La un deceniu de la “decesul” Lehman Brothers lumea financiară s-a repezit să comemoreze fostul acționar al Fed fără să amintească nimic de exemplele de succes. De cei care au anticipat criza și au reușit să se ferească de ea. Asta pentru că înainte de falimentul Lehman - din septembrie 2008 - marea bancă olandeză ABN AMRO devenea subiectul celei mai mari achiziții din istorie.
În octombrie 2007, un consorțiu format din giganții Royal Bank of Scotland, Banco Santander și Fortis au plătit 70 de miliarde de euro pentru 86% din acțiunile ABN. Belgienii de la Fortis preluau operațiunile din Țările de Jos, spaniolii de la Santander pe cele din America de Sud, iar britanicii de la RBS pe acelea din Asia și Europa, inclusiv România.
Problema care se pune însă e aceea că ABN AMRO era un grup financiar extrem de solid, nu o “țintă de preluare”. Nu avea dificultățile băncii Barings înghițită de ING, cele ale Creditanstalt ce a fuzionat cu Bank Austria, apoi cu HVB pentru a intra la final în componența UniCredit sau a băncii Antonveneta refuzate de guvernatorul Fazio ABN AMRO, pentru a fi absorbită de cea mai veche bancă italiană Banca Monte dei Paschi di Siena. Așadar acționarii ABN AMRO au decis să vândă “din senin”, fără a fi constrânși de ceva.
Da, dar dacă acest lucru s-a produs este bine să vedem cum era organizată ABN. Respectiva bancă nu avea decât business. Nu se remarca prin ceea ce se cheamă imobilizări corporale, sedii proprii luxoase și blocuri de sticlă. Iar dacă a decis să părăsească brusc scena, cu puțin înainte de criză, înseamnă că a anticipat că se vor altera modelul de business și relațiile de piață. A previzionat că prețul activelor va fluctua, că vor deveni volatile chiriile percepute la sucursalele în care își desfășura activitatea și, cel mai important, că partidele democrate ce se pregăteau să conducă lumea vor submina capitalismul și implicit modelul de afaceri al ABN AMRO.
Dacă se poate spune astfel o bancă cu o expertiză extraordinară, una dintre cel mai puțin sociale, a realizat că industria de profil va fi serios afectată într-o Europă ce era pe cale să fie ghidonată de politicieni fix în direcția în care rolul “social” va face să dispară business-ul pur capitalist practicat de ABN.
Reiterez, se poate discuta de premoniție, dar mai degrabă a fost vorba de foarte multă pricepere. ABN AMRO a evitat ce i s-a întâmplat lui Lehman Brothers și a reușit să iasă din joc la momentul oportun. Și-a dat seama de felul în care politicul va dicta economicului ca în comunism, ceea ce va face - pe seama excesului de discreționarism numit socializarea pierderilor - să nu mai funcționeze economia de piață și implicit modelul său de business. A recurs la exit precum un fond mutual!
Sigur că între timp și-au mai dat seama și alții de defecțiunile UE și de modul cum dăunează business-ul și sunt pe cale să recurgă la Brexit. Numai că acționarii ABN AMRO au fost mai vizionari, au avut expertiza să vadă mai repede că UE nu funcționează așa cum trebuie. Chiar dacă de gândirea lor de succes nu pomenește nimeni nimic, ci doar de eșecul Lehman Brothers.
