Turcia este gata să vândă mai multe gaze naturale spre Uniunea Europeană, dar vrea angajamente pe termen lung care să justifice investițiile necesare în infrastructură, a declarat marți ministrul turc al Energiei, Alparslan Bayraktar, într-un interviu pentru Bloomberg.
De asemenea, Turcia vrea să ocolească orice schimburi complicate pe care blocul comunitar le sugerează pentru a evita gazele rusești, scrie Agerpres.
Europa vrea să își asigure livrări alternative de gaze, care să înlocuiască gazele rusești care tranzitează prin Ucraina. Unele opțiuni ar putea implica gazele naturale din Azerbaidjan vândute Turciei, care să fie redirecționate spre Europa și înlocuite de livrări suplimentare de gaze naturale rusești pe piața turcească. Turcia este interesată în special în majorarea exporturilor via Bulgaria.
"Am nevoie de această garanție din partea voastră, 10 ani, 15 ani, indiferent, trebuie să ne dați ceva", a declarat Alparslan Bayraktar în interviul pentru Bloomberg, descriind drept "complicată" sugestia europenilor privind schimbul de gaze naturale.
"Toate aceste discuții se poată fără a ști care este capacitatea și piața. Ceea ce avem nevoie este o creștere a capacității interconexiunii dintre Turcia-Bulgaria", care în prezent poate primi doar aproximativ jumătate din cantitatea de șapte miliarde metri cubi pe an pe care, din punct de vedere tehnic, Turcia o poate furniza", a adăugat Alparslan Bayraktar.
Potrivit sursei citate, autoritățile de la Ankara ar putea colabora cu Socar, compania energetică națională din Azerbaidjan, pentru a crește livrările de gaze până la 10 miliarde metri cubi pe an, dar vrea garanții cu privire la nivelul cererii Europei.
Aceste declarații scot în evidență efortul diplomatic necesar pentru a înlocui livrările de gaze rusești spre Europa, în condițiile în care agenda cumpărătorilor nu este întotdeauna aliniată cu cea a vânzărilor de gaze.
Bayraktar a arătat spre acorduri precum cel convenit anul trecut de Turcia cu Bulgaria, privind importul unei cantități de până la 1,5 miliarde metri cubi de gaze naturale lichefiate și re-exportul acestora spre vest, drept o soluție mai "flexiblă". Însă asta ar putea ridica semne de întrebare la Bruxelles, unde autoritatea de reglementare în domeniul concurenței analizează acordul respectiv pe fondul temerilor că este unul care limitează competiția.
În paralel, Bulgaria, care conform acordului convenit anul trecut, trebuie să plătească aproape 500.000 de dolari pe zi pentru a avea acces la rețeaua de gaze din Turcia, este interesată să renegocieze acordul, pentru a permite unei terțe părți să utilizeze drepturile sale, din cauza costurilor ridicate.
Obiectivul Turciei este acela de a deveni un hub regional de gaze naturale și în acest sens a investit puternic în noi facilități de stocare și lichefiere a gazelor naturale precum și în explorarea și producția de gaze în Marea Neagră. Chiar dacă este în continuare dependentă aproape în întregime de importuri pentru acoperirea necesităților interne de gaze, Turcia a semnat anul trecut mai multe contracte de export cu România, Republica Moldova și Ungaria pentru cantități mici de gaze.
În timp ce Europa încearcă să renunțe la gazele naturale rusești, după invazia din Ucraina, Moscova rămâne cel mai mare furnizor de gaze al Turciei, în contextul în care Ankara vrea să își echilibreze relațiile cu ambele părți implicate în conflict. Alparslan Bayraktar a precizat că, în vara anului trecut, Turcia și Rusia au negociat "prețuri speciale" la gazele naturale care sunt independente de formula obișnuită de calcul prevăzută în contractul semnat de grupul rus Gazprom și firma Botas din Turcia. Fără a dezvălui care sunt aceste prețuri, Bayraktar a spus că: "în funcție de condițiile de pe piață, de cantitățile de consum și de importuri, uneori vânzătorul, alteori cumpărătorul poate face diferite sugestii".
