Bulgaria a introdus în 2003, cu 4 ani înainte de aderarea la UE, un sistem de plata defalcată a TVA aprope identic cu cel pe care Guvernul român vrea să îl introducă la rândul său, inclusiv cu același argument, de reducere a evaziunii fiscale în domeniul TVA și creșterea gradului de colectare a TVA, dar a constatat că acesta a blocat bani și a ridicat împovărarea administrativă, la care s-au adăugat costuri de finanțare mult mai mari decât cele anticipate, semnalează consultanții fiscali de la Taxhouse.
Astfel, în primul an de implementare, nivelul încasărilor bugetare a crescut doar cu 0,52% în ceea ce privește tranzacțiile domestice. La câțiva ani de la implementare, s-a constatat că sistemul nu funcționează, rezultatele așteptate întârziind să apară, creșterile de sume colectate la nivelul bugetului de stat din Bulgaria fiind imateriale, astfel că sistemul a fost eliminat în 2006, chiar înainte de aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană. În Bugaria, doar plățile mai mari de 1.000 leva trebuia să treacă obligatoriu prin contul de TVA, tot cu beneficii pentru cei care deschideau un cont de TVA, dar mult mai consistente decât cele pregătite acum în România, arată Cristian Rădulescu, partener la Taxhouse.
Potrivit unui studiu publicat în 2006, la 3 ani de la introducerea sistemului în Bulgaria, de către Konstantin Pashev, de la Centrul pentru Studiul Democrației, Doctor în Economie și Filozofie, membru al Comisiei Europene, sistemul a eșuat în primul rând în a elimina frauda organizată în domeniul TVA. Rețelele comerciale în care erau incluse firme de tip fantomă au găsit metode alternative de a evita obligațiile de TVA, chiar și în cadrul noului sistem de plată prin conturile de TVA.
Eșecul măsurilor adoptate de România în combaterea fraudei din TVA
România încearcă acum aplicarea aceluiași mecanism care nu a dat roade în Bulgaria. De ce ar funcționa acum la noi și nu a funcționat atunci la ei? Ca și în cazul Bulgariei, problema gradului scăzut de colectare din TVA în România nu este una nouă, amintesc consultanții.
Ce a făcut România în trecut în privința evaziunii în materie de TVA:
- a aplicat taxarea inversă în anumite domenii – măsura a fost eficientă și apreciată de mediul de afaceri pentru că nu a determinat un impact negativ (poate doar mutarea rambursărilor de TVA de la anumiți jucători la alți);
- a aplicat anularea codului de înregistrare în scopul TVA (de exemplu pentru contribuabilii declarați inactivi) cu refuzarea dreptului de deducere a TVA atât pentru contribuabilii cărora le-a fost anulat codul, cât și pentru beneficiarii acestora. Cazul anulării codului de TVA și refuzarea dreptului de deducere a TVA pe motiv că o persoană impozabilă este declarată inactivă a ajuns și pe masă Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-101/16 Paper Consult.
Până în prezent, în această cauză a fost emisă doar Opinia Avocatului General Paolo Mengozzi, care este tranșantă: o astfel de măsură încalcă principiile fundamentale ale UE în materie de TVA, iar România a menținut totuși multă vreme această prevedere care încalcă legislația UE; Mai mult, reprezentanții României au solicitat limitarea în timp a efectelor hotărârii pronunțate de Curte, invocând “consecințe financiare grave care ar surveni dacă, în urmă hotărârii Curții, ar trebui să se acorde deducerea TVA tuturor operatorilor economici care au încheiat tranzacții cu operatori declarați inactivi după anul 2007” și estimând pagubele iminente la mai mult de 0,5% din PIB. Decizia Avocatului General este la fel de tranșantă și în această privința Mai mult, reprezentații României admit și argumentează în dosarul trimis către Curte că se dorea chiar “eliminarea de pe piață a contribuabililor inactivi”.
- A îngreunat excesiv procedura înregistrării în scopul TVA (declarația D088) bazată pe o legislație fiscală ce a acordat autorităților fiscale dreptul de analiză subiectivă asupra capacității și intenției de desfășurare a activității economice; mai mult, a anulat coduri de TVA valabile ale unor contribuabili, pe motive legate de neactualizarea adreselor sau datelor administratorilor; prevederea legată de capacitatea și intenția de a desfășura activități economice a fost recent eliminată din Codul fiscal, eliminare salutată de mediul de afaceri, însă procedura practică de înregistrare în scopuri de TVA rămâne în continuare o barieră în privința înregistrărilor de TVA.
