Companiile miniere Rio Tinto Group și Glencore Plc au demarat discuțiile preliminare pentru o posibilă combinare a activităților lor, în ideea de a da naștere unui gigant capabil să rivalizeze cu liderul din industria minieră, BHP Group, potrivit Bloomberg.
Potrivit unor surse din apropierea acestui dosar, discuțiile au început încă de la sfârșitul anului trecut. Rio Tinto este a doua cea mai mare companie minieră din lume, cu o valoare de piață de aproximativ 104 miliarde de dolari, în timp ce Glencore este evaluată la aproximativ 56 de miliarde de dolari. Comparativ, liderul sectorului minier BHP are o valoare de aproximativ 126 de miliarde de dolari, arată Agerpres.
O posibilă fuziune între cele două companii ar reprezenta cea mai mare tranzacție minieră din istorie, însă orice acord s-ar confrunta cu provocări complexe și numeroase obstacole. Glencore deține active importante în domeniul cuprului, într-un moment în care cei mai mari producători din lume caută să se extindă pe această piață, esențială pentru tranziția energetică. Tot Glencore are și o serie de activități considerabile în domeniul cărbunelui, care probabil nu ar fi atractive pentru Rio Tinto. Directorul general de la Rio Tinto și-a exprimat în mod repetat reticența față de mega-tranzacții, iar cele două companii au culturi corporative extrem de diferite.
Industria minieră a fost impulsionată de un val de tranzacții în ultimii ani, în mare parte datorită dorinței celor mai mari producători de a se extinde în sectorul cuprului. Atât Glencore, cât și Rio Tinto dețin unele dintre cele mai bune mine de cupru din lume. Cu toate acestea, profitul Rio Tinto, la fel ca și în cazul BHP, depinde încă în mare măsură de minereul de fier, într-un moment în care expansiunea construcțiilor din China se apropie de sfârșit, iar piața minereului de fier se îndreaptă spre o perioadă slabă prelungită.
Glencore, care a mai propus o fuziune cu Rio și în 2014, a fost una dintre cele mai agresive firme când vine vorba de tranzacțiile din sectorul minier. Fostul său CEO, Ivan Glasenberg, care a avansat oferta anterioară făcută către Rio, deține în continuare aproximativ 10% din acțiunile companiei.
“Este amuzant cum istoria se repetă. Mai ales având în vedere că, între timp, cele două companii au luat-o în direcții diferite”, spune Ben Davis, analist la RBC Capital Markets.
În deceniul care a trecut de la propunerea anterioară de fuziune, Rio Tinto a încercat să se îndepărteze de combustibilii fosili. Compania a renunțat la mineritul de cărbune și în schimb a încercat să își extindă afacerile din domeniul cuprului și litiului. În contrast, Glencore a cumpărat mai multe mine de cărbune, inclusiv unele care au fost scoase la vânzare de Rio.
La baza valului de tranzacții din sectorul minier stă cuprul. Cele mai mari companii minere sunt disperate să își crească activitățile care au legătură cu o marfă preferată de investitori, însă actualele mine de cupru sunt vechi, în timp ce noi mine de cupru sunt greu de găsit și scumpe de construit.
Grant Sporre, analist la Bloomberg Intelligence, estimează că o combinație între Rio Tinto și Glencore ar da naștere celei mai mari companii de minerit de cupru din lume.
Însă există și obstacole clare în calea unei fuziuni. Glencore este cel mai mare furnizor mondial de cărbune și, în plus, are mine de cupru și cobalt în Republica Democratică Congo, un loc dificil în care să funcționeze și pe care Rio l-a evitat mult timp. O combinație cu Rio ar ridica semne de întrebare cu privire la activele Glencore din domeniul mineritului de cărbune. Glencore este de asemenea cel mai mare furnizor de cărbune pentru industria metalurgică și un mare producător de cărbune cocsificabil. În plus, orice fuziune ar declanșa semnale de alarmă la nivelul organismelor de reglementare.
Însă, unul dintre cele mai clare obstacole are legătură cu culturile diferite ale celor două companii. Glencore a devenit renumit ca trader de materii prime înainte de a intra pe activitățile de minerit. Compania s-a listat în 2011, în mandatul fostului director general Glasenberg, care i-a predat frâiele lui Gary Nagle, un sud-african care și-a creat reputația prin gestionarea de mine de cărbune și tranzacționarea combustibilului produs.
În schimb, Rio este mai reticent când vine vorba de fuziuni și achiziții, după un șir de tranzacții dezastruoase încheiate în urmă cu un deceniu. Directorul său general, Jakob Stausholm, este în continuare sceptic cu privire la avantajele unor mari tranzacții. Chiar luna trecută Stausholm avertiza că investitorii urmează să vadă care sunt consecințele negative ale unor mega-tranzacții care au drept scop obținerea mai multor active în sectorul cuprului
