Paul Barangă, director al Direcției Supraveghere Integrată în cadrul ASF și expert piețe de capital, explică, la emisiunea Educație cu Profit de la PROFIT NEWS TV, care sunt riscurile celor care decid să investească la bursă și cum pot fi adresate.
„Riscul e o probabilitate de a se materializa un eveniment negativ sau o vulnerabilitate. Pe lângă probabilitate, pe mine mă interesează pierderea potențială și atunci trebuie să văd impactul său. Dacă mă uit din punctul ăsta de vedere ar trebui pur și simplu mai întâi să mă întreb pe mine și să-mi fac eu evaluarea, fie că sunt investitor, fie că sunt entitate financiară”, explică acesta.
Așadar, când o persoană decide să devină investitor ar trebui în primul rând să-și facă un profil de risc.
„Trebuie să știu care e apetitul meu la risc. Dacă privesc lucrurile din punctul ăsta de vedere trebuie să știu care sunt abordările în funcție de tipul de investitor sau entitate financiară.
Și aici am abordarea investitorului, care privește raportat la un portofoliu de active pe care îl are și abordarea entităților financiare care, având în vedere că au personalitate juridică, ele privesc lucrurile puțin diferit, din punct de vedere al pierderilor potențiale care pot apărea din active atât pasive, cât și active, dar totodată și din riscurile operaționale.
De aici vine acel indicator de rata fondurilor proprii sau solvabilitate prudențială. Principiul este ca rata fondurilor proprii sau resursele mele să fie mai mari decât pierderile totale potențiale adunate. Și ăsta e principiul de bază”, mai spune Paul Barangă.
Cei care vor să devină investitori pot apela fie la servicii de administrare portofoliu individual, fie pot cumpăra unități de fond la anumite fonduri de investiții.
„Și aici, în momentul în care fac asta, bineînțeles că trebuie să știu care este profilul meu de risc sau ce am eu nevoie și prospectul fondului respectiv, adică ce mi se oferă sau care e intenția administratorului fondului respectiv de investiții. Acum, principiul de bază în piețele financiare este produsul potrivit pentru clientul potrivit. Și atunci oriunde mă duc eu la o entitate financiară primul lucru care mi se face este o evaluare ca investitor.
Și există așa numitele teste de oportunitate și adecvare. Adică, sunt întrebat despre resurse, mărime, orizont de timp, care este mărimea pierderii potențiale acceptată, pe ce instrumente financiare aș vrea să mă duc, de ce am nevoie, care sunt obiectivele mele. Și atunci, din toate aceste întrebări se formează acest profil de risc și bineînțeles că respectivul consultant trebuie să-mi recomande instrumentele financiare care corespund profilului meu de risc”, precizează specialistul.
Pe lângă profilul de risc, cei care vor să devină investitori trebuie să știe și care este politica lor investițională.
„Obiectivul meu este ca randamentele potențiale să fie mai mari decât pierderile potențiale pentru a obține profit”, afirmă acesta.
El adaugă că, în general, profilul de risc al unei persoane nu e „bătut în cuie”, ci că e în concordanță cu realitatea din piața financiară. Drept urmare, dacă contextul de piață se schimbă, atunci se poate schimba și profilul de risc.
„Depinde de tipul de instrument financiar, de perioada de investire. Avem riscurile de piață, care au ca trigger factorii de piață și aici avem dinamica prețului instrumentului financiar, dinamica ratei dobânzii, a cursului de schimb și a prețului mărfurilor. Pe urmă, avem riscuri aferente riscului de credit. Și atunci, eu când investesc într-un instrument financiar mă interesează în funcție de aceste aspecte atât aspectele care țin de piață, cât și cele care țin de el, de evaluarea lui, de bonitatea lui financiară.
Mai mult decât atât, mă interesează și riscul de lichiditate. Riscul de piață și de credit mă afectează pe mărimea capitalului, dar dacă eu vreau să rebalansez portofoliu, trebuie să pot să fac asta. Astfel că, mă interesează mărimea instrumentelor care au un anumit nivel de lichiditate. Fără a avea aceste posibilități rămân blocat într-un anumit portofoliu și atunci nu pot să fac decât să aștept maturitatea respectivului instrument financiar”, mai spune Paul Barangă.
Managementul riscului, continuă el, înseamnă că un investitor trebuie să identifice în primul rând riscurile la care este supus, să le evalueze și să vadă care e nivelul lui de risc.
„Dacă riscul e prea mare trebuie să-l reduc. Cum fac asta? Ori reduc expunerea, ori intervin cu metode de acoperire a riscului. Problema e ca piața financiară să-ți ofere aceste posibilități.
În afara de riscurile astea, cel mai important risc pe care trebuie să le aibă în vedere oamenii care lucrează în domeniu sau investitorii în perioada de volatilitate este riscul de echitate, sa poată să-și rebalanseze portofoliul, să poată să-și facă exit dacă situația o impune.
Riscurile de piață sunt pe termen maxim de 1 an de zile, iar riscul de credit e pe termen lung. Un instrument financiar poate fi deținut pe termen scurt sau lung. Pe termen lung mă interesează mai mult rata dobânzii și riscul de credit”, precizează Paul Barangă.
El subliniază și importanță educației financiare pentru cei care sunt sau vor să devină investitori în piața de capital.
„Cu cât ai un nivel de educație mai ridicat în domeniul financiar cu atât poți stăpâni mai bine sentimentul de panică. Reacțiile la panică sunt cele mai păguboase. Problema ține de modul de reacție pe care îl am eu ca investitor de retail în anumite momente de șoc și cum le pot gestiona astfel încât să pot să-mi fac o administrare activă a portofoliului meu astfel încât să mă rebalansez ușor și să pot face față noilor provocări”, mai spune acesta.
