Sistemul de organizare corporatistă pus pe picioare de Carlos Tavares în cadrul Stellantis, odată cu fuziunea dintre PSA și FCA, a avut ca scop crearea de legături strânse între branduri și divizii, astfel încât să existe permanent o dublă comandă care să asigure un control intern. După plecarea primului CEO din istoria Stellantis, noua conducere le-a dat mână liberă mărcilor să se organizeze cum vor.
Stellantis și-a dezlegat brandurile pentru a căpăta mai multă independență, în special în privința modului în care își organizează departamentele de vânzări. Decizia este una strategică și a fost luată de directorul operațional Jean Philippe Imparato, care conduce toate activitățile Stellantis în Europa lărgită.
Scopul acestei decizii este dezvoltarea structurilor locale pe branduri, în relația cu clienții și partenerii locali. Printre efectele acestei reorganizări se numără desființarea ierarhiilor de coordonare multibrand, pe țări, care blocau multe dintre deciziile locale. În acest fel, noua conducere speră că va oferi mai multă viteză structurilor de brand, dar și mai multă responsabilitate pentru performanțele lor.
Stellantis a reunit, în momentul înființării sale, două structuri diferite, care proveneau una de la Peugeot Citroen, cealaltă de la Fiat. În plus, în cadrul PSA încă se lucra la integrarea Opel, care a venit în noua companie cu propria structură de organizare.
Printre măsurile luate cu ocazia reorganizării se numără desemnarea de noi șefi responsabili pe piețele europene, în funcție de brandurile majore ale țărilor respective.
Carlos Tavares a fost un CEO care a ținut cu mână forte o structură supradimensionată creată prin fuziunea a două companii deja foarte mari. Un total de 14 branduri, provenind din trei țări majore ale Europei, plus cele din SUA, au fost structurate în așa fel încât să poată lucra împreună sub manageri care coordonau încrucișat grupuri de mărci și divizii după criterii de activitate.
Multe dintre deciziile lui Tavares au fost puternic contestate în special de rețelele de dealeri din diferite piețe, dar și de unii angajați, din zonele de producție sau de vânzări.
Imediat după demisia lui Carlos Tavares, de la sfârșitul anului trecut, John Elkan, președinte și CEO interimar, a întors o serie de decizii ale fostului CEO. Un exemplu relevant este revenirea lui Tim Kuniskis, un veteran al mărcii Ram, care se pensionase în 2024, din cauza tensiunilor din relația cu Tavares. El a fost reinstalat în funcție pe 9 decembrie, la scurt timp după demisia lui Tavares. Și fostul CFO, Richard Palmer a revenit în companie, dar pe o funcție de consilier al președintelui Elkan.
Carlos Tavares a promis, la momentul creării Stellantis, că nu va închide nicio marcă, dar ulterior a revenit și a spus că le oferă 10 ani de grație, pentru a produce profit. În caz contrar va închide orice activitate care nu devine profitabilă.
