Miruna Suciu, Managing Partner
Andrei Georgescu, Partner
Comisia Europeană a publicat recent o comunicare care oferă noi orientări cu privire la aplicarea mecanismului de trimitere a cazurilor între Statele Membre și Comisie prevăzut la articolul 22 din Regulamentul nr. 1/2003 privind concentrările economice.
Regulamentul acordă Comisiei competența exclusivă pentru a examina concentrările ce au o dimensiune comunitară, determinate prin aplicarea pragurilor raportate la cifra de afaceri a entităților ce realizează o concentrare economică. Concentrările ce nu îndeplinesc respectivele praguri, rămân în competența de autorizare a autorităților de concurență naționale. Cu toate acestea, în temeiul articolului 22 din Regulament, Statele Membre pot solicita Comisiei să examineze orice concentrare ce nu are o dimensiune comunitară în sensul definit prin Regulament, însă afectează schimburile comerciale între Statele Membre și amenință semnificativ concurența pe teritoriul Statului Membru/Statelor Membre care formulează solicitarea.
De ce se schimbă Orientările?
În anul 2020, Comisia a lansat o evaluare a aplicării mecanismului de trimitere prevăzut de articolului 22 din Regulament. Această evaluare a generat concluzia că evoluțiile recente ale pieței au dus la o creștere treptată a concentrărilor în care sunt implicate întreprinderi care au sau ar putea avea un rol concurențial semnificativ pe piețe, în pofida faptului că generează o cifră de afaceri redusă sau nu generează nicio cifră de afaceri la momentul concentrării.
În consecință, o serie de tranzacții care ar putea avea un impact potențial asupra concurenței pe piața internă nu au fost examinate de Comisie sau, în unele cazuri, nu au fost examinate de niciun Stat Membru. Printre acestea se numără, în special, concentrările în care sunt implicate întreprinderi concurente emergente și întreprinderi inovatoare, inclusiv din sectorul digital, farmaceutic și biotehnologic și din anumite sectoare industriale.
Ca atare, Comisia a constatat faptul că, deși relevă anumite informații, dimensiunea tranzacției s-ar putea să nu fie întotdeauna corelată suficient cu importanța concurențială potențială a tranzacției.
Prin urmare, încurajarea și acceptarea mai multor trimiteri de cazuri în temeiul articolului 22 din Regulamentul privind concentrările economice, mai ales atunci când tranzacția nu atinge pragurile naționale care impun controlul concentrărilor, le-ar oferi statelor membre și Comisiei flexibilitatea necesară pentru a viza concentrările care merită să fie examinate la nivelul UE, fără a impune obligații de notificare în cazul tranzacțiilor pentru care nu se justifică o astfel de examinare.
Ce se schimbă?
Articolul 22 din Regulament permite transmiterea spre competența Comisiei a tranzacțiilor care:
afectează schimburile comerciale dintre Statele Membre și
amenință să afecteze semnificativ concurența pe teritoriul Statului Membru sau al Statelor Membre care formulează solicitarea.
În acest sens, Orientările introduc următoarele elemente de noutate care sunt circumscrise noțiunii de afectare a schimburilor comerciale /concurenței:
locația clienților (potențiali), disponibilitatea și oferta produselor sau serviciilor puse în joc, colectarea datelor în mai multe state membre sau dezvoltarea și implementarea proiectelor de cercetare și dezvoltare ale căror rezultate, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală, pot fi comercializate în mai multe state membre;
eliminarea unei forțe concurențiale importante, inclusiv eliminarea unui participant recent sau viitor sau fuziunea dintre doi inovatori importanți;
reducerea capacității și/sau stimulentelor firmelor de a concura, inclusiv prin îngreunarea intrării sau extinderii acestora sau prin împiedicarea accesului acestora la aprovizionare sau piețe; sau
capacitatea și stimulentul de a folosi poziția puternică de pe o piață pentru a căpăta o poziție puternică pe o altă piață, prin intermediul legării sau grupării sau a altor practici de excludere.
Principalele elemente de luat în considerare
Deși evaluarea Comisiei reliefează utilitatea noilor orientări cu precădere cu privire la sectorul digital, farmaceutic și biotehnologic, aceste noi Orientări se aplică oricăror domenii în care au loc concentrări economice.
Intervalul de timp în care autoritățile naționale de concurență pot trimite o tranzacție spre analiza Comisiei este de 15 zile lucrătoare. Cu toate acestea, în cazul în care o tranzacție nu a fost notificată autorității naționale de concurență pentru că nu îndeplinea pragurile naționale, termenul de trimitere începe să curgă de la data la care autoritatea națională de concurență a luat cunoștință de respectiva tranzacție. În ceea ce privește tranzacțiile ce nu îndeplinesc pragurile naționale, dacă pot considera că intră în sfera Orientărilor, părțile la tranzacție ar trebui să ia în considerare inclusiv notificarea informală a autorității naționale de concurență din Statul Membru pe care îl consideră cel mai influențat de tranzacție, pentru a determina astfel luarea la cunoștință de către aceasta cu privire la tranzacție.
Inclusiv tranzacțiile deja implementate pot fi trimise către Comisie spre analiza. Cu toate acestea, Orientările Comisiei sugerează că nu va fi luată în considerare, în general, o sesizare dacă au trecut mai mult de 6 luni de la implementarea tranzacției. Dacă încheierea tranzacției nu este cunoscută public, termenul limită de șase luni va fi luat în considerare de la data la care aspecte semnificative ale tranzacției au fost făcute public în UE.
În concluzie, având în vedere Orientările Comisiei recent apărute, în tranzacțiile aflate în curs de negociere sau care se vor încheia în viitor este recomandabilă efectuarea unei analize, de la caz la caz, în scopul identificării timpurii a elementelor ce pot intra în sfera Orientărilor ce ar putea necesita o analiză din partea Comisiei. Totodată, trebuie notat faptul că Orientările permit autorităților de concurență din oricare Stat Membru care consideră că sunt îndeplinite condițile din Art. 22 să trimită tranzacția spre analiză Comisiei Europene.
Ca atare, pentru a anticipa în mod complet posibilitatea unei trimiteri către Comisie, considerăm necesară includerea în documentele tranzacției a unor mecanisme care să anticipeze o posibilă intervenție a autorităților de concurență, atât la momentul încheierii, dar și după momentul implementarii tranzacției.
Suciu Popa este o firmă de avocatură care oferă servicii integrate, în toate ariile de practică avocațială. Asumându-și angajamentul de a face diferența pe piața juridică românească, echipa Suciu Popa aduce o plus-valoare clienților printr-o înțelegere profundă a nevoilor lor în materie de drept și prin implicarea substanțială a partenerilor. Echipa se bazează pe reputația solidă a avocatilor firmei, construită pe parcursul celor peste 20 de ani de activitate în reprezentarea unor clienți importanți, incluzând investitori strategici și fonduri de investiții, companii multinationale, autorități publice și instituții financiare internaționale, in unele dintre cele mai complexe tranzacții transfrontaliere, proiecte de investiții de referință și dispute cu miza importantă.
Suciu Popa oferă servicii juridice complete în domeniul concurenței și ajutorului de Stat, fiind alegerea firească a companiilor multinaționale și locale pentru tranzacții internaționale sau locale, într-o varietate de mandate ce includ fuziuni și achiziții, inspecții inopinate și investigații ale Consiliului Concurenței, inclusiv în materia abuzului de poziție dominantă, litigii în materia dreptului concurenței, acorduri de distribuție și franciză în diverse sectoare economice.
Un material Legal Marketing
