Politicienii autohtoni, susținuți de o mare parte a opiniei publice, vor să ancheteze, încă o dată, prețurile la energie electrică și gaze naturale. Nu este încă destul de clar dacă vor interoga doar prețurile autohtone sau vor primi somații și cele din restul Uniunii Europene, din Marea Britanie, Statele Unite sau Asia.
Scorul zdrobitor cu care a fost votată înființarea Comisiei Parlamentare de anchetă a prețurilor (339 voturi pentru și o singură abținere, nici măcar un vot împotrivă) arată determinarea politicienilor autohtoni de a stârpi din fașă acest fenomen de amploare internațională și a salva, astfel, întreaga planetă de pandemia prețurilor care a izbucnit în acest an.
Cum nu există faptă bună care să nu rămână nepedepsită, demersul parlamentarilor români a fost prompt criticat de cârcotași. Însă, spre deosebire de alte situații, de această dată reprezentanții poporului au fost bine documentați și au avut răspunsuri la toate întrebările.
Au existat contestatari care au întrebat cum se face că, deși fenomenul majorării prețurilor la produsele energetice este unul global, numai aleșii poporului român au decis înființarea unei comisii de anchetă.
Răspunsul unuia dintre aleși a fost prompt. Acesta a parafrazat un gigant al literaturii clasice ruse, fără nicio legătură cu celălalt gigant, contemporan, al industriei de gaze de la Moscova: "Toate popoarele fericite se aseamănă între ele. Fiecare popor nefericit, însă, este nefericit în felul său. Iar datoria noastră de aleși ai poporului este să ne asigurăm că tratăm cu atenție și îngrijorare nefericirea poporului român. Vrem o țară ca afară, însă numai în condiții de fericire”.
La întrebarea “Cum rămâne cu definiția prețurilor ca rezultat al raportului dintre cerere și ofertă?”, un grup parlamentar cunoscut pentru discursul său anti-corupție a precizat că este evident că avem de-a face cu o intensificare a criminalității transfrontaliere a prețurilor. Infractori precum cererea și oferta, susținuți, e adevărat, și de reglementatori, s-au asociat în grupuri infracționale organizate pe burse pentru a asasina “prețul corect” impus de politicieni energiei electrice și gazelor naturale.
Nemulțumit de răspunsuri primite, un alt cârcotaș a apelat la o alegorie: “Imaginați-vă că v-ați cumpărat o mașină nouă și, după un număr de kilometri, vi se aprinde un martor pe bord. Pentru a nu plăti o factură mai mare, nu o duceți la service-ul producătorului, ci apelați la un «specialist» din cartier, căruia îi cereți să umble la calculatorul mașinii, pentru ca martorul respectiv să nu se mai aprindă. După o perioadă, se aprinde alt martor și apelați la aceeași soluție. Și tot așa. În cele din urmă, încep marile probleme, rămâneți fără frâne în trafic, vă explodează un pneu și în cele din urmă vă crapă motorul. După care, supărat, vă duceți și faceți scandal producătorului, amenințându-l și cu un proces!”
Parlamentarii au ridicat din umeri și au precizat că nu pricep alegoria, mașinile lor fiind fie de serviciu, fie cumpărate pe firme. În plus, statul le pune la dispoziție șoferi, aceștia fiind cei cărora ar fi trebuit să le fie transmise astfel de interogări superficiale.
Au existat și contestatari care au avertizat că prețurile nu sunt niște simple cifre cu care poate fi “închis” un document Excel, ci sunt cele mai important elemente dintr-o economie. Aceștia au acuzat actuala clasă politică de faptul că, precum părinții lor ideologici comuniști, nu înțeleg, nici după 3 decenii de la prăbușirea sistemului planificat central, că prețurile sunt adevărații integratori de informații și au rolul martorilor de bord. În absența unei formări libere a prețurilor, alocarea eficientă și obiectivă a resurselor este imposibilă, ea este făcută la bunul plac și pe baza “intuițiilor” subiective ale planificatorilor centrali, care preferă să stingă martorii de bord din Excel, susțin aceștia. Până și comitetele de planificare centrală sovietice trăgeau cu ochiul la prețurile de pe piețele libere occidentale pentru a le stabili pe cele impuse în fostul lagăr socialist.
Fals, au strigat la unison aleșii. Existau și unii planificatori centrali comuniști care ignorau prețurile relative din Occident și, pe baza autorității lor de doctori honoris causa, stabileau singuri nivelul acestora și alocarea resurselor. Parlamentarii au oferit exemplul tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, savantă de renume mondial, ultimul președinte al Comisiei Centrale pentru organizarea proceselor de producție și valorificarea superioară a materiilor prime și materialelor. În opinia lor, situația actuală demonstrează necesitatea reînființării unei astfel de comisii și au propus și o persoană demnă pentru a o conduce: Irina Loghin, care și-a demonstrat determinarea, dar și cunoștințele specifice unui asemenea post, în momentul în care a cerut arestarea infractorului RASDAQ.
