a lăsat acolo, abandonat, să-l bată vântul uitării. Taximetriștii turci din Berlin și vânzătorii hinduși din Londra nu știu încă ce comori ecumenice îi așteaptă la doar 2-3 ore distanță cu avionul.
În turismul românesc, elucubrațiile nu au fost taxate niciodată prea dur, iar asta le-a suflat vânt în pupa celor care s-au simțit stăpâni pe un domeniu primit cadou. Partea bună e că astfel de idei, ca ecumenicul & oaia, rămân în general la stadiul de vorbe în vânt. "Ferească Dumnezeu de prostul harnic", spune o vorbă din bătrâni, și s-a văzut asta pe vremuri, când Agathon a umplut litoralul cu palmieri plătiți cu bani grei, care în câteva luni s-au uscat. Norocul turismului românesc a fost că, în ultimii ani, mai nimeni n-a fost atât de gospodar încât chiar să-și pună "oile" în practică. Toți s-au mulțumit doar să vorbească despre ele, iar cu declarațiile despre planurile lor se poate face un serial mai lung decât "Tânăr și neliniștit".
Dar indiferent cât de tânăr, de modern și neliniștit e Mircea Dobre, indiferent câte idei geniale l-au vizitat, n-a fost măcar în stare să construiască un site de promovare care să depășească nivelul de competență al unui elev de clasa a IX-a la liceul de informatică. A vorbit despre digitalizarea mănăstirilor, despre reorganizarea ministerului și despre alte lucruri sofisticate, dar în aproape șase luni de când e ministru, cu o armată de oameni în subordine și un buget de 5 milioane de euro, a născut o pagină a turismului care stârnește și râsul, și plânsul.
Portalul oficial de promovare al Ministerului Turismului, romania.travel, întâmpină vizitatorii cu un original "De ce România?", iar printre recomandări se află și litoralul care, după cum se știe, e locul pentru care se bat toți turiștii străini și-și smulg din mâini cataloagele cu oferte în Cap Aurora și Costinești. Aeroportul Kogălniceanu e plin de chartere ca oaia de inteligență, iar limba oficială în Jupiter e germana. Atât de mulți străini își fac vacanțele pe litoralul românesc într-un an încât ar putea fi înghesuiți toți pe stadionul Oțelului din Galați.
Pe site-ul romania.travel, ministerul condus de tânărul și ambițiosul Mircea Dobre îi îndeamnă pe turiști să vină la Marea Neagră și le vorbește ca un profesor de limba română, romantic și sărac, care n-are bani de cazare, dar vrea să-și convingă iubita adolescentă, plină de coșuri, să vină cu el la mare: "Cine nu a campat niciodată pe plajă nu poate înțelege farmecul alunecării în somn în sunetul valurilor și al trezirii sub mângâierea soarelui dis-de-dimineață". Deci dă-o-ncolo de cazare și de bani lăsați în hoteluri, drag turist, pentru că e mai cool să dormi pe plajă. Și, eventual, să vii și cu mâncare de acasă la pachet.
Iar dacă poetul anonim din minister n-a reușit să convingă cu "alunecarea în somn", pe finalul scurtei prezentări a litoralului schimbă tonul și trece de la oniric la teluric: "Te invităm să-ți petreci sejurul la Marea Neagră și să îmbini relaxarea cu descoperirea unor locuri cu farmec aparte, în care elementele primordiale ale naturii, apa, aerul și pământul se regăsesc în cea mai pură formă". Într-adevăr, pământ în formă pură ca la noi rar mai găsești pe Terra. Litoralul românesc dă tonul în lume și la capitolul aer și apă în formă pură și le poți vedea cu ochiul liber, de departe, dacă te ghidezi după turnurile fumegânde ale Petromidiei. Cum unde e Petromidia? La nici 80 de kilometri de Centrala Atomică de la Cernavodă.
Ministrul ar putea să justifice că n-a scris el textul sau că l-a moștenit de la predecesori. Dar de cinci luni tot anunță că reorganizează ministerul, iar site-ul e interfața lui cu lumea mare și ar fi trebuit să fie primul de care să aibă grijă. Acest portal e, cum ar spune profesorul romantic de limba română, chipul angelic al turismului românesc, mângâiat de razele blânde ale soarelui în aerul moleșitor de iunie. Cu alte cuvinte, degeaba încerci de cinci luni să-ți lăcuiești degetele de la picioare și să-ți coafezi părul de pe piept, ca să te ia cineva de bărbat, dacă ai doar doi dinți, ca șarpele, iar pe față ești pictat ca un clovn.
