INTERVIU BÂTE & Asociații. Lumea se grăbește, iar ei vorbesc despre răbdare. „Un răspuns negativ poate fi una dintre cele mai importante forme de loialitate.”

Silvia Neag vorbește despre timpul investit în pregătirea unei proceduri ca despre un timp câștigat, nu pierdut. Iar amândoi văd în avocat ceva mai mult decât omul chemat să verifice un document după ce decizia a fost deja luată. Poate că nu întâmplător și-au construit împreună propriul business în același ritm: fără grabă, dar cu destulă claritate încât să știe încotro merg. BÂTE & Asociații a pornit dintr-o colaborare în care au descoperit că se completează, că împărtășesc aceleași principii și că pot avea încredere unul în celălalt.

Astăzi, pentru ei, apropierea de client nu înseamnă să-i preiei obiectivele ca atare, ci mai degrabă să le înțelegi suficient de bine încât, atunci când este nevoie, să poți spune „nu”, un răspuns care, spune Bogdan Bâte, poate fi una dintre cele mai importante forme de loialitate profesională. Despre asta, dar și despre antreprenoriat, investiții, achiziții publice, instabilitate legislativă și planurile BÂTE & Asociații pentru București, am vorbit cu Bogdan Bâte și Silvia Neag.

„Drumul spre succes este cu atât mai scurt cu cât există mai puțină obsesie pentru a-l scurta”,

Partener Coordonator Bogdan Bâte.

Ați pornit BÂTE & Asociații ca doi avocați care au decis să construiască împreună. Dacă vă întreb separat de ce ați ales să faceți asta, sunt curioasă dacă primesc același răspuns. Bogdan, de ce Silvia? Silvia, de ce Bogdan?

A existat o compatibilitate autentică între noi. Cred că am ajuns foarte repede să acționăm în aceeași direcție chiar și fără să ne consultăm, iar atunci când lucrezi cu cineva aproape instinctiv și ai parte de seriozitate în colaborare, ideea de a construi împreună vine firesc.

Decizia de a înființa o societate a venit în mod natural, ca o continuitate a colaborării foarte bune dintre noi. Pe lângă abilitățile profesionale, am descoperit principii comune, încredere reciprocă și respect pentru cuvântul dat, aspecte esențiale într-un parteneriat pe termen lung.

Bogdan, în ultimii ani am văzut antreprenori care au crescut foarte repede, au atras capital, au intrat în parteneriate sau au trecut prin restructurări. Din perspectiva avocatului care vede businessul din interior, unde se grăbesc cel mai des antreprenorii români?

Aș tinde să spun că drumul spre succes este cu atât mai scurt cu cât există mai puțină obsesie pentru a-l scurta. Am cunoscut antreprenori care nu au avut ca obiectiv direct creșterea rapidă, ci construirea unui produs bun sau furnizarea unor servicii de calitate și, întâmplător sau nu, aceștia au crescut cel mai repede. Există și antreprenori care se grăbesc să atingă, într-un timp scurt, rezultate financiare mari, iar această grabă poate conduce la decizii care le vulnerabilizează activitatea, fie prin alegerea prea rapidă a partenerilor, fie prin asumarea de obligații contractuale fără o analiză suficientă a riscurilor. Tendința se poate manifesta și în relația cu avocatul, atunci când consultarea juridică intervine după ce decizia comercială a fost deja luată, deși o discuție anterioară ar fi putut influența procesul decizional. În definitiv, creșterea sănătoasă mi se pare mai degrabă o consecință a lucrurilor făcute bine și constant decât un obiectiv care ar putea fi forțat.

În 2026, o companie poate lua o decizie comercială în câteva zile, în timp ce consecințele juridice ale acelei decizii pot rămâne ani de zile. Cum se schimbă rolul avocatului într-un astfel de mediu? Mai poate fi avocatul doar cel care „verifică documentele” sau trebuie să fie implicat mult mai devreme în decizia de business?

Avocatul ar trebui implicat în deciziile unei societăți încă din etapa conturării lor. Rolul său nu ar trebui limitat la verificarea documentelor sau la identificarea formei juridice pentru o decizie deja adoptată. Implicat suficient de devreme, avocatul poate identifica nu doar riscurile unei anumite decizii, ci și modalitățile prin care obiectivul comercial să fie atins pe o cale juridică mai sigură sau mai eficientă. Asta nu înseamnă că avocatul trebuie să devină cel care ia deciziile, ci doar să ofere o perspectivă juridică de ansamblu, astfel încât antreprenorul să poată stabili, în cunoștință de cauză, obiectivul și direcția comercială, înainte ca deciziile luate pentru atingerea acestora să devină ireversibile sau foarte costisitor de modificat.

