Cu o lună înainte de 2024, prognoza consensuală privind evoluția globală a economiei mondiale rămâne prudent de optimistă, majoritatea băncilor centrale și a analiștilor prognozează fie o aterizare ușoară, fie o eventuală absență a aterizării [3]. Chiar și colegul meu Nouriel Roubini [4], faimos pentru opiniile sale pesimiste [5], consideră că scenariile cele mai pesimiste sunt cele mai puțin probabile [6].
Directorii executivi și factorii de decizie politică cu care am vorbit în timpul ediției de luna trecută a World Economic Forum (WEF) de la Davos au împărtășit acest sentiment. Faptul că economia mondială nu a intrat în recesiune în 2023, în ciuda creșterii puternice a ratelor de dobândă, i-a făcut pe mulți experți optimiști în ceea ce privește perspectivele pentru 2024. Când li s-a cerut să își explice optimismul, aceștia au argumentat fie că economia americană a avut o performanță peste așteptări [7] sau au prezis că inteligența artificială va fi catalizatorul pentru o productivitate mult așteptată [8].
Economiștii din întreaga lume par să împărtășească această perspectivă. Raportul WEF Chief Economists Outlook [9] pentru ianuarie 2024 a constatat că, în timp ce majoritatea respondenților au prevăzut o ușoară încetinire globală în 2024, cei mai mulți nu au fost prea îngrijorați și au considerat încetinirea ca fiind o corecție sănătoasă a presiunilor inflaționiste cauzate de cererea excesivă.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Chiar și perturbarea comerțului mondial cauzată de atacurile Houthi [10] împotriva navelor comerciale în Marea Roșie și războaiele în curs de desfășurare în Ucraina și în Gaza nu au subminat starea de bucurie a analiștilor și a liderilor de afaceri. Piața bursieră americană se află la niveluri record [11], și chiar și Fondul Monetar Internațional, în mod normal conservator, și-a revizuit prognoza de creștere în sus, cea mai recentă ediție a World Economic Outlook descriind riscurile la adresa creșterii globale ca fiind "în mare parte echilibrate [12]". Acest lucru caracterizare marchează o abatere semnificativă de la tonul prudent pe care FMI îl folosește de obicei pentru a descuraja miniștrii de finanțe să se angajeze în cheltuieli nesustenabile.
Într-un an electoral crucial, în care alegătorii din zeci de țări - reprezentând jumătate [13] din populația lumii - se vor îndrepta spre urne, se estimează deja o creștere bruscă a cheltuielilor guvernamentale. În macroeconomie, acest fenomen este cunoscut sub numele de "cicluri bugetare politice[14]": politicienii în funcție doresc să stimuleze economia pentru a îmbunătăți șansele lor de a fi realeși, astfel încât aceștia cresc cheltuielile publice și înregistrează deficite mai mari.
În ciuda consensului relativ optimist, evoluțiile recente sugerează că riscurile la adresa creșterii globale sunt în continuare înclinate în sens descendent.
Pentru început, sunt profund sceptic în ceea ce privește anunțul [15] guvernului chinez potrivit căruia economia sa a crescut cu 5,2% în 2023.
Ratele de creștere a PIB-ului sunt de mult timp o problemă cu încărcătură politică în China, în special în ultimul an, în condițiile în care președintele Xi Jinping și-a consolidat poziția prin demiterea a numeroși înalți funcționari, inclusiv miniștrii apărării și de externe [16]. În condițiile în care economia chineză se luptă cu cu deflația [17], cu scăderea prețurilor proprietăților [18] și cu o cerere slabă, este este din ce în ce mai evident că problemele sale economice sunt departe de a se fi terminat - și că Xi este hotărât să controleze povestea [19].
CITEȘTE ȘI Opinii: Deschiderea lui Kissinger către China va bântui politica americană în 2024 Combinația dintre o încetinire economică prelungită și o prăbușire a sectorului imobiliar [20] ar putea aduce China în pragul unei crize de tip "deceniu pierdut", în stil japonez. Soluția keynesiană evidentă la problemele țării, cu afaceri imobiliare în colaps și cu datorii ale administrației locale, este de a iniția transferuri directe de numerar către gospodării. Dar, având în vedere că consumatorii chinezi sunt mai înclinați să economisească [21] (spre deosebire de omologii lor americani cheltuitori) și că datoria guvernamentală [22] este deja în creștere rapidă, o spirală deflație-datorie pare din ce în ce mai probabilă.
