La momentul schimbării ministrului turismului Dobre cu ministrul Trif am făcut o listă prin care menționam așteptările industriei noastre față de recenta nominalizare. Nu era un moment de bilanț, ci mai degrabă o listă de probleme la care căutam soluții. De data asta vom face o altfel de scrisoare (suntem siguri că, pentru bilanț, fiecare ministru își va găsi timpul pentru un raport mai mic sau mai mare al activității derulate) . Dorința noastră este ca prin textul de față să dăm un mesaj prin care să ajutăm la găsirea unui (nou) moment al construcției, o nouă privire spre viitor, pentru că nu mai putem tolera ca România să continue să nu își valorifice imensul potențial turistic pe care îl are, și cu care majoritatea polticienilor noștri defilează de parcă ar fi marele lor merit că România e o țară frumoasă, variată, cu peisaje minunate, cu oameni frumoși, cu tradiții și istorie, practic cu tot ce e nevoie pentru performanță bună în turism. Și totuși a lipsit și încă lipsește ceva, ceva ce sperăm că noul guvern va face cât mai repede cu putință. Și îmi permit să enumăr câteva așteptări din acest ceva care ne lipsește de atâția ani în turism, indiferent de partidele politice aflate la guvernare.
- Încrederea în industria turismului
Nu vom reuși niciodată să facem turism performant dacă principalul actor în domeniul turism este statul. Statul care legiferează, reglementează, controlează, investește, derulează programe de educație in turism, de promovare a României, statul care stabilește prin autoritățile sale locale cum se promovează o anumită destinație și multe altele. Ne dorim ca statul să aibă încredere în parteneriate publice-private și într-o industrie a turismului care deține peste 95% din activele din turism, care este aici pe termen lung, care asigură continuitate și care nu se schimbă la fiecare mandat politic (refuz să spun ciclu de 4 ani deoarece realitatea ne arată că nu e deloc așa). Am dori un stat suplu, flexibil și care să stabilească un cadru de dezvoltare, să stabilească obiectivele sale față de turism pe care apoi să le dea in executare specialiștilor din turism.
Încrederea în turism înseamnă și să faci o corelație a turismului cu celelalte ramuri ale economiei naționale. Pentru că turismul este o industrie de consecință, o industrie care suferă în condițiile unei infrastructuri proaste, a culturii subfinanțate, a unei agriculturi locale subdezvoltate, a lipsei investițiilor în sport, a unui program educațional inadecvat, suferă dacă ne decimăm pădurile, distrugem râurile sau construim pe plaje ori în parcurile naționale.
- Abordarea internațională
Turismul este o industrie globală vrem nu vrem, ne place sau nu acest lucru. Concurența este la nivel zonal, tendințele se transmit neținând cont de frontiere, forța de muncă migrează peste tot, turiștii au aceleași așteptări oriunde merg, deci trebuie să ieșim din abordarea că noi facem turism doar pentru români si că ne interesează doar ce fac turiștii noștri. Trebuie să stimulăm incomingul ca singura formă de reglare a balanței de plăți extrem de deficitare înregistrată în turism, suntem nevoiți să abordăm anumite piețe împreună cu alte țări din zonă ( de exemplu piața China ) . Sigur că asta nu exclude și abordarea pieței locale, dar nu cu titlu aproape exclusiv ca până acum.
În plus, ar trebui salutată si stimulată prezența noastră în toate organismele internaționale din turism, nu poți să contezi în domeniu dacă nu ești prezent la masa unde se iau deciziile și se stabilesc prioritățile. Să nu uităm că la Bruxelles se fac peste 50% din directivele care afectează turismul la nivel internațional și noi nu suntem deloc prezenți acolo (cu excepția europarlamentarilor români care însă nu știu cât de mult sunt implicați în turism deși noi ne dorim acest lucru).
- Prioritizare
Avem o atât de mare diversitate a formelor de turism încât aproape întotdeauna ne-a fost dificil să alegem prioritățile și ne-am alocat resursele pe principiul câte puțin pentru fiecare, lucru care evident că nu a funcționat.