Silvia, achizițiile publice au ajuns să fie mult mai mult decât o chestiune procedurală: în spatele lor sunt investiții, infrastructură, fonduri europene și proiecte care trebuie efectiv să se întâmple. Din practica dumneavoastră, unde se blochează cel mai des lucrurile: în procedură, în documentație, în interpretarea regulilor sau în modul în care sunt pregătite proiectele de la început?

Este greu să răspund fără a ”deranja” pe cineva, însă pornind de la răspunsul dat de Bogdan întrebării anterioare, pot spune că achizițiile publice sunt un exemplu clar în care este esențial să apelezi la profesioniști de la început, fie că vorbim de autoritatea contractantă, fie de operatorul economic care participă la procedură. În domeniul achizițiilor publice o simplă eroare poate însemna anularea întregii proceduri, respectiv excluderea operatorului din procedură. O documentație neclară cu cerințe formulate ambiguu sau o ofertă pregătită superficial sau incompletă generează clarificări repetate și, în final, contestații. Procedura în sine are reguli destul de clare însă dificultatea apare atunci când acele reguli trebuie aplicate unui proiect. De aceea cred că timpul investit în pregătirea corectă a documentației/ofertei nu este timp pierdut, ci un timp câștigat mai târziu.

România are nevoie de investiții și de proiecte publice executate mai repede, dar cu cât presiunea pentru viteză este mai mare, cu atât riscul procedural poate crește. Cum găsim echilibrul dintre controlul legal al unei achiziții și nevoia ca o investiție publică să nu rămână blocată ani întregi în proceduri și contestații?

Nu cred că eficiența și respectarea legii se exclud, importantă este ordinea priorităților, o procedură corect construită de la început fiind și cea mai rapidă pe termen lung, pentru că are mai puține motive să fie contestată ulterior. Controlul legal nu ar trebui să încetinească investiția, ci să asigure cadrul necesar pentru ca banii publici să fie cheltuiți corect, în condiții de legalitate și de concurență reală, iar proiectul să ajungă efectiv la final. Legislația în materie de achiziții publice a fost modificată frecvent, cu scopul de a fluidiza procedura și de a scurta termenele, însă fiecare schimbare cere un timp de adaptare în intervalul căruia pot apărea interpretări diferite.

Bogdan, companiile nu iau decizii într-un vid: depind de predictibilitatea fiscală, de legislație, de accesul la finanțare și de încrederea în economia românească. După tot ce vedeți în practica de zi cu zi, mai au antreprenorii români astăzi sentimentul că pot construi pe termen lung în România? Și ce le dă, respectiv, motive să fie prudenți?

Cred că antreprenorii români au în continuare motive să privească pe termen lung și să construiască în România. Traversăm, fără îndoială, o perioadă complicată, marcată de presiuni fiscale, inflație și incertitudini economice, dar nu trebuie să pierdem din vedere evoluția țării noastre într-un orizont mai larg. Privind în ansamblu, rămânem într-un proces de dezvoltare și de convergență cu economiile europene, avem acces la o piață mare, la capital și la fonduri europene. Sigur că prudența antreprenorilor este explicabilă și chiar necesară într-un context al creșterii nivelului de impredictibilitate, mai ales în materie fiscală. Numărul și frecvența modificărilor legislative pot face dificilă construirea unor proiecții pe termen lung, în condițiile în care pentru antreprenori este important să știe, cu un anumit grad de certitudine, care va fi cadrul fiscal în care vor funcționa peste un an sau doi. Dar cred că trebuie făcută o distincție între prudență și lipsa de încredere. Prima este sănătoasă, însă cea de-a doua poate determina ratarea unor oportunități. Aș zice că provocarea antreprenorului astăzi este să construiască pe termen lung fără să ignore riscurile pe termen scurt.

Silvia, România are astăzi nevoie de investiții mai mult decât poate în multe alte momente ale ultimilor ani, iar o parte importantă din această oportunitate vine din fondurile europene și din proiectele publice. În același timp, administrația este pusă să livreze mai repede, cu bani mai puțini și sub o presiune tot mai mare de control și conformitate. Din perspectiva dumneavoastră, unde este astăzi blocajul real: în reguli, în administrație, în lipsa de predictibilitate sau în teama de a lua decizii? Și cât ne costă, în cele din urmă, această ezitare? 