De asemenea, Europa se luptă cu efectele economice negative din SUA - Legea de reducere a inflației (Inflation Reduction Act - IRA) a președintelui american Joe Biden [26], care folosește stimulente fiscale pentru a atrage companiile europene. Dei IRA este în aparență menită să accelereze tranziția energetică a SU, aceasta este în esență o politică comercială protecționistă [27]. Este posibil ca aceasta să fi furnizat economiei americane un impuls pe termen scurt, dar consecințele sale pe termen lung ar putea să le oglindească pe cele ale Smoot-Hawley Tariff Act din 1930 [28], care a declanșat un război comercial internațional și a exacerbat Marea Depresiune.
Cu toate acestea, protecționismul comercial al lui Biden este blând în comparație cu planul lui Trump de a impune un tarif vamal de 10% [29] pentru aproape toate bunurile importate. o măsură care ar putea provoca haos în sistemul comercial global.
Este de înțeles că țările europene îl susțin pe Biden, care - spre deosebire deTrump - și-a reafirmat în repetate rânduri [30] angajamentul de a limita expansionismului rusesc.
În mod alarmant, atât democrații, cât și republicanii din SUA par neinteresați de reducerea cheltuielilor guvernamentale, darămite de reducerea deficitului. Indiferent de partidul care va controla Congresul după alegerile din noiembrie, este aproape sigur că va avea loc un val de cheltuieli. Dar dacă ratele reale rămân ridicate [31], așa cum se așteaptă mulți, guvernul ar putea fi forțat să aleagă între o înăsprire fiscală profund nepopulară sau exercitarea unor presiuni asupra Rezervei Federale pentru a permite o nouă repriză de inflație.
În ciuda convingerii larg răspândite că economia mondială se îndreaptă spre o aterizare ușoară, tendințele recente oferă puține motive de optimism. Pe măsură ce lumea se confruntă cu încă un an turbulent, factorii de decizie politică și analiștii trebuie să țină cont de faptul că o aterizare ușoară nu înseamnă mare lucru dacă pista de aterizare este într-o zonă seismică.
Kenneth Rogoff, fost economist-șef al Fondului Monetar Internațional, este profesor de economie și politici publice la Universitatea Harvard și laureat al Premiului Deutsche Bank 2011. El este coautor (împreună cu Carmen M. Reinhart) al cărții This Time is Different: Eight Centuries of Financial Folly [2] (Princeton University Press, 2011) și autorul cărții The Curse of Cash [2] (Princeton University Press, 2016)
Copyright: Project Syndicate, 2024.
www.project-syndicate.org [32]
[1] http://ednet.project-syndicate.org/cms/cms.cgi?cmsid=76633bfe479688c6616f2272c8246e5
[2] http://press.princeton.edu/titles/8973.html
[4] https://www.project-syndicate.org/columnist/nouriel-roubini
[9] https://www.weforum.org/publications/chief-economists-outlook-january-2024/
[10] https://apnews.com/article/red-sea-yemen-houthis-attack-ships-f67d941c260528ac40315ecab4c34ca3
[11] https://fred.stlouisfed.org/series/SP500
[12] https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Issues/2024/01/30/world-economic-outlook-update-january-2024
[13] https://www.npr.org/2024/01/03/1198909517/1a-draft-01-03-2024
[14] https://scholar.harvard.edu/rogoff/publications/elections-and-macroeconomic-policy-cycles
[15] https://www.nytimes.com/2024/01/16/business/chinese-premier-li-qiang-2023-gdp.html
[18] https://www.nytimes.com/2024/01/30/business/china-evergrande-real-estate.html
[22] https://asia.nikkei.com/Spotlight/Caixin/China-s-debt-to-GDP-ratio-climbs-to-record-287.8-in-2023
[23] https://www.oecd.org/economic-outlook/november-2023/
[24] https://www.ey.com/en_gl/advanced-manufacturing/why-european-defense-is-at-a-crossroads
[25] https://www.bbc.com/news/world-europe-66984944
[26] https://www.project-syndicate.org/columnist/joseph-biden-jr
[28] https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3937133