Când Mircea Dobre a deschis, din senin, subiectul oii năzdrăvane, la o ședință cu oamenii din turism, din sală îl urmăreau în jur de 40 de suflete. Toți au auzit povestea, iar unii au rămas încremeniți ca Sfinxul din Bucegi, în timp ce alții și-au dat coate, ca Babele. Așteptau idei și soluții la probleme grave ale turismului de la cel care, deși s-a mândrit că a obținut un buget de promovare de cinci milioane de euro, dublu față de anul trecut, nu a cheltuit, în cinci luni de mandat, aproape nimic din acești bani. Ministrul nu a înțeles sau nu i-a spus nimeni că perioada în care turiștii străini își rezervă concediul este la începutul anului, între ianuarie și mai. Mai ales acum, când România ar putea fi alternativa pentru cei care se tem să-și facă vacanțele în destinații mult mai atractive, dar considerate nesigure în ultimii ani, promovarea externă ar fi trebuit intensificată, nu frânată.
După ce a apărut știrea cu oaia în Profit.ro și Dobre a ajuns ținta ironiilor, a încercat să scalde apele, explicând că a fost greșit înțeles. Deci câteva zeci de oameni din sală, serioși, credibili și cu experiență în domeniu, au priceput aiurea? Apoi a plusat că scandalul "oaia" a fost orchestrat de unii care suferă și sunt supărați pe el pentru că a închis birourile externe de turism. Pentru asta nu poate fi condamnat; când toată viața l-ai avut în spate fie pe tata, fie pe primar, pe nașu' ori pe șeful de partid, e firesc să crezi că din umbra fiecărui lucru și a fiecărei știri rânjește un șmecher care își apără interesele.
Peste o zi sau două, Dobre a dezvăluit la matinalul Europa FM că are o înregistrare a acelei ședințe în care a vorbit despre oaie, dar că nu vrea să se folosească de ea. Atunci ce rost a avut să-i înregistreze pe oameni? Unii dintre afaceriștii din sală cred că o astfel de înregistrare, făcută fără să li se ceară și lor permisiunea, dacă nu cumva e "ușor ilegală", este absolut imorală. Dar, dacă tot există, de ce nu face publică ministrul acea înregistrare acum, când ideea sa cu oaia a ajuns subiect de dezbatere națională pe care și-a dat cu părerea însuși Grindeanu și a fost ironizată de te miri cine, de la Băsescu până la Cărtărescu și Șora? Ar putea măcar premierul Grindeanu să-i ceară subalternului său înregistrarea, ca să știe dacă l-a mințit sau nu atunci când i-a spus că nu s-a pus problema ca frunza să fie înlocuită cu oaia. "Știți ce înseamnă oaia în Biblie", a întrebat ministrul Dobre la emisiunea de la radio, fără să explice la ce se referă, dar s-ar putea trage concluzia că n-a renunțat la ideea sa cu turismul ecumenic. Străinii ar putea veni la noi în pelerinaje ca să afle ce a însemnat oaia în Biblie.
Ca senator, cu un an în urmă, Dobre a reușit să impună impozitul specific în turism, lucru pe care unii hotelieri l-au apreciat, iar atunci când a fost numit ministru, a pornit cu un cec în alb de încredere de la ei. După ieșirea cu turismul ecumenic și-a mai coafat declarațiile, iar experiența de politician l-a ajutat să știe cum să vorbească pe placul oamenilor. Părea un tânăr dornic de treabă, care-și suflecă mânecile și le spune lucrurilor pe nume, în genul lui Mircea Dinescu, dar fără umorul acestuia. Dar după trei luni, oamenii de afaceri au tras linie și au găsit în activitatea lui Dobre, într-o parte foarte multe vorbe, iar în cealaltă zero fapte concrete. După încă două luni de mandat, balanța vorbe vs. fapte a rămas la fel de dezechilibrată, în timp ce tânărul ministru a devenit agresiv și arogant, după cum s-au plâns public șefii de patronate.
Turismul românesc are, în momentul ăsta, două oi negre, care îl trag în jos: hotelurile și restaurantele nu mai găsesc personal, nici măcar necalificat, iar încasările vin, în cea mai mare parte, de la turiștii români. Ca procent al străinilor în numărul total de turiști ne-am clasat confortabil pe ultimul loc din UE, de unde nu ne mai dăm jos de câțiva ani. Dacă ministrul Dobre a încercat să justifice oaia, argumentând că Miorița ar putea fi folosită ca brand pe plan intern, ca să atragă românii în vacanțe în țară, poate că mai ademenitor ar fi ca frunza să fie înlocuită cu un mic cu muștar.
