Transgaz, operatorul național al rețelei de transport, a reziliat contractele de echilibrare și de acces la punctele virtuale de tranzacționare (PVT) încheiate cu societățile din cadrul grupului AIK Energy, solicitând, totodată, Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) desemnarea unui furnizor de ultimă instanță (FUI) care să preia toți clienții finali ai companiei, cel mai important importator de gaze din ultimii doi ani, de la adoptarea controversatei OUG 114.
Confirmarea problemelor cu care se confruntă AIK, ce nu mai poate asigura gazul necesar alimentării propriilor clienți nici de la Transgaz, ca urmare a acțiunilor de echilibrare ale sistemului, a fost transmisă, într-un răspuns adresat Profit.ro, de către ANRE.
Potrivit unor surse oficiale, în urma neplății dezechilibrelor create în sistem în ultimele luni, datoriile AIK Energy către Transgaz s-ar ridica la peste 26 de milioane de lei, bani pe care operatorul de transport nu-i mai poate recupera decât în urma unei acțiuni în justiție, suma fiind aferentă fostului an gazier, care s-a încheiat la finalul lunii octombrie.
Contactați de Profit.ro, reprezentanții AIK Energy nu au dorit să comenteze aceste informații.
Potrivit ultimului raport ANRE, din luna iulie, AIK Energy avea o cotă de piață de 35% pe piața en-gros a gazelor (în afara celor doi mari producători, OMV Petrom și Romgaz), fiind cel mai important actor de pe această piață, peste Engie și E.ON.
“Ca urmare a rezilierii Contractelor de echilibrare și acces la PVT încheiate între SNTGN Transgaz SA și societățile din cadrul grupului AIK Enery, SNTGN Transgaz SA a solicitat ANRE desemnarea unui furnizor de ultimă instanță care să preia locurile de consum ale clienților finali din portofoliul societăților din grupul AIK Energy”, precizează ANRE.
Toți clienții finali ai AIK Energy au fost preluați de principalul lor fost client, Premier Energy.
"Pe baza datelor publicate pe paginile proprii de internet de către toți furnizorii de gaze naturale în regim de ultimă instanță desemnați, pe pagina de internet a ANRE a fost publicat, în data de 17.11.2020, documentul „Valorile componentelor de preț pentru furnizarea de ultimă instanță a gazelor naturale stabilite și publicate de către FUI pentru luna de facturare octombrie 2020”. În urma analizei din data de 17.11.2020, prin aplicarea criteriului “costul cel mai mic” în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din Regulament, societatea PREMIER ENERGY S.R.L. a fost stabilită de ANRE să preia, în calitate de furnizor de ultimă instanță de gaze naturale, locurile de consum ale clienților finali din portofoliul societăților din grupul AIK ENERGY care nu mai poate să le asigure furnizarea gazelor naturale”, precizează ANRE.
Cum a ajuns Premier Energy să preia clienții finali ai AIK
Profit.ro a explicat, într-un articol publicat recent, cum a ajuns Premier Energy să preia clienții AIK.
În urma situației apărute în prima parte a lunii septembrie cu AIK Energy, semnalată de Profit.ro, ANRE a decis pe 30 septembrie să introducă Furnizori de Ultimă Instanță (FUI) și pe piața gazelor.
Nu a fost urmat modelul de pe piața de energie unde era desemnat un FUI regional (distribuitorul zonal) și mai mulți FUI concurențiali, ci desemnați, potrivit unor criterii specifice, cinci FUI la nivel național. Iar potrivit Regulamentului privind furnizarea de ultimă instanță a gazelor naturale publica pe 7 octombrie în Monitorul Oficial stabilirea de către a ANRE a FUI-ului care va prelua clienții finali în cazul apariției unei situații în care aceștia nu mai au asigurată furnizarea gazelor naturale se face pe baza criteriului „costul cel mai mic“.
Cu alte cuvinte, toți consumatorii rămași fără furnizor vor fi preluați de un singur FUI (deși ANRE a desemnat cinci), cel care oferă cel mai mic preț.
