Peste noapte, într-o perioadă foarte efervescentă pentru business-ul nostru, Ordonanța Militară ne-a obligat să punem lacătul pe ușă. Atât laboratorul de tehnică dentară, cât și clinicile s-au închis. Primul în lipsa oricăror comenzi, cele din urmă pentru că nu mai avem voie să tratăm pacienți. Între timp, angajații sunt trimiși în șomaj tehnic în așteptarea momentului în care ne vom putea relua activitatea. Cum va arăta însă stomatologia la momentul redeschiderii, cum va arăta cererea, ce tipuri de servicii vor mai accesa potențialii pacienți și ce fel de plan de business vom putea implementa în noua realitate – toate sunt necunoscute absolute azi. Nu doar la noi, ci în toată lumea civilizată.
Nu putem contesta măsurile de distanțare fizică luate, iar aici guvernanții noștri au aplicat maximal ceea ce au văzut că funcționează în alte părți. Am avut posibilitatea să învățăm din greșelile altora, după cum, probabil, din punct de vedere economic vom fi atenți cum își vor reporni economia țări care au trecut de vârful epidemiei și deja pun la cale planuri concrete pentru ca locurile de muncă să nu fie periclitate definitiv și căderea PIB-ului să nu fie una dramatică. Prin urmare, pentru moment, e normal să stăm în casă și să ascultăm indicațiile autorităților. Dar tot autoritățile vor trebui să dea dovadă de realism și să constate că a menține autoizolarea luni și luni de zile pur și simplu nu este fezabil, când ne vom reîntoarce la muncă vom constata că n-a mai rămas nimic afară la care să te întorci.
În primul rând, Guvernul poartă responsabilitatea, alături de toți politicienii din ultimii 30 de ani, asupra situației dramatice din sistemul medical românesc. Spitale întregi care „cad“ unul după unul, impunerea conducerii militare – toate sunt palme dureroase trase în urma a 30 de ani de nepăsare, clientelism și aplicarea procedurii strămoșești „las-o, bă, că merge și-așa“! Ca să putem reveni la o oarecare normalitate, avem nevoie de un sistem sanitar reformat și un set de reguli stricte asumate de toți: medici, asistente, infirmiere și populație. Până acum, în spitale am văzut mai mulți oameni speriați decât profesioniști, este crunta realitate. S-au speriat și au acționat ca atare! În vreme ce scriu acest articol, Ministrul Sănătății ne anunță că managerul Spitalului din Focșani s-a ascuns într-o cameră de hotel, fiind pozitiv covid-19, dar a subtilizat și calculatorul din biroul său pentru a ascunde datele. Cu sau fără conducere militară, cred că în timp personalul medical își va înțelege misiunea și va trebui să respecte reguli și proceduri. Altfel nu vor ajunge să trateze pacienți, ci vor trata în masă personal medical infectat cu covid-19.
Revenind la economie: România nu este în situația Germaniei sau a Statelor Unite, ca să își permită să arunce „bani din elicopter“. Măsurile luate până acum pentru protejarea economiei par maximale, marjă fiscală nu există pentru că eram deja pe deficit în vreme „de pace“, iar un deficit bugetar mai mare (unii politicieni iresponsabili vorbesc de „injectarea“ unui echivalent de 15-20% din PIB în mediul privat românesc) nu poate fi finanțat din împrumuturi (nu ne mai împrumută nimeni fără a ne pune condiții dramatice). Între timp, devine tot mai clar că antreprenoriatul nu poate supraviețui cu angajați trimiși în șomaj tehnic. Oamenii de afaceri au nevoie de condiții de siguranță în care să își desfășoare activitatea, și aici ne uităm noi la stat: să fie capabil să organizeze sistemul medical de așa natură încât să suporte cazurile de îmbolnăvire și să le trateze corespunzător.
Așadar: dincolo de 15 mai, soluția șomajului tehnic este nefezabilă. Dacă vrem ca economia să supraviețuiască, ea trebuie repornită. Un business are nevoie să producă pentru a plăti și celelalte cheltuieli, de care nu este iertat (cel mult se amână și se adună): chirii, rate la bancă, taxe etc. La un moment dat s-ar putea aduna atât de multe, încât falimentul să fie singura ieșire. Iar acesta va genera șomaj pe scară largă, oamenii nu vor mai avea un loc de muncă pentru care tu, ca stat, să le mai plătești șomaj tehnic (dacă statul și l-ar permite, prin absurd, pentru mai mult de două luni, ceea ce mă îndoiesc!).
În concluzie: antreprenorii, medicii sau angajații nu vor bani de la stat, ci vor să treacă sănătoși peste această pandemie, vor să își poată desfășura activitatea în siguranță, vor reguli corecte și stricte respectate de toată lumea. Și, mai important, vor ca această clasă politică sau alta care va veni să învețe ceva din greșelile făcute. Măcar acum, când oamenii mor la propriu!
Dan Drăghici este CEO al grupului de firme Drăghici Dental, care cuprinde lanțul de clinici dentare Junior&Family, laboratorul de tehnică dentară Drăghici Dental și Safra Dental