Se pare, însă, că, mai presant decât criza forței de muncă sau cum să aducă mai mulți turiști străini, pentru tânărul Dobre este să schimbe sediul Ministerului Turismului. Pe site a fost postat, de curând, un caiet de sarcini prin care se urmărește mutarea instituției într-o clădire mai nouă decât actualul sediu din Ministerul Transporturilor și unde ministrul și secretarii de stat să aibă birouri cu toaletă și chicinetă proprii. Suprafața noului spațiu trebuie să aibă între 1.700 și 3.000 de metri pătrați, iar clădirea în care ar urma să se mute ministerul, mai nouă de 15 ani, ar trebui să fie într-un perimetru mărginit de niște străzi anume, trecute în caietul de sarcini. Asta în timp ce multe spitale și maternități funcționează în clădiri vechi de peste o jumătate de secol, bolnavii dorm câte doi în pat, iar medicii și pacienții folosesc aceleași toalete. Unii cârcotași susțin că un spațiu care ar întruni exact cerințele din caietul de sarcini ar fi la Camera de Comerț și Industrie a României, condusă de Mihai Daraban, nașul lui Mircea Dobre. Asta ar însemna, dacă se vor confirma bârfele și ministerul se va muta acolo, că finul i-a făcut nașului un cadou din banii statului care se va întinde pe patru ani de aici înainte, chiar și după ce el nu va mai fi ministru.
În timp ce fostul director de marketing de la Dobre și Fiii ridica virtuțile oii la rang de brand național și o scotea la luptă dreaptă cu taurul spaniol și cocoșul galic, lăsându-i cu gurile căscate pe oamenii de afaceri prezenți la ședință, o tânără blondă părea că se cam plictisește lângă el și tot butona telefonul mobil. Unii dintre cei prezenți în sală povestesc că nu prea și-ar fi luat ochii din ecran nici când discuția dintre ministru și oamenii de afaceri s-a încins și nici atunci când s-au aruncat în stânga și în dreapta acuze și reproșuri. Tânăra a continuat, mare parte din ședință, să cotrobăie prin adâncurile smartfonului, absentă la tot ce se petrecea în jur, ca și cum ar fi fost o rudă a ministrului picată fără voia ei la o întâlnire unde se tranșează chestiuni care nu o privesc sau un copil căruia i-au dat părinții pe mână o jucărie, ca să nu facă prostii în timp ce ei discută lucruri importante cu alți oameni mari.
Din păcate, nu telefonul e cea mai scumpă jucărie în mâna blondei Cristina Tărteață. Cu o jumătate de an în urmă, nimeni din turism nu auzise de funcționara de la cabinetul senatorului PSD Florin Constantinescu, el însuși un politician care a trecut discret prin viața publică. Frumoasa relație cu un afacerist egiptean, Dahwa Youssef, cercetat penal pentru evaziune fiscală, nu i-a adus celebritatea tinerei. Se pare, însă, că, la sfârșitul anului trecut, cineva cu multă forță în PSD i-a descoperit calități manageriale și i-a acordat încredere, așa cum antrenorul naționalei de fotbal a Braziliei a mers pe mâna adolescentului de 17 ani Pele la Campionatul Mondial de Fotbal din '58.
Cristina Tărteață a fost propulsată din postura de consilieră la Parlament direct în fotoliul de secretar de stat în Ministerul Turismului, unde conduce Direcția de Promovare, cel mai important segment al instituției, cu un buget de cinci milioane de euro pe an. Dacă se pricepe la ceea ce face n-o poate spune nimeni din turism, pentru că nu prea deschide gura în ședințele cu oamenii de afaceri. CV-ul ei, care are legătură cu turismul precum au oile cu avioanele, n-o recomandă prea tare pentru job.
Dacă ministrul Dobre are, așa cum a spus, înregistrarea ședinței, se va putea auzi, probabil, cum Cristina Tărteață tace din greu și respiră aerul din încăpere. În schimb, tânăra s-a remarcat în această jumătate de an printr-o poftă teribilă de a călători în străinătate. A mers în interes de serviciu, pe banii statului, până în India și Singapore, a fost la Berlin, la Madrid, Tel Aviv, Paris, în Malta și la Chișinău. Dacă va rămâne patru ani la minister, probabil că în ritmul ăsta va călători atât de mult încât la un moment dat o mică insulă dintr-un colț al lumii va purta numele său.