Cei cinci FUI stabiliți inițial de ANRE erau Engie Romania SA, CEZ Vânzare SA, CIS GAZ SA; Electrica Furnizare SA și Premier Energy.
Din cele 3 componente ale prețului de furnizare a gazelor de către FUI, 2 erau aproximativ aceleași pentru toți, prețul mediu ponderat de achiziție din PZU și componenta stabilită pe baza tarifelor reglementate de ANRE pentru activitatea de transport al gazelor naturale (ultima cu o variație de câțiva lei între competitori).
A treia componentă însă, costul unitar al achiziției de gaze naturale în vederea desfășurării activității de furnizare a gazelor naturale în regim de ultimă instanță “este stabilită de către FUI și include costul aferent desfășurării activității de furnizare, costul participării în piețele centralizate și profitul”.
Iar aici s-a făcut diferența între oferte. Premier Energy a stabilit un cost unitar pentru luna octombrie de 5,83 de lei/MWh, mult sub cel al competitorilor, de 13,24 lei/MWh în cazul Electrica, 25 lei/MWh în cazul CIS, și 30 lei/MWh în cazul CEZ Vânzare și Engie România.
Drept urmare, valoare cumulată a componentelor în cazul Premier Energy a fost de 75,99 lei/MWh, cu 8 lei sub cea a Electrica și cu peste 20 de lei/MWh sub cea a Engie.
Astfel, Premier Energy a fost desemnat FUI de ultimă instanță și a preluat consumatorii fostului său furnizor, AIK Energy, pe care l-a și dat în judecată pe 10 noiembrie.
Cum s-a transformat AIK din cel mai mare importator în “oaia neagră” a pieței gazelor
În ultimii 2 ani, ca efect al controversatei OUG 114, prețul gazului de pe piața autohtonă a fost scumpit artificial în comparație cu piețele europene, prin obligarea producătorilor de a aloca, la preț preferențial, de 68 de lei/MWh, gaz destinat alimentării consumatorilor casnici și CET-urilor. Astfel, cantitatea de gaz rămasă pe piața liberă a fost restrânsă, ceea ce a condus la scumpirea gazului în România.
Pornind de la diferențialul de preț dintre gazul din România și cel din Austria șți Ungaria, AIK Energy a importat cantități semnificative de gaz în ultimii ani și le-a vândut furnizorilor din România.
Pentru a reuși acest lucru, AIK a fost nevoită să plătească tarife de rezervare capacitate în punctul de interconectare de la Csanadpalota destul de mari, în urma licitațiilor organizate. Așa a ajuns să fie cel de-al treilea “client” al Transgaz în prima jumătate a anului, după OMV Petrom și Engie, situându-se, în topul facturilor emise de Transgaz, înaintea principalului producător de gaze din România, Romgaz.
Numai că, începând cu luna septembrie, situația s-a schimbat radical. În urma eliminării OUG 114 și a liberalizării pieței gazelor, prețurile din România au început să scadă abrupt.
La acestea s-au adăugat și efectul programului obligatoriu de ofertare de gaz (gas release program) impus de autorități producătorilor interni, prin care aceștia au fost obligați să scoată la licitație 40% din producție la un preț inițial stabilit de ANRE în funcție de cel de pe bursa austriacă CEGH.
În urma acestor decizii, prețurile din România au coborât sub cele din Ungaria, iar România a devenit, așa cum a semnalat Profit.ro, din importator net, exportator net în relația cu vecinii maghiari.
Fapt care a eliminat “practic” business-ul AIK Energy, care se baza pe diferențialul de preț dintre piața ungară și cea română. Astfel, n-a mai devenit profitabil importul de gaze, companiile românești putând cumpăra de pe piața internă gaze la preț mai redus decât de la AIK.
În plus, începând cu luna septembrie, principalul producător autohton, Romgaz, și-a majorat producția la niveluri normale, după ce în trimestrul al doilea o redusese cu 30%, ceea ce a pus o presiune suplimentară pe prețurile interne.