Ce se mai poate face totuși în privința plății defalcate de TVA
Studiile efectuate la nivel european în materie de măsuri pentru combaterea evaziunii în privința TVA menționează că un astfel de sistem necesită o investiție inițială semnificativă și o lungă perioada de implementare, ceea ce s-ar traduce într-o infrastructură ANAF și a Trezoreriei într-o “formă maximă” de dotare tehnică și cu capital uman.
Ca atare, specialiștii Taxhouse consideră că, în acest moment, ar trebuie prelungită perioada de aplicare opțională a noului sistem până la un moment oportun de minimum 12-18 luni de implementare, în care să fie analizate numărul contribuabililor înscriși opțional în sistem, problemele apărute în implementarea acestui sistem la nivelul firmelor, băncilor, ANAF și Trezoreriei, precum și efectul real de creștere a gradului de colectare a TVA la buget și de combatere a evaziunii fiscale.
Ulterior, în măsură în care costurile implementării la nivel național sunt mai mici decât beneficiile rezultate în privința colectării TVA la buget, sistemul ar putea deveni obligatoriu peste un anumit plafon, însă doar după consultări cu reprezentanții Comisiei Europene.
Mai mult, principiul proporționalității ar trebui respectat în privința dreptului companiilor de a-și folosi propriile resurse blocate în aceste conturi de TVA, în măsură în care termenul legal de 3 zile nu va fi respectat în practică, și anume să se ajusteze nivelul penalităților așa încât ele să fie egal aplicabile contribuabililor și autorităților, pentru erori similare. În plus, penalitățile de orice fel ar trebuie eliminate cel puțin în primul an de aplicare a sistemului de plata defalcată a TVA.
Legislația ar trebui oricum clarificată imediat în privința modalității de aplicare a sistemului în perioada opțională, atunci când un contribuabil optează pentru aplicarea sistemului însă furnizorii și clienții acestuia nu optează să-l aplice. În plus, ar trebuie să se clarifice și corecteze regulile eronate cu privire la cesiunile de creanță și impactul asupra transferării sumelor în contul de TVA, având în vedere că astel de operațiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a TVA în marea lor majoritate.
"Separat, investitorii străini (europeni și non-europeni) care s-au înregistrat deja în scopuri de TVA în România pentru tranzacții efectuate pe teritoriul României sunt în acest moment bulversați și iau în calcul închiderea afacerilor din România începând cu 1 ianuarie 2018, pentru că statul român nu are pârghiile legale să îi oblige să își deschidă conturi bancare în România și nici nu credem că băncile din afară României vor intră în sistemul de plata defalcată a TVA din România. Reamintim pe această cale că potrivit art. 63 din Tratatul de funționare a Uniunii Europene «sunt interzise orice restricții privind plățile între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe»", arată consultanții.
Concluzii
În locul aplicării obligatorii și generalizate a unui sistem de plată defalcată a TVA, fără o pregătire prealabilă semnificativă și investiții în sistemul de operare al ANAF și al Trezoreriei, statul român ar trebui să ia în calcul alte metode eficiente de combatare a fraudei de TVA în România – extinderea taxării inverse la alte domenii de aplicare, urgentarea introducerii caselor de marcat conectate la infrastructură ANAF, introducerea sistemelor de facturare conectate la infrastructură ANAF, o inspecție fiscală eficientă și care să țintească contribuabilii și zonele de fraudă în timp real, mai ales în condițiile în care există de multe vreme deja o formă extinsă a formularului 394 privind tranzacțiile locale prin care se raportează toate operațiunile desfășurate între plătitori de TVA tocmai cu scopul ușurării controlului fiscal și al identificării evazionistilor în domeniul TVA.
Experiența Bulgariei a arătat că aceeași rețeta care se dorește a fi implementată și în România nu a funcționat într-un stat care este mult mai aproape de România că dezvoltare și context istoric, economic și cultural decât alte state din vestul Europei. Ca atare, ar trebui învățat din experiența Bulgariei și nu ignorat prin aplciarea unor măsuri experimentale fără o analiză de impact serioasă.
