Profit.ro împlinește azi șase ani de la lansare. Pentru tot acest timp mulțumim cititorilor și partenerilor care ne-au fost alături, încurajându-ne să continuăm în cea mai frumoasă profesie: jurnalismul făcut cu onestitate, acuratețe, obiectivitate și respect pentru adevăr!
Ultimul an ne-a pus la încercare promisiunile făcute în 2015, când am lansat Profit.ro, la fel cum a pus la încercare lucruri importante în viața semenilor și în funcționarea societății. Am pierdut oameni, obișnuințe, moduri de lucru, acces direct la unele surse și informații, coerență în urmărirea strictă a unor principii, uneori și din curaj și încredere.
Dar, ca întotdeauna, din orice pierdere crește un câștig. La fel cum orice suferință sau tristețe ce ne este dată în viață când pierdem pe cineva sau ceva important este și un dar: cea mai puternică și trainică amintire a iubirii și prețuirii avute cândva, care altfel s-ar pierde fără urmă din inimă, chiar dacă i-ar rămâne câteva note păstrate în memorie.
Un singur lucru poți pierde în vremuri grele fără să câștigi nimic în loc: sufletul.
În ultimul an am rămas fără Liviu Iancu. Cel mai bun condei al redacției, prieten de o viață pentru mulți, coleg la Profit.ro din primele zile când proiectul nostru jurnalistic prindea contur. Fără umorul lui nebun, am râs mult mai puțin. Dar oamenii care râd împreună, rămân apropiați. Fără scriitura lui amețitor de bună, am pierdut bucuria unor lecturi care au putut aduce aproape de literatură un colț dintr-un site economic.
Fără Liviu, redacția a rămas cu un mare gol. Un gol care ne-a făcut însă să vedem mai clar ca oricând cât de mult ne poate lipsi tuturor jurnalismul bazat nu doar pe informație corectă și seacă, ci și pe scriitură de calitate, tot mai rar în presa actuală. Cât de mult ne lipsește frumusețea cuvântului, farmecul frazei și iubirea pentru limbajul pus la treabă să descrie realități, emoții, gânduri.
Fără el, ne-am dat seama că vrem să încurajăm jurnalismul bazat pe scriitură remarcabilă, din orice redacție ar veni și cu subiecte din orice domeniu. Din ianuarie, am început să acordăm în fiecare lună, în memoria lui Liviu Iancu, burse pentru jurnaliștii care publică materiale de excepție și îi încurajăm să aplice în continuare (Detalii Aici).
Am mai pierdut în ultimul an apropierea, comunicarea neintermediată, în care se întâlnesc și ochii. Pentru un jurnalist, pierderea este uriașă, echivalentul unui handicap.
Ne-am văzut mai rar cu toții în redacție, ne-a afectat, dar știu că ne vom regăsi în curând cu inimile de la început și vom continua să facem cea mai faină publicație economică.
Ne-am văzut față în față mult mai rar sau chiar deloc cu oameni despre care scriem, cu surse. Am pierdut informații, implicații, înțelegere și perspective care nu se află pe telefon sau prin Zoom.
În 2015, când am lansat Profit.ro, promiteam că vom scrie știri care lipsesc din agenda publică, că vom căuta să vedem mai departe de informațiile simple. Am încercat, de asemenea, pe lângă proiectul editorial al site-ului, să construim, prin conferințe și forumuri, platforme de dezbatere pentru temele majore care preocupă societatea românească și influențează viața economică. Mutate în online, și-au pierdut avantajul interacțiunii directe, comunicarea intermediată de ecrane schimbă firescul unei dezbateri, afectează fluența unui interviu.
O pierdere conjuncturală de conținut, dar care a fost compensată de un câștig de perspectivă. Interviurile video și conferințele online, dincolo de sincopele în comunicare sau de aspectele uneori amuzante ale participării “din dormitor” în pandemie, permit dezbaterilor să ajungă la oameni pe care distanța fizică i-ar fi împiedicat altădată să participe în discuții față în față.
Jurnalismul de presă centrală devenise comod, o presă a oamenilor din București făcută majoritar cu și despre alți oameni din București. Am înjurat Zoom-ul și Teams și VmiX și alte platforme prin care am fost nevoiți să comunicăm și să transmitem interviuri și dezbateri, dar în tot acest timp am reușit să vorbim și să aducem în fața publicului mai mulți antreprenori, manageri sau angajați din alte orașe decât oricând, cu informații, viziuni și perspective pe care nu le-am fi găsit doar în Capitală.
Am mai pierdut, în ultimul an, și ceva din coerența și fermitatea cu care am urmat alte două promisiuni făcute la lansare și trecute în prezentarea site-ului (Aici), deși ne-am străduit să le respectăm cât mai mult. Spuneam atunci că ne vom feri să tratăm la unison cu restul presei subiecte declarate breaking news și că nu vom scrie niciodată din perspectiva statului, a autorității, ci vom fi orientați doar către oameni, că vom avea în mijlocul abordării mediul de afaceri, antreprenorii și angajații care îl compun. Mai spuneam că toți jurnaliștii Profit.ro prețuiesc libertatea individuală, susțin libertatea de exprimare, libera inițiativă, libertatea de circulație, proprietatea privată, implicarea cât mai mică a statului în economie și în viața privată a oamenilor, autoritățile fiind îndreptățite să ia decizia și averea din mâna indivizilor doar în circumstanțe speciale, pentru a apăra viața și drepturile naturale ale cetățenilor.
