Ferma „Caprele Irinucăi”, un brand de familie lansat în urmă cu aproape 10 ani în Iași, va fi închisă cu argumentul lipsei de personal din agricultură, după ce a avut anul trecut afaceri de peste 600.000 lei și a intrat în premieră pe profit, cu un plus de aproape 100.000 lei.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Dezvoltarea în timp a afacerii, cu peste 150 de capre, un magazin propriu în Iași și o producție zilnică de până la 200 litri de lapte, a presupus o investiție de circa 100.000 euro, fiind asigurată în satul Șorogari, comuna Aroneanu, de familia Irina și Andrei Ciochină, anterior lucrători în Belgia și Olanda.
Ferma vinde, sub propriul brand, iaurt, lapte, kefir, brânză.
"Aventura noastră cu natură, iubire și căprițe se apropie de final. Lipsa constantă de personal, dar și schimbările bruște în relaționarea cu acesta ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem. Este un domeniu frumos, dar un lanț complex de la firul ierbii la caserolele cu brânză din magazin. Căprițele vor mai fi la noi în curte până pe 15 iunie, după care vom încheia producția și vom închide magazinul!", spun acum fondatorii.
Anul trecut, firma a avut afaceri de 600.301 lei (de la 609.595 lei în anul precedent), cu un profit de 93.984 lei (după o pierdere modică, de 2.909 lei în 2019 și alți ani de pierderi care au oscilat între 9.400 lei la lansare și 116.000 lei în 2017), relevă date analizate de Profit.ro. Ferma este indicată în spațiul public drept "una dintre mândriile județului Iași".
Tot anul trecut, fondatorii explicau însă că problemele cu infrastructura de transport generează dificultăți în atragerea de personal, ferma fiind la doar 8 kilometri de Iași, dar lângă un drum care pe 4 kilometri nu are asfalt și nici transport public.
Lipsa de personal în agricultură, într-un context în care românii preferă să plece în străinătate pentru a lucra pe bani mai mulți, este o problemă a României de mai mulți ani, ca și infrastructura nemodernizată din diferite regiuni.
"Am lucrat un an în Bruxelles și vreo doi în Amsterdam. Corporații, taioare, tocuri, pauze de cafea, teambuilding, targeturi, Excel și Powerpoint, analiză financiară, late working hours și sushi dinner in the office. Îmi era bine, dar îmi era dor. Foarte dor de casă. Eu aveam în cap ideea asta cu ferma de capre de mai mult timp. Nu-mi aduc aminte cum mi-a venit, îmi imaginam că mi-ar plăcea, dar oricum credeam că e pentru.. viitor. Pentru pensie.
După un an de Amsterdam, tatăl meu a reușit să cumpere un teren lângă Iași. Căuta asta de mulți ani, pentru a investi în ceva niște bani economisiți. A fost un proces foarte lung și dificil. Terenurile peste tot sunt fărâmițate, proprietarii ba unul decedat, ba plecat din țară, ba moștenitorul al 6-lea nu e de-acord să vândă. Ba nu e drum de acces, ba curent electric. În fine. După lupte grele, a cumpărat terenul. La scurt timp soțul meu și-a schimbat job-ul pe unul care îi permite să lucreze de acasă și eu mi-am dat demisia.
În ultimele luni de stat în Olanda am vizitat multe ferme, în principal de capre; nu a fost un moment Evrika, dar s-au legat planurile. Le-am zis managerilor că mă întorc în România să îmi fac fermă de capre. Unii au zâmbit, au luat-o ca pe o glumă. Alții mi-au spus să mă duc „să îmi fac de cap”, dar să mă întorc, că au nevoie de mine. Unii colegi m-au privit cu neîncredere, alții cu ironie, alții cu invidie.
Și în vreo 3 luni de zile m-am întors acasă. Abia aici a început aventura: terenul era nelucrat de vreo 15 ani de zile, cândva au fost acolo vii. O vară intreagă am avut oameni la lucru să scoată cioate, să niveleze, să taie boscheții, să facă drumuri și căi de acces. Tatăl meu este cel împreună cu care lucrez la acest proiect", este relatat începutul afacerii.
