Av. Alexandru Mușătoiu Managing Partner, Alexandru Mușătoiu – Cabinet de Avocat Law Firm of the Year Timișoara 2024 & 2025
I. De la răspundere limitată la garanție personală
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului comercial românesc este răspunderea limitată a asociaților unei societăți cu răspundere limitată. Acest principiu, consacrat de art. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, stipulează că asociații răspund pentru obligațiile societății numai în limita aportului lor la capitalul social.
Însă, începând cu 1 ianuarie 2026, Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice aduce o modificare fundamentală acestei paradigme în materie fiscală. Prin introducerea obligației de constituire a unui contract de fideiusiune pentru accesarea facilităților de eșalonare la plată, legiuitorul a creat un mecanism prin care beneficiarul real al societății — de regulă, asociatul majoritar sau unic — devine garant personal pentru datoriile fiscale ale persoanei juridice.
II. Noul articol 193¹ din Codul de procedură fiscală
Legea nr. 239/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.160 din 15 decembrie 2025, introduce în Codul de procedură fiscală un nou articol — art. 193¹ – Contractul de fideiusiune — care stabilește că debitorul persoană juridică trebuie să prezinte un contract de fideiusiune în formă autentică pentru a beneficia de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale.
Elementul esențial: fideiusorul este beneficiarul real al societății, astfel cum acesta este definit de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor. În practică, aceasta înseamnă că persoana fizică care controlează societatea — fie direct ca asociat, fie indirect prin alte structuri — devine garant cu întregul său patrimoniu personal.
III. Contractul de fideiusiune = titlu executoriu
Poate cel mai important aspect al noii reglementări este caracterul de titlu executoriu pe care îl dobândește contractul de fideiusiune. Conform art. 193¹ alin. (4) CPF, contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu.
Ce înseamnă aceasta în practică? ANAF poate trece direct la executarea silită a fideiusorului, fără a fi necesară obținerea unei hotărâri judecătorești. Executarea este, conform legii, de îndată – adică instantanee, fără notificare prealabilă și fără proceduri intermediare. Organul fiscal se poate îndestula direct din bunurile personale ale fideiusorului: conturi bancare, imobile, autovehicule, orice activ.
IV. Când devine obligatorie fideiusiunea?
Contractul de fideiusiune nu este obligatoriu pentru funcționarea curentă a oricărui SRL, dar devine o condiție obligatorie în următoarele situații specifice:
1. Eșalonarea la plată a datoriilor fiscale: Dacă firma are datorii la ANAF și solicită o eșalonare (procedura clasică), este obligată să prezinte un contract de fideiusiune în formă autentică. Statul folosește acest instrument pentru a se asigura că, dacă firma nu plătește ratele, administratorul sau beneficiarul real va plăti din buzunarul propriu.
2. Garantarea obligațiilor fiscale: Fideiusiunea acoperă nu doar sumele eșalonate, ci și obligațiile fiscale care NU fac obiectul eșalonării, dobânzile, accesoriile, precum și obligațiile care constituie condiție de menținere a valabilității eșalonării.
V. Termene stricte de prezentare
Legea stabilește termene imperative pentru prezentarea fideiusiunii:
• 30 de zile de la acordul de principiu — când există obligații fiscale care NU fac obiectul eșalonării sau când suma eșalonată depășește plafonul maxim;
• 5 zile de la certificatul de atestare fiscală — când debitorul NU are bunuri pentru garanții sau bunurile sunt insuficiente;
• 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii 239/2025 — pentru cererile aflate în curs de soluționare la 1 ianuarie 2026.
VI. Alte modificări relevante în CPF
Legea 239/2025 aduce și alte modificări importante în Codul de procedură fiscală:
Termen strict pentru obligații curente: Art. 194 lit. e) CPF — obligațiile fiscale curente trebuie achitate în termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de eșalonare. Depășirea acestui termen duce la pierderea eșalonării.
Condiție nouă de menținere: Art. 194 lit. ș) CPF — prezentarea contractului de fideiusiune devine condiție de menținere a valabilității eșalonării.
Praguri noi pentru eșalonarea simplificată: Art. 209¹ alin. (7) CPF — pentru persoane juridice, pragul este acum între 5.000 și 400.000 lei.
VII. Jurisprudența ÎCCJ privind răspunderea solidară
Chiar și înainte de introducerea fideiusiunii obligatorii, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a conturat principii relevante pentru răspunderea administratorilor:
ÎCCJ Decizia nr. 2964/2013: Înstrăinarea bunurilor societății, într-o perioadă în care aceasta avea obligații fiscale restante, fără ca sumele obținute să fie utilizate pentru stingerea acestor obligații, constituie o faptă ilicită săvârșită cu rea-credință, care atrage răspunderea solidară.
ÎCCJ Decizia nr. 1447/2020: Reaua-credință nu se prezumă, ci trebuie dovedită de organul fiscal. Simpla neplată a obligațiilor fiscale nu este suficientă pentru angajarea răspunderii solidare.
ÎCCJ Decizia nr. 5122/2020: Organul fiscal trebuie să administreze probe concrete pentru a demonstra reaua-credință a administratorului. Pasivitatea administratorului poate constitui rea-credință doar dacă se dovedește acceptarea voluntară a insolvabilității.
VIII. Concluzii și recomandări practice
Noile modificări legislative reprezintă o schimbare de paradigmă în relația dintre antreprenori și fisc. Separația patrimonială dintre societate și asociați, deși rămâne principiul general, este acum substanțial erodată în materie fiscală.
Recomandări pentru antreprenori:
• Monitorizare strictă a obligațiilor fiscale — evitați acumularea de restanțe care ar necesita eșalonare și, implicit, fideiusiune;
• Consultanță juridică specializată — înainte de a semna un contract de fideiusiune, evaluați cu atenție implicațiile asupra patrimoniului personal;
• Planificare fiscală preventivă — colaborați cu un avocat specializat pentru a identifica soluții legale de protecție patrimonială;
• Respectarea termenelor — noul termen de 60 de zile pentru obligații curente este extrem de scurt și trebuie monitorizat permanent.
Într-un mediu fiscal din ce în ce mai complex și cu instrumente de recuperare din ce în ce mai puternice la dispoziția statului, prevenția și conformitatea rămân cele mai sigure strategii pentru protejarea patrimoniului personal.
Un material Legal Marketing