Ar trebui să gândim o strategie pe termen scurt – așa-zisa culegere a fructelor coapte în primă fază, lucru care nu necesită schimbări radicale. De exemplu, turismul urban are toate ingredientele să treacă IMEDIAT la un nivel și mai bun printr-o strategie bună de poziționare a Organizațiilor de Management a Destinației. De asemenea, ecoturismul bazat pe elementele sale de autentic, de natură și istorie, poate ieși imediat pe piața internațională cu succes chiar dacă încă nu putem vorbi de turism de masă. Transilvania reprezintă un brand puternic care poate atrage, la care putem adăuga cu toată încrederea Bucovina și Maramureș ca destinații de ecoturism.
Pe termen mediu – ar fi indicat să investim în zonele cu care România poate face diferența chiar dacă efortul investițional necesar este mai consistent. Mă refer la poziționarea Deltei Dunării ca element de imagine și de unicitate, dar și la turismul balnear, unde resursele sunt importante, dar unde avem nevoie de investiții serioase care să înlocuiască baza materială în mare parte moștenită din anii 80.
Sigur că acordăm atenție mare și litoralului sau turismului montan ( sporturi de iarnă) , dar decalajul mare față de țările performante în domeniu ne face să credem că pentru încă o perioadă bună de timp vom trăi aici cu precădere din turismul intern. Ceea ce nu e rău deloc, dar nici suficient pentru creșterea turismului nostru la cotele așteptate.
Celelalte forme de turism sunt și ele importante, dar contribuția lor este mai mică și nu pot reprezenta o soluție imediată de ieșire din situația de neperformanță în care se află turismul românesc de 30 de ani incoace.
- Digitalizare
Italia are un comitet de inovare și inițiativă în turism. Nu credeți că este vital să fim și noi atenți la schimbările aduse de tot ce înseamnă digitalizare în turism?
- Coerență și consistență
Nu în ultimul rând cred că este important să introducem niște principii de bază cu care să plecăm în acest drum, care să asigure un fundament solid acestei construcții
- Trebuie să introducem o monitorizare clară a datelor din turism astfel încât să luptăm împreună pentru reducerea economiei subterane din turism. Nu face bine nimănui să mergem mai departe pe baza cifrelor din statisticile oficiale deși știm cu toții că nu sunt cele reale. Nu face bine sectorului să existe jucatori în piață care nu înregistreaza veniturile legal (în ciuda unei fiscalități prietenoase) și/ sau plătesc angajații la negru ( total sau parțial). E vorba de competiție neloială aici, pe care nimeni nu o dorește, nici angajații ,nici statul și nici operatorii onești.
- Să țintim sus – să ne punem obiective ambițioase pe care să le gestionăm după o guvernanță corporatistă pe principiul ai realizat obiectivele, rămâi, nu ai realizat, ai plecat.
- Să privim pe orizont de timp scurt, mediu și lung cu continuitate indiferent de cât de des se schimbă sau nu decidenții politici.
În concluzie , privesc încă o dată cu speranță că turismul românesc va reuși să iasă la liman. S-au făcut pași importanți în ultimii 4 ani și rezultatele nu au întârziat să apară. Suntem convinși că facilitățile fiscale acordate sectorului pot să rămână in vigoare dacă împreună reușim o colectare mai bună din acest sector în creștere. Vrem bani mai mulți din turism? Atunci haideți să ne gândim mai mult la veniturile obținute și mai puțin la costurile pe care noi cu toții le avem în a susține acest domeniu important al economiei. Iar noi, ca sector privat, să ne asumăm creșterea calității serviciilor prin investiții în educația forței de muncă, să ne asumăm implicarea consistentă în dialogul public privat și să ieșim din roluri pe care prea mulți ani le-am jucat (fără succes) , cel de cârcotaș continuu sau de membru în corul bocitoarelor.
Călin Ile este președintele Federației Industriei Hoteliere din România