Prin turism se zvonește că aceste călătorii în interes de serviciu pun, de fapt, România într-o lumină proastă. Să trimiți la întâlniri cu diverși oficiali străini din turism pe cineva cu experiență în domeniu care tinde spre zero e ca și cum ai încerca să pornești un Ferrari învârtind în contact, în loc de cheie, o coadă de mătură. Mia de euro pe care o câștigă ca secretar de stat la Turism și deplasările de alte mii de euro pe lună, firește, în interes de serviciu, n-au fost de ajuns pentru cât de mult cred mai marii PSD că merită Cristina Tărteață. Cineva - nu știm cine - s-a gândit că ar fi nevoie de ea și în Consiliul de Administrație al Romatsa, unde mai câștigă alte câteva mii de euro pe lună. Și Romatsa e o instituție cheie a statului român, nu un butic cu rujuri sau un chioșc cu cartele telefonice. Când cei de la Romatsa au făcut grevă, zilele trecute, iar sute de pasageri au așteptat nervoși prin aeroport, nimeni din turism nu s-a gândit s-o întrebe și pe Cristina Tărteață care e treaba pe acolo.
Revenind la oile noastre, ministrul Dobre a promis foarte mult și a făcut foarte puțin, după cum au spus-o deja public unii șefi de patronate, iar în urma lui rămân, deocamdată, decapitarea promovării externe, glumele cu Miorița și deplasările pe care i le-a semnat Cristinei Tărteață. Dacă va rămâne patru ani sau va pleca mâine, nu contează prea tare, atâta vreme cât locul său ar putea fi luat de un altul la fel de lipsit de experiență. Și, în astfel de cazuri, nici nu știi cum e mai bine: să-și pună în practică ideile "originale" pe banii statului, ori să nu facă nimic tot mandatul, pe aceiași bani?
Deci oaia e cea mai mică și mai nevinovată problemă a tânărului șef al turismului românesc. Dacă ar fi pragmatic și ar recunoaște că l-a scos din anonimat, și-ar trece-o în CV, așa cum pe vremuri un domn se prezenta, pe cartea de vizită, drept "Tatăl lui Cristi Borcea". Fără oaie, nimeni nu și-ar mai aminti peste ani de Mircea Dobre, așa cum lumea i-a uitat deja pe Răzvan Filipescu, Simona Man, Livia Sima ori Monica Bărbulețiu, foști șefi ai turismului care, la vremea lor, au avut și ei ideile lor originale, dar nu geniale. Dar oaia lui Dobre va străbate anii, behăind fericită lângă o frunză, ca o statuie vie, egală ca notorietate cu driblingurile gramaticale ale Mariei Grapini.
Dacă tot nu vrea să țină cont de părerile oamenilor de afaceri, ministrul Dobre, aflat la început de carieră, ar putea să se adape din înțelepciunea site-ului oficial al turismului românesc, unde se vorbește răspicat despre secretele tinerilor de pe vremuri, ca el ori ca doamna Tărteață, aflați la început de carieră. Și unde se spune că după scurtă vreme ar trebui să schimbe peisajul și să-și caute alți mentori: "Calfele sunt niște tineri meșteri, care călătoresc prin lumea întreagă pentru a-și găsi un scop în viață. De asemenea, nu au voie să stea mai mult de trei luni într-un loc pentru că trebuie să aibă cât mai mulți mentori cu putință. Despre o calfă tânără se spune că ar fi încheiat un pact cu Diavolul ca să poată face un lacăt ce nu va putea fi spart niciodată. Și a făcut lacătul, dar pentru asta și-a pierdut sufletul".
Acum înțelegeți ce e cu plimbările astea ale lor prin lumea largă și de ce avem toți impresia că mulți politicieni tineri, indiferent din ce partid vin, par calfe fără identitate și fără scrupule? Pentru că toate astea fac parte din fișa postului.
Iar noi, ăia care îi tot votăm, suntem o turmă de oi ai căror ciobani se tot ceartă și-și dau la gioale, iar cel care câștigă ne jupoaie și mai tare. Și spuneați că nu merităm Miorița în brandul turistic? Behehe!
Citește aici caietul de sarcini al ministerului Turismului pentru achiziția unui sediu