Atmosfera s-a tensionat în momentul în care cârtitorii au apelat la un limbaj tehnic pentru a-și argumenta obiecțiile. În opinia lor, reprezentând raportul dintre cerere și ofertă, prețurile “anchetate” sunt cele care transmit actorilor economici mesaje privind oportunitatea efectuării de noi investiții. Dacă prețurile coboară spre costul marginal de producție, mesajul este că investițiile în producție trebuie stopate și reorientate către reorganizarea și eficientizarea business-ului. Dacă martorul de bord al prețurilor se aprinde, acestea urcând vertiginos, antreprenorii din sectorul respectiv știu că este momentul majorării investițiilor în producție. Și nu în orice tip de producție, ci în cel mai eficient, care rezultă dintre raportul prețurilor și costurilor de producție relative pentru fiecare tip de energie în parte (regenerabilă, hidro, nucleară, pe hidrocarburi sau pe cărbune). În plus, evoluția prețurilor relative indică și unde ar trebui concentrate investițiile, la nivel de producător, distribuitor sau furnizor. Toate acestea se întâmplă pe o piață liberă. Pe o piață extrem de reglementată, precum cea energetică, mesajele sunt puternic distorsionate de intervenția politicului și reglementatorului, prin subvenții, penalități, interzicerea exportului sau supraimpozitarea.
Dimpotrivă, au ripostat parlamentarii, în ultimii 30 de ani, intervenția politicului și reglementatorului a fost una benefică, evitând posibile creșteri de prețuri. Ei au făcut trimitere la un termen utilizat în cadrul ANRE pentru descrierea acestei politici intervenționiste: ruleta țigănească. Potrivit acestei rulete, în fiecare an, prin plafonarea prețurilor, era dezavantajat unul dintre actori (producător, furnizor sau distribuitor) în favoarea celorlalți doi. Pentru ca, anul următor, acesta să-și recupereze pierderile, iar altă categorie să fie defavorizată.
Cu toate acestea, aleșii au recunoscut că, cel puțin la prima vedere, înainte de înființarea comisiei de anchetă, actuala situație este rezultatul deficitului de capacități de producție de energie din România.
Criticii formării noii comisii de anchetă i-au întrebat pe reprezentanții poporului dacă nu li se pare o coincidență prea mare că statele cu deficit de capacități de producție și cu cele mai ridicate prețuri angro la energie electrică sunt tocmai cele din Europa de Sud-Est (Ungaria, România, Bulgaria, Grecia sau fostele state foste membre ale Iugoslaviei), care au impus politici de control al prețurilor, cel puțin în cazul consumatorilor casnici. Rezultatul: prețurile pentru clienții industriali au crescut suplimentar pentru a compensa pierderile provocate producătorilor de plafonarea prețurilor percepute consumatorilor casnici. Costurile suplimentare cu utilitățile ale firmelor au fost plătite în cele din urmă tot de populație, companiile transferându-le evident în prețuri. Cu alte cuvinte, deși plătea un preț mai redus pe utilități, populația achita un preț mai ridicat (decât l-ar fi plătit în condiții neintervenționiste) pentru celelalte bunuri și servicii. Un alt efect al acestei politici a fost, în opinia cârcotașilor, reducerea competitivității industriei românești cel puțin la nivel european.
Simplu, au replicat politicienii autohtoni, absența investițiilor în capacități de producție nu este consecința “plafonării prețurilor”, ci rezultatul lăcomiei marilor exploatatori capitaliști, care au fugit nu numai cu gazul și energia din țară, ci și cu profiturile exorbitante obținute pe seama consumatorilor români.
Despre ce capitaliști străini este vorba, atât timp cât 80% din capacitățile de producție de energie electrică și peste 50% din cele de producție de gaze sunt deținute de companii majoritar de stat, cu manageri puși pe criterii politice? Cine ar investi într-un domeniu în care se intervine regulat pe prețuri, în care orice venit “suplimentar” obținut în urma “liberalizării” este supraimpozitat și cu o cotă de 70%, exporturile sunt interzise sau limitate, iar, în cazul producătorilor deținuți majoritar de stat, le sunt reținute și “dividende speciale”? Cine va avea curajul să scoată, în aceste condiții, vreun metru cub de gaz din Marea Neagră?
Cum cine? Compania la care statul principal acționar, Romgaz, a venit prompt răspunsul aleșilor! Care, în pofida fake-news-urilor apărute în presă și a întârzierilor repetate înregistrate la construirea centralei de la Iernut, deține know how-ul și specialiștii necesari declanșării unei producții offshore la mare adâncime. Doar România a fost primul producător de petrol și gaze din regiune, din lume chiar, și asta încă înainte de instaurarea comunismului, responsabil pentru construirea a tot ce încă mai funcționează în țara asta, că după Revoluție nu s-a mai făcut nimic!
Astfel, anunță triumfător politicienii români, cu largul concurs al Romgaz se va termina și cu dependența de gazul rusesc furnizat de Gazprom, pe care l-au și indicat deja drept principal responsabil pentru majorarea prețurilor. Afirmație considerată cel puțin inoportună de cârcotași, atât timp cât 40% din consumul din această iarnă ar trebui asigurat din gaz importat tocmai de la gigantul rus.
În fine, chestionați în legătură cu destinația miliardelor de lei încasate de la producătorii de gaz din supraimpozitarea veniturilor suplimentare obținute din liberalizare, care, prin legislație, trebuiau alocate protejării consumatorilor vulnerabili, aleșii poporului au precizat că acest lucru era imposibil pentru că în România nu existau astfel de consumatori… ei nefiind definiți legal.
În concluzie, dat fiind nivelul ridicat de competență și documentare al actualilor parlamentari, de această dată, raportul comisiei de anchetă a prețurilor are toate șansele să modifice radical piețele de energie autohtonă, europeană și chiar internațională, conducând la o dezvoltare durabilă economică și socială globală pe termen mediu și lung.