Regulile se schimbă des iar interpretarea lor nu este întotdeauna unitară, situație în care persoana care ia deciziile, devine prudentă, tocmai pentru că nu are certitudinea că o decizie luată astăzi va fi privită la fel peste doi ani. Consider totodată că este absolut esențial să existe un control real și legal, iar persoanele responsabile de luarea deciziilor să fie informate corect și sprijinite de specialiști. Prețul plătit pentru ezitări și pentru lipsa unei organizări eficiente se vede în proiecte care încep târziu, în termene de finanțare ratate și în lucrări care ajung să coste mai mult decât s-a estimat inițial. Iar aici rolul consultanței juridice nu este acela de a descuraja, ci de a prezenta argumentația care permite înaintarea în condiții de legalitate.

Vestul României are o economie cu o expunere mult mai puternică la capitalul și businessul occidental. Ce a schimbat această proximitate în felul în care antreprenorii locali iau decizii? Sunt mai sofisticați juridic sau doar mai atenți la risc?

Cred că expunerea constantă la capitalul și la mediul de afaceri european a influențat în mod firesc cultura antreprenorială locală. Este posibil ca o parte dintre antreprenorii din vest să fi avut, mai devreme și mai frecvent, contact cu societăți și investitori pentru care anumite standarde de organizare, de contractare sau de gestionare a riscului juridic făceau deja parte din modul obișnuit de a desfășura o activitate comercială. Nu știu dacă antreprenorii locali sunt, în mod necesar, mai sofisticați juridic sau mai atenți la risc decât alții, dar ar putea fi mai obișnuiți să privească dimensiunea juridică drept o componentă firească a unei decizii antreprenoriale. Consultarea juridică tinde să intervină mai devreme, în etapa în care o operațiune este gândită și structurată, și nu exclusiv atunci când există deja un litigiu sau un blocaj, însă mai avem de lucrat la dezvoltarea unei culturi a prevenției.

Există o discuție interesantă despre independența avocatului. Cu cât ajungi mai aproape de client și de businessul lui, cu atât devii mai valoros, dar există și riscul să începi să gândești ca el. Cum vă păstrați capacitatea de a spune „nu” unui client important atunci când știți că decizia lui este greșită?

Apropierea de client trebuie să îți permită să îi înțelegi mai bine obiectivele, nu să ți le însușești. Plusul de valoare pe care îl aduce avocatul constă în faptul că uneori rămâne singurul participant la decizie care privește lucrurile din exterior și poate spune ceva ce clientul nu ar vrea neapărat să audă. Un răspuns negativ la o idee care implică riscuri juridice nejustificate poate fi una dintre cele mai importante forme de loialitate, așa că apropierea de client sau de activitatea sa comercială nu ar trebui să afecteze obiectivitatea avocatului, care nu ia el însuși deciziile antreprenoriale, ci oferă consultanța prealabilă necesară pentru ca acestea să fie luate în cunoștință de cauză.

Vreau să vă provoc și ca parteneri: dacă BÂTE & Asociații ar fi o societate pe care ați analiza-o din exterior, care ar fi astăzi principalul ei avantaj competitiv? Care este în acest moment poziționarea voastră în segmentul de business și, este posibil în viitor un scenariu de extindere și către ale orașe?

Avem, în primul rând, avantajul încrederii dintre noi și al felului în care ne completăm, pentru că societatea nu este o asociere de conjunctură, ci o construcție comună a unor oameni care lucrează după aceleași reguli. Dacă ar trebui să identific un element care ne-ar diferenția, aș spune că ține mai puțin de domeniile pe care le acoperim și mai mult de modul în care alegem să lucrăm. Ne concentrăm pe calitate și nu încurajăm demersuri cu șanse de reușită pe care le considerăm reduse. Poziționarea noastră în piață s-a conturat treptat prin rigoarea consultanței, natura și complexitatea cauzelor în care ne-am angajat și gradul de succes în atingerea rezultatelor urmărite.

Aș zice că principalul nostru avantaj competitiv vine, în zona de consultanță, din conjugarea calității cu celeritatea, iar în zona de litigii, din încăpățânarea de a nu pierde. Pentru mine, succesul unei cauze este, în primul rând, al meu, așa cum ar fi, de altfel, și eșecul. Poziționarea noastră este cea a unei societăți cu experiență în zona antreprenorială, cu o prezență consolidată în vestul țării, dar cu mandate și clienți care depășesc piața locală. În ceea ce privește extinderea către alte orașe, avem în vedere înființarea unui al doilea sediu profesional în București, condiția fiind însă menținerea aceluiași standard profesional.

Un material Legal Marketing