V-am numărat, însă, și noi, la fel ca restul presei, infectările zilnice Covid-19 și decesele anunțate de autorități la 13.00, cu precizie de cioclu. V-am transmis sec numărul de amenzi pentru încălcarea restricțiilor sanitare, am relatat ce activități se mai închid, ce comportamente obișnuite altădată sunt, mai nou, interzise, ce deplasări normale devin ilegale. Informații de interes public, cu implicații și în economie, dar pentru care nu am putut mereu nici să verificăm acuratețea datelor oficiale transmise cu frecvență zilnică, date ce au fost ulterior rectificate în unele cazuri, nici să prezentăm toate implicațiile unor măsuri și intervenții fără precedent în viața privată a oamenilor și în economie.
Ne-am străduit să echilibrăm conținutul de informații și analize, aducând și perspective care să ne ferească de a vă alimenta și noi, prin ce scriem, FRICA. O frică paralizantă, pe care am văzut-o molipsind societatea, distrugând relații și interacțiuni umane, determinând comportamente și acțiuni de care altădată nu i-am fi crezut capabili nici pe politicieni, cu atât mai mult nici pe semeni sau apropiați.
Am pierdut ocazia de a expune diformitatea unor intervenții ale autorităților, imediat ce s-au produs, gândind și noi, sub influența tensiunilor sociale de moment, că sunt justificate de nevoia de apărare a vieții oamenilor, deși unele, mai ales anul trecut, în starea de urgență, erau doar abuzive și fără nicio eficiență reală. Am lăsat să treacă nesancționate și momentele în care comportamentele noastre, de oameni, se deformau sub ochii noștri, distrugând și empatia, și rațiunea. În care oamenilor ce se credeau bine intenționați, autorităților și multora din presă li se părea normală delațiunea sau expunerea, cu fotografii, pe rețele sociale și în presă, a bătrânilor ieșiți la plimbare în afara celor două ore care le-au fost alocate de stat, a familiilor care s-au reunit ilegal, de Paște, cu bunicii, în loc să-i lase în igienică părăsire, a mămicilor “criminale” care își plimbau copiii cu bicicleta mai departe de strada din jurul blocului în care era permisă aerisirea sau a altor iresponsabili care zădărniceau combaterea bolilor mergând singuri pe o alee, dar, oroare!, fără mască.
Nu ne-am alăturat corului isteriei, dar, deși nimeni nu ne-a obligat, ne-am autocenzurat uneori în a expune, măcar prin texte de opinie, ridicolul sau hidoșenia schimbărilor pe care frica le-a adus în mințile și sufletele oamenilor și, de aici mai departe, în relații sociale și economice. Uneori, nu am putut scrie... eu cel puțin m-am oprit după prima frază în mai multe comentarii pe care simțeam nevoia să le scriu.
Autocenzura e, de regulă, o pierdere pentru jurnalism. Și pentru adevăr. Dar a tulbura și mai mult oameni deja tulburați, care se tem irațional de alți oameni, punându-le o oglindă în fața distorsiunilor minții și inimii, de care abia mai târziu vor fi capabili să se rușineze, nu e de mare folos.
Primum non nocere – Înainte de toate, să nu faci rău! Dictonul latin urmat de medicii ce țin la etică nu a fost niciodată un principiu de urmat pentru jurnaliști. Ei trebuie să caute cu onestitate doar adevărul, chiar dacă acesta ar produce suferință unora. Prudența de nu agrava tulburări, grija de a nu răni... sunt ultimele lucruri la care m-aș fi gândit până acum că le voi considera, totuși, un fel de câștig, pe alt plan, în ciuda pierderii unor ocazii de expunere a răului.
Prudența și grija, nu frica! Frica nu aduce niciun câștig, e patologică, doar ne paralizează, ne îndepărtează. Frica nu este decât opusul iubirii, este, de fapt, absența iubirii. Oamenilor le este frică de alți oameni când nu au nici empatie, nici iubire. Unei mame nu-i va fi frică să-și îngrijească și să-și țină în brațe copilul oricât de bolnav ar fi acesta, indiferent de pericolul la care s-ar expune pe sine. Pentru că are iubire. Puțini dintre noi avem așa ceva și pentru semeni de care nu ne leagă sângele, iar pentru toți ceilalți oameni, poate doar sfinții... Ținem mai mult la viețișoară, la siguranță, la confort și ne este frică. Iar pentru asta suntem în stare să călcăm în picioare multe... ultimii doi ani ne-au arătat-o cu prisosință.
Din fericire, tot anii ăștia au adus și atâtea contraexemple de oameni care se sacrifică pentru a-i salva pe alții. Medici în spitale, salvatori ori oameni obișnuiți care au sărit în apă sau în foc și și-au pus în pericol viața pentru a altora. Sunt speranța că vom ieși din perioada asta și vom intra în anii noi cu mai puțină frică și mai multă iubire. La mulți ani mai buni pentru noi toți!
